4,175 matches
-
Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un sâmbure tare, ALA, 1998, 422; Estetică și moralitate. Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață, îngr. și introd. Marin Diaconu, București, 1998; Ion Ianoși. O viață de cărturar, îngr. Vasile Morar, București, 1998; Dicț. scriit. rom., II, 555-559; Dimisianu, Lumea, 119-127; Bârna, Comentarii, 208-218; Petraș, Panorama, 336-339; Popa, Ist. lit., II, 1165; Mihaela Michailov, De vorbă cu Ion Ianoși, CC, 2002, 1-2; Dorin Liviu Bâtfoi, Lupta eruditului cu
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
a Universității din București (cursurile fără frecvență). Își susține doctoratul în filologie cu o teza despre Lucian Blaga (1980). După 1989 desfășoară o intensă activitate pe tărâm politic. Un posibil portret al studentei Gloria Bârnă, cu eroismul și naivitatea tânărului cărturar, se află în Justă de Paul Goma (1985). Debutează publicistic în „Viața capitalei” (1954) și editorial cu românul Saltul în gol (1973), carte care ar fi trebuit să o sincronizeze pe I. cu generația ei literară. Amintirile din război ale
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
și preocupări, un spirit enciclopedic, obsedat de proiecte grandioase. În toate inițiativele, ca și în opera sa, el își dezvăluie, cu o intensitate și o consecvență neîntâlnite până atunci în cultura românească, vocația universalității. În filosofia iluministă și în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene a aflat de la început impulsurile de care avea nevoie pentru a-și descoperi menirea și principala direcție de acțiune: „luminarea” culturală a românilor, văzută ca singura cale pentru constituirea unei națiuni civilizate și independente. Sub influența directă a
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
acolo unde se tipăresc cărțile se poate și studia. Se califică în meseria de tipograf și ajunge chiar proprietar ori conducător al unor tipografii: Naționalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Române. Activitatea de tipograf îi înlesnește contactul cu cei mai de seamă cărturari din epocă, de a căror prețuire s-a bucurat. Îndemnat și încurajat de A.I. Odobescu, B.P. Hasdeu, J. Urban Jarník ș.a., stimulat mai ales de pasiunea sa pentru lectură, I., un autodidact, devine un bun cunoscător al literaturii române, al
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
găsi încă multe dublete de acestea), iată atâtea dualisme care fac din G. Ibrăileanu una din cele mai complexe personalități pe care le-a avut cultura noastră, unul din acele esprit-carrefour prin excelență. MIHAI RALEA [ G. Ibrăileanu] a fost un cărturar al socialului literar, îndeletnicire căreia i-a dat un relief incontestabil, o autoritate nediscutată nici chiar de cei ce nu l-au urmat și neatinsă de vreunul care cunoștea mai bine rostul criticii literare [...] Era un romantic fără îndoială. Toată
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
acestui împărat al gândirii românești, «Sămănătorul» își scrie paginile sale de aur, răzbate, luminează și încălzește toate colțurile locuite de români.” Publicația bucovineană a reușit să-și dovedească eficacitatea pe teren literar. În jurul ei se strâng cei mai de seamă cărturari ai locului, din generațiile mai vârstnice sau mai tinere. Cu poezie vor fi prezenți Vasile Bumbac, Nicu Dracinschi, I.V. Ivanciuc, Constantin Morariu, Sever Beuca Costineanul, Mihail Teliman, V. Huțan, Ion Cocârlă-Leandru ș.a. Colaborează cu proză Emanoil Grigorovitza, Traian Brăileanu, Liviu
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
ale mele. Fiecare carte a sa era însoțită de câteva rânduri frumoase. Și încet-încet volumele lui Alexandru Zub s-au adunat pe rafturile bibliotecii mele: Mihail Kogălniceanu. Bibliografie (1971); A. D. Xenopol. Bibliografie (1973); Mihail Kogălniceanu, istoric (1974); Vasile Pârvan, efigia cărturarului (1974, 2001), ultimele două distinse cu Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române; Vasile Pârvan. Bibliografie (1975); M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne (1978); Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983). Pe lângă aceste cărți, de numele omului de știință ieșean s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul modernității (reeditare, 2000); Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (reeditare, 