11,186 matches
-
reușiră să zăpăcească și să-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada că moartea înstăpânise pe acel loc în mod indiscutabil, dar goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau unele de altele, ba chiar și cu oamenii, era un spectacol amuzant, demn de a fi privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simpatia care-mi corupe sufletul nu-mi poate mitui retina. SÎnt multe detalii ale iubirii pe care e mai bine să nu le vezi. Poate de aceea femeile Închid ochii În situațiile cele mai intime. Am văzut o dată la morgă cadavrul unei tinere; pe o masă de piatră un corp gol, Înțepenit Într-o poziție obscenă, cu picioarele desfăcute, unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș chiui aș urla ca javra aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cărți mutilate, cărți falsificate, transformate În reversul lor, În care cuvîntul „suferință“ trebuie Înlocuit cu „bucurie“, „moarte“ cu „viață“, „Întuneric“ cu „lumină“, „dușman“ cu „prieten“, „ură“ cu „iubire“ și toată această voioșie dementă Întinsă ca un celofan roșu peste un cadavru În putrefacție. Dincolo, În lumea cea mare, alte interese, alte manevre politice, și ele umilitoare, anihilante. Oare cum s-ar putea interpreta viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor din Berlinul Occidental, cînd Îi zărise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a insulei Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria noastră a fost mai eficientă decât toate tratativele“, a declarat el la întoarcere. „Iată că ne-am întors cu un mănunchi de sonete de dragoste. Nu am câștigat doar teritorii. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am culcat pe burtă, m-am întins din ușa cabinei, cu ochii închiși, ca să așez lucrurile pe care le-au trimis și să culeg câteva pietricele mărunte. Iar pe drumul de întoarcere îmi spuneam în sinea mea: „Sari, Igor, acum. Cadavrul tău va pluti pururi între cer și pământ și poate că nici nu se va descompune. Acum. Ăsta ar fi cel mai frumos avort“. După cum am mai amintit, Amália și-a terminat în vara aceea activitatea educativă, iar rugina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rar și invidiat de toată lumea. A avut parte de o moarte pudică, de tipul „de la o clipă la alta“. Trupul cancerul nu i l-a ros, în cap din cărucior nu a căzut, creierul glonțul i l-a pălit. Nici cadavrul pe cer nu i-a plutit. Încă o achiziție de la atelierul Hárász, după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-o va găsi în pământ. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poate. Chiar semănăm un pic. Iar între timp puteți să vă gândiți la mine. Și că eu mai trăiam, să nu uitați asta când vă dați drumul în gura ei. Cu ce se ocupă în asemenea cazuri pasărea mea? Ciugulește cadavre. Mor pe dinăuntru, apoi cresc la loc. O hrănesc. Măcar o pasăre să am. Mă mut din nou în casă. Aproape că nu mă mai tem de nimic. Sunt într-o relație bună cu obiectele. În cadă fac baie, paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
redactorului de la ziar care avea mereu câte ceva de spus despre ei în ziar, când se mai întorcea câte unul. Femeile care nu mai plânseseră de când au auzit că fiul, fratele sau soțul lor a fost ucis plângeau încă o dată când cadavrele lor ajungeau la gară. Apoi morții erau puși în camionul cuiva și duși la cimitirul de pe deal. Uneori vedeam câte unul din camioanele acelea luând-o pe strada principală, cu o femeie care plângea în față și cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
urmă de luptă împotriva inevitabilului. Zgomotul pe care l-a făcut când a atins pâmântul era nimic în comparație cu cel al geamului spart. A fost un sunet înfundat și nenatural. Câteva bucăți de geam fuseseră mai încete decât el. Căzuseră deasupra cadavrului ca o explozie de confetti, scoțând câte un clinchet când atingeau pământul. Ajunsesem prea târziu. Am rămas în mașină, paralizată, fără să îmi vină să cred, cu piciorul încă pe pedala de frână. M-am uitat în sus la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uitat în sus la fereastra spartă. Nici o mișcare. Nu era nimeni acolo. Nimeni nu a ieșit valvârtej pe ușă, cu fața vinovată ascunsă sub o pălărie. Lumea începuse să se strângă pe stradă. Vecinii ieșiseră și se uitau terifiați la cadavru. Cineva a țipat, un țipăt scurt, ca și cum abia respira de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în fugă strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scurt, ca și cum abia respira de panică. Am auzit pași grăbiți în spatele meu și m-am întors să mă uit, dar era un bărbat necunoscut. Nu s-a uitat la dubiță, a traversat în fugă strada și s-a oprit lângă cadavru. —E mort, a țipat o femeie. Mort, mort, mort. Vocile se auzeau clar în aerul nemișcat. S-ar putea să nu fie, a spus bărbatul fără speranță. Ar putea să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mort. Vocile se auzeau clar în aerul nemișcat. S-ar putea să nu fie, a spus bărbatul fără speranță. Ar putea să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
