KorAP: Find »[drukola/base=căta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...78 >

1,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

definitiv, la fel de abuziv era să-ți spui librărie și să ai pe rafturi atâtea pixuri și acuarele, dosare cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
cu șină și jocuri lego. Dorina (librăreasa) nu urmărea Însă astfel de subtilități, așa că, deși n-avea nici o dovadă că autorul e Cătă, i-a făcut un scandal monstru, l-a băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau mulți, dar buimaci. Aveam deci cititori. Însă mai Întâi, până să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau mulți, dar buimaci. Aveam deci cititori. Însă mai Întâi, până să ne sune cineva, emoția era legată de apariția publicațiilor. Spunea Cătă că parcă nici după ce-i apăruse cartea și trimisese exemplare pentru cronici nu aștepta cu atâta Înfrigurare să vadă revistele pe tarabă. Oare scrisese cineva despre el? La fel și noi. Ne cumpăram fiecare un exemplar, Îl răsfoiam repede. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Dar care erau oare soluțiile? Oare cum puteam să ne ambalăm altfel, În ce medii trebuia să ne manifestăm, cum să ne publicăm pentru a găsi această dreaptă măsură? Dacă Într-adevăr ambalajul era problema. Eu personal, laolaltă cu Leac, Cătă și Florin, am fi fost Înclinați să credem că da, ambalajul constituia miezul problemei. Argumentul Îl puteam oferi apelând la zona culturală cu care nu prea mai voiam să mai avem de-a face, cea care Își ambala producțiile În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
nimic Închegat. Florin a venit cu ideea salvatoare: dacă tot lipim În tramvaie, să avem texte de călătorie. Să fim niște jeanbarți, niște kaplani ai Aradului. Precis am atrage atenția: dacă ceva are succes pe piața de carte, a spus Cătă, apoi alea-s ghidurile, impresiile de călătorie. Așa l-am ales și pe Spătarul Milea: un nume care poate multora le evoca aventura, explorarea. Măcar vag - ca toată bibliografia școlară. L-am fi putut alege, desigur, pe Marco Polo, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ci de faptul că Îngloba laolaltă actul creativ, jurizarea C.a., zbuciumul presupus de asta, de lipitul pe furiș În tramvaie și celelalte. Toate la un loc formau opera, nu numai textele. Conta activismul, punerea la Încercare a creativității. Spunea Cătă că noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la final coming soon: JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina. Asta fiindcă și pe ea o vedeam mai des. Venea și ea la Întâlniri, Cătă o aducea sub pretextul că trebuie s-o scoată În lume, că i se cerea asta. Nu știu care era adevărul, dar Cristina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
JOACA PREFERATĂ - prima ecranizare românească a unui roman de Leonard Cohen. Fiindcă tot am adus vorba: Îl vedeam din ce În ce mai des pe Cătă certându-se cu Cristina. Asta fiindcă și pe ea o vedeam mai des. Venea și ea la Întâlniri, Cătă o aducea sub pretextul că trebuie s-o scoată În lume, că i se cerea asta. Nu știu care era adevărul, dar Cristina venea și se așeza cuminte cu noi la masă. La Început doar asculta, apoi a Început să se implice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
la tipar. Uneori venea cu câte o idee. Ei Îi aparține de pildă acțiunea șantajului literar. Dar despre asta, ceva mai Încolo. Deocamdată, Cristina e rezervată, timidă. Ne invită să ieșim toți la iarbă verde, vrea să-l țină pe Cătă aproape de familie, de copii, ieșirile astea o ajută. Ieșim așadar cu familia Lazurca, jucăm țurca pe pajiște cu fetele lor. Repetăm ieșirile, mai schimbăm un pic aerul din Joy’s sau din garajul lui Leac, unde ne adunam de obicei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
obicei. Au și un câine, un boxer cam tâmpițel, seamănă leit cu primul logo al Celebrului animal. Farmecul discret al burgheziei, ce mai! Nu ne strica s-o avem prin preajmă pe Cristina. Citea mult, cred că mai mult decât Cătă. Lucra și ea În librărie, așa că era la zi. Ne recomanda și nouă câte ceva, din când În când. Au fost câteva titluri care ne-au mișcat, ba chiar au influențat oarecum evoluția C.a. Îmi amintesc acum de două, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
categorie, fiindcă atunci la fel de bine intram și eu, cu gusturile mele cinematografice, cu interesul pentru hainele de firmă, cu modesta mea afacere. Nici nu credeam că e prea onorabil să fim yuppies, Însă erau o categorie socială care ne interesa. Cătă și cu mine trăiam Întrucâtva și de pe urma lor. Și am fi vrut să trăim și mai bine. Fiindcă, așa cum spuneam, un yuppie e educat. Aveam, eu și Cătă urmând același liceu bun, o mulțime de foști colegi care au urmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
onorabil să fim yuppies, Însă erau o categorie socială care ne interesa. Cătă și cu mine trăiam Întrucâtva și de pe urma lor. Și am fi vrut să trăim și mai bine. Fiindcă, așa cum spuneam, un yuppie e educat. Aveam, eu și Cătă urmând același liceu bun, o mulțime de foști colegi care au urmat mai departe școli excelente, au făcut și un masterat-doctorat prin străinătate, au Învățat cel puțin o limbă străină. Acum aveau bani și erau dispuși să-i cheltuie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
liceu bun, o mulțime de foști colegi care au urmat mai departe școli excelente, au făcut și un masterat-doctorat prin străinătate, au Învățat cel puțin o limbă străină. Acum aveau bani și erau dispuși să-i cheltuie și pe cărți. Cătă le disprețuia gusturile, fiind ei cititori de Coelho și de cartea de pe noptieră, de multe ori consumatori de literatură motivațională și manuale de Îmbunătățire a performanțelor sexuale. Eu Însă Îi preferam altor clienți. La cafenea, comandau whisky ori coniac adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
corupția, foștii securiști. Îl trimiteam pe Spătarul Milea să-și dea și el cu părerea, Îi găsisem o pereche, pe Doamna Leopard, care-i asculta admirativă vorbele. Spătarul Milea era cum era, dar dama asta era de-a dreptul grozavă. Cătă ne-o arătase pe stradă, o cunoștea, erau vecini, femeia arăta bestial, cu un fund cât o roată de cașcaval, ca o rampă de lansare, cum ar zice San-Antonio, În minijupă și bluză decoltată, cu imprimeuri. De acolo i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Renunțaserăm la dezamăgirea superioară, critică, ne apucase furia. Ne săturaserăm de toată istoria asta a noastră, pur și simplu o mizerie care dura de sute de ani. Istoria națională! Ce nefericită acumulare - de spațiu-timp și alcool tare, cum a rimat Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma cea mai la Îndemână: nesimțirea. Și cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră de maximă audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
culinară, la un coniac bun și trabucuri fine aduse de Tibi din Cuba, ne-a Întors, politicește vorbind, cu picioarele pe pământul natal. Cristina nu ne-a convertit pe nici unul la ecologism. Mai ales că, așa cum se Întâmpla de obicei, Cătă a luat-o peste picior - Cătă, când e băut, e cam nesimțit - , și a trimis-o la bucătărie, spunându-i că expunerea ei i-a provocat o teribilă poftă de plăcintă cu varză. Cristina a plecat Într-adevăr, nu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
trabucuri fine aduse de Tibi din Cuba, ne-a Întors, politicește vorbind, cu picioarele pe pământul natal. Cristina nu ne-a convertit pe nici unul la ecologism. Mai ales că, așa cum se Întâmpla de obicei, Cătă a luat-o peste picior - Cătă, când e băut, e cam nesimțit - , și a trimis-o la bucătărie, spunându-i că expunerea ei i-a provocat o teribilă poftă de plăcintă cu varză. Cristina a plecat Într-adevăr, nu În bucătărie, ci În grădină, supărată. Lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
și copiii străzii, sărăcia extremă. Pe Leac, emigranții și porcii de la guvernare. Andreea Îi era alături. Florin părea dispus să discute unele probleme și-mi susținea fără rezerve ateismul, tot din oroare pentru orice gen de sclifoseală filosofică. Numai pe Cătă Îl durea, În continuare, fix În cur. Dar ne era alături. Academic și fără patetisme. El ne-a articulat revolta. Și tot el e responsabil de tranziția ușoară, diluată de artă, pe care a străbătut-o Celebrul animal până să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
și s-au dorit astfel. * Dar să revin la mine. În cazul meu, convertirea s-a făcut mai degrabă pe cale erotică, prin intermediul Cristinei. Ceva-ceva se trezise În mine Încă de la Încercările cu literatura pentru copii (copiii ei și-ai lui Cătă). Îi tradusem Cristinei o carte de Lewis Carroll, un lung poem cu fantome, și am reușit s-o impresionez. Însă Îmi era, pe atunci, rușine să recunosc asemenea imbolduri, parcă prea semănau cu Încercările de cucerire descrise Într-o ars

