1,944 matches
-
toate astea? Fără să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu... Secretele meseriei Un poem despre Contele Calomniei — Toți ăia care stau la coadă, spune Contele, cu o săptămână înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu... Secretele meseriei Un poem despre Contele Calomniei — Toți ăia care stau la coadă, spune Contele, cu o săptămână înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i gata să accepte sensul prezentat în cuvintele unui străin? Dindărătul colii, vocea Contelui spune: — Un ziarist are dreptul... ... și datoria de-a distruge vițeii de aur la a căror apariție a contribuit. Cântec de lebădă O poveste de Contele Calomniei Într-o zi, câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu, și trebuie să i se facă radiografii de vreo mie de parali. Curtea din spatele blocului meu e plină de gunoaie și sticle sparte. Unde-și parchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fi gata să nască. Până când buricul îi iese în afară, rigid ca un degetuș. Toate astea se întâmplă în lumina camerei video a Agentului Ciripel, înregistrând peste moartea Lady-ei Zdreanță. Înlocuind scena tragică de ieri cu cea de azi. Contele Calomniei ține reportofonul la îndemână, folosind aceeași casetă, pariind pe faptul că oroarea de acum va fi mai groaznică decât cea trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ținându-ne captivi. Flămânzindu-ne. Obligându-ne să purtăm zdrențe murdare. Pe noi, victimele ei nevinovate. Sfântul Fără-Mațe se ridică să-și treacă brațul pe după domnul Whittier. Mama Natură îl ajută. Doamna Clark îi urmează cu paharul în mână. Contele Calomniei cu reportofonul. Agentul Ciripel cu videocamera. — Credeți-mă, spune Sfântul Fără-Mațe. Din întâmplare, știu multe despre măruntaie. Domnișoara Hapciu strănută în pumn, de parcă am mai avea nevoie de moartea ei. Domnișoara Hapciu, viitoarea stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat toate cablurile centralei termice cu un cuțit de pâine. Doamna Clark se freacă la ochi cu mâna. Din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Ai habar cât e ceasul? În reportofonul Contelui Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Știi că nu este apă caldă? Tovarășa Lătrău, cea care a urmărit traseul conductelor de cupru pe tavanul pivniței, urmându-le până la boiler și închizând gazul. Ea tre’ să știe. Doar a smuls maneta valvei de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
privindu-ne unii pe ceilalți. Așteptând următorul punct din scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin adânc sau cadavrul victimei unui omor, detectivii ascund acolo un microfon. E procedura standard. Face un semn din cap în direcția Contelui Calomniei, a reportofonului din buzunar. Poliția se ascunde pe-aproape și ascultă vreme de câteva zile sau săptămâni. Pentru că aproape întotdeauna ucigașul se întoarce să vorbească cu victima. Mai de fiecare dată. Trebuie să ne spunem povestea vieții cuiva, și ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea religios, ceva ce-ar da bine. Tragem la sorți să vedem cine trebuie să bocească. Tot mai mult facem loc în fiecare grup videocamerei Agentului Ciripel. Vorbim astfel încât reportofonul Contelui Calomniei să prindă fiecare cuvânt. Aceeași bandă sau card de memorie sau compact disc folosit din nou și din nou. Ne ștergem trecutul cu prezentul, mizând pe faptul că următorul moment va fi mai trist, mai groaznic sau mai tragic. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și jumătatea de față revine la pungile lăsate și ridurile întunecate. Am văzut poze cu oamenii ăia din lagăre, în spatele gardurilor de sârmă ghimpată, spune ea. Scheletele alea vii. Și întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
închiși aici. Deasupra noastră, copacul se stinge pentru o fracțiune de secundă. În clipa aia nu existăm. Nimic nu există. În clipa următoare, curentul revine. Revenim și noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei ridică reportofonul. Agentul Ciripel, camera video. Grup de intelectuali americani (scriitori, jurnaliști, editori, actori) care se întîlneau la hotelul Algonquin din New York în perioada 1919-1927. Printre membrii grupului se numără scriitorii Dorothy Parker, Edoamna Ferber, George Kauffman, Robert Sherwood, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dispuși să admită orice intrigă, mai ales dacă sunt Îndrumați spre un individ care pare de o moralitate ireproșabilă. Depravații nu cred că ar exista oameni diferiți de ei, ci doar unii care știu să disimuleze. „Până când veți dovedi minciuna calomniei, va curge, suflețelul meu, multă apă pe Sena.“ Biografii vor afirma că era un intrigant Înnăscut pentru care ticluirea scrisorilor anonime devenise un hobby Încă din timpul liceului, pe care le adresa profesorilor, colegilor și chiar sieși. Ajuns În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămânța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a fost inventat.) Ori tăceți, crezând că lumea nu va lua În serios minciuna care se răspândește pe seama dumneavoastră - și, să nu uităm, pe calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că se simte vinovat. Dacă nu se simțea vinovat, de ce naiba trebuia să se justifice? Calomnia se Întinde, castraveciorul meu drag, ca febra spaniolă.“ (Febra spaniolă era În acea vreme la modă.) 17. Versiunea falsificată a Dialogului În infern a lui Joly, elaborată În „atelierul lui Racikovski“, va ajunge În mâinile lui Nilus cu o repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Rămânea Însă faptul că tocmai doamna Glinka Îi trimisese exemplarul ei lui Krușevan (cel care Îl va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mâinile lui Nilus. Zvonurile care vor propaga această „capodoperă a calomniei“ se vor răspândi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luând calea inversă, chiar până la Împărăția Soarelui Răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tatăl meu se îmbolnăvise de febră galbenă. — Lasă-mă să-ți povestesc de la început, gâfâia. Când ai să ajungi la Oquedal și ai să spui: „Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora“, vei auzi multe despre mine, povești neadevărate, bârfe, calomnii. Vreau ca tu să știi... — Numele, numele mamei, repede! — Acum. A venit momentul să afli... Nu, momentul acela nu a venit. După ce s-a lungit în preambuluri zadarnice, vorbăria tatălui meu s-a pierdut într-un horcăit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un loc foarte căutat de avocați, mama are chiar un cont deschis aici. La o masă din depărtare se află doi parteneri de la Linklaters, iar la bar îl văd pe unul dintre cei mai faimoși avocați specializați în procese de calomnie din Londra. Fondul sonor alcătuit din conversații, dopuri scoase și din zgomotele făcute de furculițele ce se ating de farfuriile imense e ca mugetul uriaș al mării, întrerupt din când în când de valuri de râsete ce fac capetele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Întrebări despre astrologie, despre algebră, despre medicină și chiar despre chestiuni religioase. E ascultat cu pioșenie. Dar, inevitabil, la câteva zile sau la câteva săptămâni după sosirea sa, se organizează o cabală, punându-i-se În seamă tot soiul de calomnii. E considerat necredincios sau eretic, e amintită prietenia sa cu Hasan Sabbah, se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I-aș da titlul Funeralii fericite! Părerea lui Kiril Singurul lucru obiectiv care s-a spus despre mine a fost că sunt bulgar. În rest, numai insinuări care, dacă n-aș fi mort, ar constitui baza unui frumos proces de calomnie. Să fie clar, n-am făcut în viața mea contrabandă cu Marlboro. Iar când m-au prins, a fost vorba de niște coincidențe oribile. Dovadă că n-am făcut nici o zi de închisoare. Dar la ce te poți aștepta de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]