2000); Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România, în dialog cu Sorin Antohi (2002); Vasile Pârvan: dilemele unui istoric (2002). În același timp, a coordonat mai multe volume de studii tematice, cărora li se poate atribui aceeași semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În acest sens, face parte din Asociația Istoricilor Europeni, Asociația Istoricilor Americani, Comisia Națională de Istoriografie de pe lângă CISH, Societatea Internațională pentru Studiul Timpului (SUA), Societatea de Studii Sud-Est Europene (München), Académie International de Droit Linguistique etc. Alexandru Zub e un cărturar autentic. Obligat de foarte tânăr să-și asume responsabilități, să trăiască o experiență dureroasă, el s-a supus unui aspru program, de la care n-a făcut nici un rabat, convins fiind că numai astfel se poate exprima și poate fi util
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al căror rost a fost de a le completa pe celelalte, întregindu-le perspectiva. În același timp - și aceasta ar putea reprezenta a doua coordonată a proiectului istoriografic desfășurat de Al. Zub - monografiile sau câteva din studiile dedicate celor trei cărturari români au fost tălmăcite, într-o formă, desigur, mult mai contrasă, și în limbi străine, tentativă menită de a recupera, atât cât se putea în împrejurările din acea perioadă, cu mijloacele ei precare, tradiția antebelică a deschiderii spre Europa și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
simpatie pentru țara de la răsărit 13. Istoricii și lingviștii români care au acceptat și au susținut existența unor strânse legături dintre români și slavi încă din zorii evului mediu au putut invoca în sprijin și o anumită tradiție din mediul cărturarilor moldoveni sau munteni. Dimitrie Cantemir, de pildă, a stăruit în mod special asupra rolului pe care l-a avut Biserica ortodoxă în adoptarea scrierii slave 14, pentru ca Miron Costin să se refere expres la aducerea din Serbia a „literelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII. Deloc întâmplător, pentru Țara Românească și Moldova aceasta a fost și epoca în care trecerea de la ev mediu la modernitate devine tot mai evidentă. Impresionați de experiențele sociale și economice apusene ale timpului 45, cărturarii români încep să dea uitării „pielea de oaie“ care ascundea „firea de lup“ a „papistașilor“46 și să-și declare tot mai insistent admirația pentru Europa, o lume care se întindea din Anglia până în Rusia, excludea însă Imperiul otoman și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
einem Forschungsprogram, în Aspekte der Nationenbildung im Mittelalter..., p. 11-62. În acest studiu se face trimitere la Regino de Prüm care a enumerat trăsăturile nationes populorum - proveniența, obiceiurile, limba și dreptul, - se precizează că, în maniera în care le evidenția cărturarul medieval, nu se deosebesc de cele analizate în cercetarea modernă și se articulează problema centrală a investigațiilor în acest domeniu: dacă poate fi trasată o continuitate între nationes populorum din Evul Mediu și națiunea modernă: ibidem, p. 19. • G. Kristo
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică s-au declanșat diferende legate de imixtiunea străinilor în structurile locale, în timpul cărora au început să răsune argumente de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unor clerici germani în Biserica din Cehia, în pofida faptului că erau străini. În timpul episcopatului lui Gebhard-Jaromír (1068-1090), de exemplu, paroh al capitulului de la Praga, a fost germanul Marcus (1086-1098), căruia Cosma de Praga i-a consacrat rânduri pline de admirație. Cărturarul ceh scotea în relief proveniența nobilă, inteligența - „mai deștept decât oricine pe pământurile cehe“ -, instruirea temeinică, predicile înțelepte, calitățile de pedagog și tenacitatea cu care promova normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să vedem cum erau văzuți ungurii, cehii și polonezii de străini și ce opinii împărtășeau ei înșiși despre alte etnii. Poporul maghiar a fost evocat în descrieri deosebit de plastice. Reiterând unele aserțiuni ieșite de sub pana cărturarului Otto de Freising din secolul XII, surse occidentale elaborate cu trei veacuri mai târziu susțineau că ungurii sunt „cel mai josnic popor“ care ocupă „cel mai bun pământ“, înșiruiau lucrurile cumplite ce-l întâmpină pe călător la intrarea în această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
