2,267 matches
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,64%). Pentru 5,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Grebănu, Homești, Herăști, Fântâna Turcului și Zăplazi, având în total 2397 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 104 elevi înființată în 1876 de Mihai Negru, și 4 biserici ortodoxe (două în Grebănu: datând din 1807 și alta
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
Teișu, Trestia, Valea Roatei și Zăpodia, cu 2220 de locuitori. În comună funcționau o școală și 2 biserici. În 1925, comuna Bălănești avea 2633 de locuitori (cu satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni, Cozieni, Mărculești, Tulburea, Valea Banului, Valea Epei și cătunul Fața lui Nan), în vreme ce comuna Trestia avea 2090 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Valea Iepei al comunei Bălănești a luat în 1964 denumirea de
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
În 1924-1925, Anuarul Socec prezintă comuna ca făcând parte din aceeași plasă Buzău din județul Buzău, cu 2800 de locuitori și cu 13 așezări (9 sate Argăsilești, Furtunești, Gura Păltinișului, Gura Teghii, Nemertea, Piatra Corbului, Roșcoi și Tega; și 4 cătune Ionești, Lunca Vâscului, Lunca Pârciului și Petriceni). În perioada interbelică, zona s-a dezvoltat pronunțat, atunci apărând mai multe școli și, în 1938, căminul cultural. În 1931, satul Varlaam a fost trecut pentru prima oară în componența comunei Gura Teghii
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
capăt, bunde și ii de cânepă, in (în zilele de lucru) sau din bumbac brodate cu lânică sau arnici. Prima școală este atestată la 1838, dar învățământul a fost practicat intermitent. Prima școală stabilă a fost înființată în 1891 în cătunul Lunca Pârciului. Până atunci, localnicii erau analfabeți, cu excepția proprietarilor de pământuri, preotului și câtorva săteni școliți la oraș. Școala a beneficiat de o clădire a ei din 1908, și s-a deschis o școală și în satul Gura Teghii. Școala
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,85%). Pentru 2,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având în total 566 de locuitori. În comuna Câmpulungeanca funcționau o școală de băieți cu 32 de elevi, fondată la 1888; și o biserică fondată în 1837 de către locuitori. În 1925, comuna Câmpulungeanca
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,99%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și era format din cătunele Bâsceni, Bustea, Cireșu, Ghizdita, Gura Bădicului, Grunju, Ichimești (Mânzălești), Plavățu, Poiana Vâlcului, Zghiabu, Trestioara, Săreni și Valea Porcului, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 325 de case. În comună funcționau o școală cu 40 de elevi în
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
Bâsceni, Bustea, Cireșu, Ghizdita, Gura Bădicului, Grunju, Ichimești (Mânzălești), Plavățu, Poiana Vâlcului, Zghiabu, Trestioara, Săreni și Valea Porcului, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 325 de case. În comună funcționau o școală cu 40 de elevi în cătunul Gura Bădicului, 2 biserici ortodoxe în satul Jghiab (Zghiabu), 9 mori de apă, 2 făcaie, o pivă, 4 fierăstraie și o cășerie pe muntele Mușa. În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei Mânzălești, funcționa și comuna Mănești, în aceeași
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
sunt ortodocși (96,69%). Pentru 3,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Valea-Raței", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ, avea în componență satele
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
să introducă în cercetarea arheologică cultura de tip Monteoru, care durează de la sfârșitul perioadei timpurii și până în cea târzie a epocii bronzului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Merei făcea parte din plasa Sărata și era formată doar din cătunele Merei, Odăile și Valea Puțului, având în total 1300 de locuitori ce trăiau în 288 de case. În comuna Merei funcționau 2 școli de băieți și una de fete în satul de reședință, 2 biserici ortodoxe (una în Merei și