erau rămășițele de la grătar, că s-a aplecat la pământ, găsind o cărămidă prin iarbă și apoi a așteptat momentul să o lovească în cap cu ea, tare și rapid. Nu voiam să-mi imaginez aceeași persoană aplecându-se peste cadavrul ei sau peste corpul ei gata să moară, verificând dacă lovitura a fost destul de puternică. Așteptând lângă ea, în tăcere, pulsul grăbit; așteptând până inima ei a încetat să bată, sângele să curgă. M-a trecut un fior. Ajunsesem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tăcut din gură. Nu puteam să dovedesc nimic. Și trebuia să mă gândesc și la siguranța proprie. Clifford Hammond m-ar arunca în groapa cu lei dacă aș scoate vreo vorbă. * * * Am făcut o înțelegere, el și cu mine, peste cadavru. Literalmente. I-am dat drumul în studio și m-am dus la loc, pe podea, lângă Nat. Clifford Hammond a trebuit să se ducă undeva de partea cealaltă a mea ca să putem vorbi. O parte din mine s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tata un loc de odihnă pe pământ. Trebuia să fie ars și cenușa să fie răspândită în vânt. În loc de slujbă ni s-a dat să semnăm o hârtie și apoi „privilegiul“ de a privi printr-o ferăstruică a cuptorului când cadavrul era ars. Mama a refuzat și datoria mi-a revenit mie. Am văzut cum corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vorbim de un asasin? întrebă mirat Pop. Cred că te cam grăbești să tragi concluzii. Nu asta am vrut să spun! se apără Cristi. Atunci nu spune! îl întrerupse ofițerul mai în vârstă. Mai înainte de toate, nu am găsit nici un cadavru și nici o urmă de sânge. La locul unde s-au semnalat disparițiile nu s-a descoperit nici un semn de violență. Dacă nu avem nici un indiciu în acest sens, de ce să vorbim de un asasinat? Nu trebuie să vă supărați! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hotărî să-și mai nuanțeze puțin atitudinea. Acum, spuse Cristian, văzându-l atât de abătut, vreau să fiți convins că eu nu țin morțiș să afirm că avem neapărat de a face cu niște asasinate. Aveți dreptate, până ce nu găsim cadavrele ori alte indicii care să ne ducă această concluzie, nu putem vorbi despre omor. Ceea ce vreau să spun este faptul că această ipoteză nu trebuie exclusă. Prefer să nu mă gândesc la ea! îl întrerupse Pop țâfnos. Cum doriți! ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se confruntă cu un caz tipic prezentat în cursul de psihologie a crimei. Declicul din mintea asasinului se produsese și acesta începuse să se dezlănțuie, comitea faptele din ce în ce mai des. Ceea ce nu se potrivea cu litera cărții era lipsa oricărui cadavru. Mă rog, nu numai asta. Nu existau nici indicii că s-ar fi comis vreo agresiune. Oamenii dispăreau pur și simplu. Mai era o problemă: toate acestea se produceau într-o localitate mică, unde rata infracționalității era foarte redusă. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în râpă. Domnule! îl opri Vasilică. Ce mai e acum? se întoarse Toma spre el. Oare ce vom găsi acolo? Nu știu, ridică inspectorul din umeri, ăsta-i și motivul pentru care vreau să cercetăm mai îndeaproape. Dacă-i un cadavru? Nu se poate, dacă era un trup l-am fi văzut de aici! îi răspunse Cristi care deja începuse coborâșul. Hai, ce faci? Ai de gând să mai stai mult acolo? Dacă-i un cap? spuse Pohoață tot fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Te comporți ca și cum ai avea o legătură cu toată treaba asta. Nu, se apără Vasilică scuturând din mâini, Doamne ferește! Lasă, măi, că am glumit! adăugă Cristi zâmbind, văzând fața pe care o făcuse olteanul. Ia spune, ai o problemă cu cadavrele, nu-i așa? Tot fără să vorbească, Vasilică dădu din cap aprobator. N-ai mai văzut morți până acum? Ba da, dar numai pe năsălie la biserică. În acest caz, ai o problemă cu meseria pe care ți-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gândești? Cred că avem de a face cu omoruri. Doamne ferește! Ești sigur? Cum aș putea să fiu sigur? Ți-am spus doar că tatăl tău refuză să ia în calcul această ipoteză pe motiv că nu s-a găsit nici un cadavru. Aceasta-i și cauza pentru care ne-am ciondănit noi doi. Tu vorbești serios? Treizeci de omoruri? Peste treizeci. Tocmai numărul acesta mare, pe de o parte mă face să ezit, deoarece și mie mi se pare greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timpul zilei nu-i nici un pericol, o liniști el. Toate disparițiile s-au petrecut noaptea și nu în oraș. Nu mai înțeleg nimic. E vorba de dispariții sau de asasinate? Până ce ne vom lămuri, adică până ce vom da de vreun cadavru, vorbim de dispariții. Eu însă rămân la convingerea mea că treaba este mult mai serioasă. Să înțeleg că tu de asta ai plecat pe munte? întrebă Ileana după câteva clipe de tăcere în care rumegase cele spuse de Cristi. Sperai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]