19,955 matches
-
Raicu, n-am vorbit niciodată cu el. Mă duc la Pčre-Lachaise, la incinerare. Atmosferă de sală de așteptare din gară, în care mai multe familii care n-au nici o legătură între ele zăbovesc din aceleași motive funebre. Aparat de făcut cafea, ușile toaletelor care se trântesc necontenit, zarvă de zi cu grevă SNCF; văduva lui Raicu e de față, îmi este prezentată, o micuță femeie elegantă, îmi mulțumește că am venit etc. Îmi arată o fotografie: descopăr, pentru prima și ultima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
nord. Aceleași canale brăzdând orașul în toate părțile, aceiași stâlpi înalți de susținere a edificiilor, unele într-adevăr impunătoare, aceeași idee de a i se smulge mării un loc bătut de valuri. La Veneția italiană, chiar luasem într-o după-amiază cafeaua în Piața San Marco cu apa mării clipocind până la genunchi, împinsă de fluxul zilnic. Mă minunasem. Dar îmi spusesem că oamenii sunt capabili de lucruri și mai senzaționale. De pildă - în Olanda, unde marea încearcă să înghită toată țara de
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
cumva coleg de școală. De multă vreme șomer în disperată căutare de loc de muncă, în regimul luptei de clasă, o speranță se naște când protectorul cel generos îi promite o grabnică găsire de slujbă. Primit cu țigări Kent și cafele, de către o secretară numai miere și zâmbet, pretendentul la slujbă va fi dus cu vorba, îndemnat să revină, postul pare sigur, dar se pierde în ultimul moment - potentatul povestindu-i, în schimb, cu lux de amănunte, feericele lui călătorii în
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
nici din procesul creației, nici din cel al receptării. E ceva americănesc în acest fel de a vedea lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
într-un parc pustiu, iarna."(pag. 9) Deși nițel bovaric, gestul ritual invocat de Cosașu nu e tocmai, pentru grăbita lume de azi, unul venit din alt, straniu, univers. Îl mai fac poate câțiva dintre noi, cu gândul la matinala cafea aburindă și la fotoliul plușat; îl întrețin fără s-o știe și fără pic de șarm al limbajului devoratorii canalelor TV din familia Discovery sau Animal Planet; îl repetă, lipsiți de memorie, internauții dependenți, care scotocesc în vastele domenii virtuale
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
lua drumul Spaniei, orășele din Nord, unde câte un liniștit gospodar își rânduiește proviziile pentru iarnă, cu sorturile și în cantitățile pentru o sută de zile. Văzurăm, la televizor, cel care ține astăzi locul ghicitului în cărți, pasențelor, ghicitului în cafea, în palmă etc, un înzestrat gospodar, foarte priceput în ale agriculturii și mișcării de bani, cum i se aduceau lăzile cu caltaboși, cum se făcea comanda pentru o sută de litri de palincă. Era vorba și de un vițel, de
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
încă adolescent, și ce susține și azi, când moartea-l caută pe-acasă, și el nu vrea s-o vadă, - sigur că va intra cu Cuba lui în comunism. Și întâmplarea face să ni se distribuie, pe cartelă, și niște cafea boabe, nemăcinată, pentru băutorii de cafea, care apucă... Am mai povestit acest incident în memoriile mele, apărute. Repet, deși viețuim pe același glob terestru, ca și japonezii... Era o zi ploioasă de vară. Nu știu ce mai țineam în mână, când începuse
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
azi, când moartea-l caută pe-acasă, și el nu vrea s-o vadă, - sigur că va intra cu Cuba lui în comunism. Și întâmplarea face să ni se distribuie, pe cartelă, și niște cafea boabe, nemăcinată, pentru băutorii de cafea, care apucă... Am mai povestit acest incident în memoriile mele, apărute. Repet, deși viețuim pe același glob terestru, ca și japonezii... Era o zi ploioasă de vară. Nu știu ce mai țineam în mână, când începuse să plouă iar. Știu că urma
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
Era o zi ploioasă de vară. Nu știu ce mai țineam în mână, când începuse să plouă iar. Știu că urma să mă întorc acasă cu tramvaiul 19. Neavând umbrelă, nici haină de ploaie, țineam în mână punga de o litră de cafea boabe verzi, cine știe cum ajunse pe la alimentară, iar pungile de hârtie ordinară, știți, se scămoșează repede. Dacă mai le udă și ploaia.... Repede, să scap, urcasem la a doua, care vagon nu era plin, mai erau libere câteva scaune. Nu m-
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
la depou... Abia atunci, am observat că oamenii de pe scaunele celelalte erau, toți, bătrâni, pensionari; nici nu era o oră la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele de cafea intrate între interstițiile dușumelii
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele de cafea intrate între interstițiile dușumelii date cu motorină, ori păcură, vorbind între ei, zicându-și o vorbă,... care?... nu mai mi-aduc aminte. Noaptea am visat frumos. Că ninge cu fulgi mari, ciudat, verzi... în vise totu-i invers, se știe
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă automatismul și proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