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
formată din satele Lipia, Ciobănoaia, Nenciu și Valea Puțului, cu 2310 locuitori în total; în comuna Lipia funcționau o școală de băieți cu 66 de elevi, una de fete cu 44 de eleve, și 4 biserici. Comuna Gura Sărății avea cătunele Atârnați, Cârlești, Ciuhoiu, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Muscelu Dării, Nenciulești-Moșneni și Valea Botii, cu o populație totală de 3330 de locuitori; aici exista o școală de băieți cu 82 de elevi la Atârnați, una mixtă cu 72 de elevi
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,78%). Pentru 2,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău și era formată din cătunele Năeni, Proșca și Tudorăchești, având în total 1340 de locuitori ce trăiau în 314 case. În comună funcționau 2 biserici ortodoxe (una în Năeni și a doua la Proșca, un fost schit devenit biserică de mir) și două școli una
Comuna Năeni, Buzău () [Corola-website/Science/300833_a_302162]
-
ferate Buzău-Nehoiașu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Nehoiașu era reședința comunei Nehoiașu (care cuprindea în întregime actuala comună Siriu și câteva sate din nordul actualului oraș Nehoiu), aflată în plaiul Buzău al județului Buzău. Ea era alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
refractară de la Bălnaca-Groși) sau în exploatările forestiere, activități care au încetat (mineritul) ori s-au diminuat în amploare (forestier). Satul Damiș dispune de trei școli (una generală, cu clasele I-VIII, și două școli primare, cu clasele I-IV, în cătunele Poiana și Coaste), o grădiniță de copii, un cămin cultural, un dispensar medical și mai multe unități mixte, magazine tip ABC. De asemenea, există o biserică ortodoxă și una penticostală, ultima aflată într-un nou lăcaș, construit între anii 1988
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
versantul drept al Bratcutei, la cca. 30 m de firul văii, se deschide o peșteră puțin adâncă într-un perete înalt de stâncă. Localnicii îi mai spun "Peșteră colorată". În apropriere se află locul numit Preluca Ciunii. Este situată în cătunul Tipleoaia, în apropriere de Peșteră cu apă sau Peșteră Marzu, este mai mult o grota. Este cunoscută din anul 1985 și are o lungime de peste 4 km, ocupând locul 9 între Peșterile din munții Apuseni. Se gaseste între Valea Rusului
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
Peșteră cu apă sau Peșteră Marzu, este mai mult o grota. Este cunoscută din anul 1985 și are o lungime de peste 4 km, ocupând locul 9 între Peșterile din munții Apuseni. Se gaseste între Valea Rusului și Valea Boiului în cătunul Poiana Bratca. Galeria are o denivelare de 295 m de la suprafață, din acest punct se situează pe locul 2. Este accesibilă doar persoanelor cu echipament adecvat pentru a putea coborî. De la suprafața traseul urmează câteva puțuri până la galeria în plan
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
cu ocazia diferitelor sărbători, de Paști, de Crăciun. Dijma era percepută pentru stupi (1 din 10), pentru oi și porci (un porc din turmă). Obligațiile de lucru erau: secerat, cosit și caratul lemnelor. Cei din satele Briheni, Susțiu, Sîrbesti și cătunul Ursești, au obligații de a căra săptămânal cărbuni pentru topit fierul, căra lemne și ard cărbunii. Cine neglijă aceste obligații plătea gloaba un florin. La Crăciun și Paști li se dădea 1 săptămâna de odihnă, iar în timpul secerii 1 luna
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
cursul superior al Crișului Repede, la poalele Munților Pădurea Craiului, pe linia de cale ferată Oradea — Cluj-Napoca, între localitățile Șuncuiuș și Bratca, satul Bălnaca se întinde de o parte și de alta a Crișului Repede, care desparte vatra satului de cătunul Bălnaca-Groși. Rolul de stăvilar natural al Crișului în ofensiva munților spre est îl dovedește configurația formelor de relief. Prelungirile montane înaintează până pe malul stâng al Crișului, formând un fel de baraj natural înalt. Pe malul drept relieful prezintă lunci înguste