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
blond, cu sânii mari, Înaltă, de obicei destul de provocator Îmbrăcată. Destul de tăcută În aparență, de fapt așteptând momentul oportun să povestească, să expună, să se expună. După cum s-a Întâmplat și În acea primă seară de mai, când, alungată de Cătă, luată În râs din pricina manifestului vegetarian, se refugiase În grădină. M-am luat după ea, nu imediat, am avut totuși timp să particip la reconvertirea politică a Celebrului animal, așa că se poate spune că am dat de ea Întâmplător, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
dramă, m-am pomenit eu că-i sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu știam cât e de gravă situația dintre ea și Cătă. Îi văzusem de mai multe ori certându-se, Cătă urla la ea. De obicei Însă o lua doar peste picior când, dacă se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu știam cât e de gravă situația dintre ea și Cătă. Îi văzusem de mai multe ori certându-se, Cătă urla la ea. De obicei Însă o lua doar peste picior când, dacă se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți nu eram prea Încântați că trebuie să audiem un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
se Întâmpla ca Celebrul animal să se manifeste În prezența ei, Își spunea și ea părerea. Nici ceilalți nu eram prea Încântați că trebuie să audiem un outsider, grupul nostru era complet și definitiv dar, dacă tot venea cu ea, Cătă ar fi putut avea politețea s-o lase să vorbească. Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pregătită o continuare memorabilă a frazei. Mai bine. Fiindcă ea m-a Întrerupt, revărsând asupra mea un șuvoi de plângeri care m-au făcut ca, În doar cinci minute, să fiu la curent cu toate defectele de soț ale lui Cătă. Expuse răstit, cele mai multe dintre ele ținând de domeniul strict casnic, nereușind să mă convingă, să mă atragă sincer de partea ei. Aș fi preferat câteva picanterii, poate povestea unor infidelități. Nu mi-a fost dat să aud decât o expunere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]