atît mai puțin - ca să fim... falși enciclopedici - provocatorul Les Faux-Monayeurs al lui Gide încă necunoscut. Era, pur și simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în fața unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii. Era statuia aceea care începuse să bîntuie și prin Europa imediat postbelică, ostașul sovietic eliberator, cu brațul stîng pe sabia de lîngă șold, în cel drept ținînd la piept pruncul emblematic. Ce șansă colosală a
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
falsificări corespund cu documentele din care reiese că Nicolaus Olahus a corespondat cu Erasmus." Ruxandra Cesereanu continuă, uluită ușor: "Ceea ce mi-ați spus acum sînt niște chestii dadaisto-suprarealiste. Întru totul." "Dacă prin realitate înțeleg faptul că acum stăm și bem cafea la cafeneaua Astoria din Budapesta, și eu tocmai dau un interviu, atunci, nu.", răspunde Esterhazy. "Atunci nu ce?". Atunci nu mă trag din Nicolaus Olahus." Interviul se termină cam în aceeași notă în care a fost făcut, așa încît cititorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
odăiță de închiriat, dar cu fereastra spre răsărit. În plus, strada pe care puteam privi acum picioarele trecătorilor se numea "Speranței". Acolo am scris piesa Ușa. Piața Rosetti era un loc animat, unde se putea bea o bere sau o cafea, cumpăra un ziar, privi vînzoleala mulțimii. Mai locuiau și cîțiva scriitori prin preajmă, îl întîlneam, de pildă, din cînd în cînd, pe Mircea Sântimbreanu - înalt, impozant, plimbîndu-se cu un cîine mic și bătrîn. ...Rîsul lui ßora și îngenuncherea lui Nichita
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
scris și continuă să scrie în cafenele. Aproape în orice cafenea, deși am unele preferate... Vînzoleala din cafenea, spectacolul străzii, starea de imprevizibilitate, conversațiile care au loc în jurul meu, toate acestea mă inspiră. Ideea că poți să stai cu o cafea în față timp de ore și ore la o masă în timp ce în jurul tău totul se mișcă te face să te simți în centrul lumii. Oriunde te așezi, de altfel, într-o cafenea pariziană, ești în centrul lumii. D.P.: Asta înseamnă
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
lumii. D.P.: Asta înseamnă că ai sau că nu ai tabieturi cînd scrii? M.V.: Nu am tabieturi atunci cînd scriu. Pînă pe la vîrsta de 35 sau 36 de ani, începeam, totuși, fiecare "ședință de lucru" cu o țigară și o cafea. Dar n-am abuzat niciodată de ele și nici nu mi-au lipsit mai tîrziu, cînd m-am lăsat de fumat și am redus cafelele la una pe zi. Scriu cu plăcere în orice moment al zilei, pentru că nu-mi
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
sau 36 de ani, începeam, totuși, fiecare "ședință de lucru" cu o țigară și o cafea. Dar n-am abuzat niciodată de ele și nici nu mi-au lipsit mai tîrziu, cînd m-am lăsat de fumat și am redus cafelele la una pe zi. Scriu cu plăcere în orice moment al zilei, pentru că nu-mi permit, din lipsă de timp, luxul să mă leg de anumite cicluri solare. Scriu în orice moment al zilei, al săptămînii și al anului, deși
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și luau dulceață și cafea. După ce luaseră anafura. Că nu mâncau, când plecau dimineața la biserică, bineînțeles. Și stăteau de vorbă. De fapt eu îi datorez ei educația mea religioasă. Care nu s-ar fi putut face cu tatăl meu și nici chiar cu mama
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
am ajuns!... A născut doi băieți, unul Costel, care a murit, și pe Marian, care stă la Brașov. Acum e singurică, Marica, - o nonagenară sprintenă, care urcă repede strada Muncii în pantă, întrecându-i pe toți... Invită vecinii, la o cafea, la o dulceață... O femeie harnică și care a fost capabilă să facă numai băieți, pe Muncii, la numărul 9... 19 iulie 2007 Sinaia
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
să n-o mai recunoașteți sau chiar să regretați că ați tipărit-o? E.B.: După un timp? O carte? Mi s-a întîmplat să mi se pară, dar de-adevăratelea, că o poezie, de exemplu, publicată la rubrica Cerșetorul de cafea, da, să cred că nu e a mea! Atît de străin îmi devenise ceea ce scrisesem cîndva... Mi-am scotocit carnetele și, spre surpiza mea, am găsit-o caligrafiată citeț chiar de mine, cu lăbuța mea lipsită de memorie... Nu am
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
a dat-o, și am băut o bere în Copou... amîndoi fericiți... Dar să revin. Ador tomurile uriașe, cartonate, exhaustive... dicționarele... lexicoanele militare... enciclopediile în nenumărate tomuri... Da, în ultima vreme citesc dicționare, atlase de plante și animale. Și sorb cafea cu nemiluita din cești de teracotă, zdravene, largi, cu buza ciobită... Cititul cu glas tare l-am folosit și terapeutic. În 2002, după o criză comițială inaugurală (place teribil chestia asta cu "inaugurală"!), am citit timp de aproape un an
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Pleșiță? Ale cui sunt posturile private de televiziune? De ce nu mai sunt chemați scriitorii la postul național de radio? Ce intelectuali de seamă vor figura pe listele de deputați ai parlamentului european? Ce tiraje au cărțile noastre? îți fac o cafea? - Ce ți se pare relevabil la răscrucea vieții noastre literare cu așa-numita viață civică? Nu ți se pare că se continuă frecvent, sub bariera "apolitismului", acea ideologizare pe dos preconizată de oficialitatea regimului totalitar ajuns la ananghie, care cerea
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]