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
situată în raza comunei Șuncuiuș este amintită în unele izvoare istorice ca fiind dispărută. Dar, localitatea apare în documente, cu ocazia socotelilor de dijmă ale Episcopiei orădene din anii 1291-1294 . Azi denumirea se păstrează sub forma de Rustelec, fiind un cătun aparținător satului Bălnaca situat la hotarul cu localitatea Șuncuiuș. Ambele denumiri ale satului Bălnaca sunt anterioare secolului IX, când elementul slav este asimilat deja de populația autohtonă. Iar faptul că localitatea Vruzteluk este amintită la sfârșitul secolului al XIII-lea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Boscoteni între 1925 - 1929, apoi comuna Rânghilești între anii 1929 - 1931, când revine la comuna Românești, pentru a fi înglobat în satul Românești în anul 1956. Începând din 1832 satul este menționat cu numele Boscoteni, care nu trebuie confundat cu cătunul satului Dersca, care poartă același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Românești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,86%). Pentru 3,03
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
minime de viață. Dintre familiile venite aici din Bahrinești făceau parte: Broască Dionisie, Broască Vasile, Lăzărescu Gheorghe, Niculescu Neculai, Niculescu Vasile, Patraș Dumitru, Tofan Dionisie, Tofan Constantin, Tofan Gheorghe, Ungureanu și altele. De la înființare această așezare a avut caracterul unui cătun al satului Petricani, pe teritoriul căruia s-a constituit. Ca așezare distinctă, satul este menționat oficial în 1956[1]. Satul a cunoscut o dezvoltare foarte lentă, în prezent numărând 40 de case. De la înființarea satului, nevoile religioase ale locuitorilor au
Sat Nou, Botoșani () [Corola-website/Science/300923_a_302252]
-
a fost trecută și pe hărțile județului și ale țării in 1923. Există o școală cu ciclul primar și gimnazial, una în satul Leșu și una în satul Lunca Leșului, și o școală cu ciclul primar, în satul Lunca Leșului, cătun Valea Măgurii. Școlile au 33 de cadre didactice: 33, din care: 16 educatoare și învățătoare, 17 profesori din care 11 calificați și 6 cadre necalificate. Școala din sat este condusă de directorul Mircea Cosbuc. Școala din satul Leșu are un
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
dăruit Mănăstirii Salcea, „ cu 23 case locuite și două case goale, cu 22 moldoveni semtiți, un vornic, un vatman, un bejenar sosit în acest an, care încă nu-i supus la bir”. Catografia din anul 1774 înregistrează satul Costești cu cătunul Buda, cu 26 de case, 20 birnici și șase sufleturi (un popă și cinci scutelnici). În anul 1775, Maria Jituiceroaia, văduva Jituicerului Gheorghe Cănănău, cu fii ei Șerban și Ioniță face schimb de moșii. Ea dă mănăstirea Solca, munții Cocoșul
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
deocamdată activitățile turistice nu sunt promovate de autoritatea locală. Conform recensământului din 2002 satul Cuciulata era locuit de 1335 de persoane. Din aceștia 1074 s-au declarat români, 8 maghiari, un german, iar restul de 252 rromi (majoritatea trăind în cătunul Băieși). De asemenea, 1228 sunt ortodocși, 86 penticostali, 2 catolici și un evanghelist. De-a lungul timpului populația satului Cuciulata a evoluat astfel: În satul Cuciulata tradiția și obiceiurile s-au păstrat destul de bine de-a lungul anilor. Din obiceiurile
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
Fulop. Preotul satului este Mircea Comșa. În Cuciulata există oameni care doresc să promoveze satul Cuciulata la statut de comună, statut pierdut în urmă cu câteva zeci de ani. De asemenea s-a propus schimbarea denumirii localității în "Aron Pumnul" . Cătunul Baieși face parte din satul Cuciulata și este locuit în totalitate de țigani.
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]