când animozitățile dintre cele două popoare slave au scăzut sensibil din intensitate, în prim plan s-au situat relațiile polono-germane. Moartea unui celebru nobil din Silezia, Piotr Włast (+1155), a fost prezentată drept rezultat al uneltirilor unei principese germane adulterine, cărturarul Kadłubek (1150-1223) a adoptat o ținută antigermană și episcopul de Gniezno Jakub Świnka (1283-1314) a îndreptat împotriva imperialilor o critică nemaipomenit de virulentă. Conform surselor, germanii îi tratau pe polonezi cu aroganță, iar ultimii îi calificau pe • Koz’ma Pražskij
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc față de polonezi ură înnăscută, naturală, pe care și-o explica, în principal, prin diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar de Merseburg, Otto de Freising) și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să contrabalanseze rivalitățile politice. Pentru Gallus Anonymus cehii erau cei mai înverșunați dușmani ai polonezilor, iar pentru Cosma de Praga - polonezii. Ideea de comuniune slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al Přemyslizilor pe parcursul întregii sale domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de regele Ladislau I (10771095) musulmanii convertiți la creștinism nu aveau voie să revină la vechea credință. O nouă concepție, de care cercetarea specializată leagă formarea națiunii ungare medievale, a fost formulată în secolul XIII de cronicarul Simon de Kézai. Cărturarul considera că unguri adevărați, pura... Hungaria, erau descendenții celor 108 neamuri vechi care proveneau de la strămoșii legendari, Hunor și Magor, au avut o mamă și un tată comun și au participat la ocuparea noii patrii, cu cel mai roditor pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
entităților etnice din Europa, neexceptându-le pe cele din centrul continentului, s-a exprimat în strădania autorilor medievali de a scoate în relief ascendența veche și nobilă a propriului popor și dreptul de stăpânire al suveranului asupra teritoriului statal 44. Cărturarii maghiari au plasat începuturile „națiunii huno-ungare“ în timpul potopului biblic, atribuindu-i origine scitică și victorii asupra unor figuri celebre ale antichității (Darius, Cyrus și Alexandru cel Mare). Almos și Arpad, căpeteniile războinicilor unguri în epoca instalării în Panonia, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
germanii, dar mai ales, cu Piaștii. Note emotive în descrierea propriei țări se resimt în toate cronicile citate - Cosma de Praga și Gallus Anonymus își încep lucrările cu pagini memorabile despre frumusețea și bogăția patriei lor; rânduri asemănătoare întâlnim la cărturarii maghiari. Prin cuvintele unui nobil ceh Cosma de Praga oferea o explicație extrem de sugestivă pentru atitudinea sa: „Așa e făcută natura umană, oricine, indiferent de țara căreia îi aparține, întotdeauna nu numai că-și iubește mai mult propriul popor, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Țara Vlahilor, București, 1895, p. 6. • Nicolae Edroiu, O lucrare istorică inedită a lui Alexandru Șterca-Șuluțiu, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca“, XXV, 1982, p. 289. • Pentru referiri la studiile în care a fost prezentată viața și opera cărturarului, omului politic și prelatului greco-catolic Alexandru Șterca Șuluțiu, vezi Nicolae Edroiu, Câteva precizări intenția de a arăta: Adevărata cauză a trecerii armenilor din Moldova în Transilvania. Observațiile erau susținute de comentariile istoricilor transilvăneni Fasching și Schultzer, la care a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
organizarea diferită, garantată prin privilegii de domnii Moldovei, religia diferită, izolarea în mijlocul poporului unde locuiau și, peste toate acestea, ura grecilor față de armeni 25. Ultimul aspect va fi reluat de Melchisedek atunci când va evoca trecutul armenilor din Roman. Pentru episcopul cărturar propaganda greacă a stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale boierilor români cu nobili poloni, în plan diplomatic, economic, cultural și chiar personal. Semnificative sunt, în acest sens, diplomele de indigenat polon cu care au fost înzestrați unii boieri moldoveni, membrii celor mai puternice familii dătătoare de voievozi și cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]