6,140 matches
-
siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea În spatele camionului, ascultând cu urechea ciulită și Încercând să ghicească În ce urma să se bage. Moff se urcă Înaintea ei, apoi o trase sus Încântat de mișcarea sânilor ei, un balans plăcut vederii. Între timp, Pată Neagră și Os-de-pește scoaseră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vederii. Între timp, Pată Neagră și Os-de-pește scoaseră imediat bărcile din apă și le ascunseră În desiș. O clipă mai târziu, nu se mai vedea nici urmă de barcă. Cei doi se urcară În cabină cu Limbă și Vaselină, și camionul porni atingând arbuștii stufoși și rupând crengile care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care Îi stăteau În cale. În remorcă, prietenii mei săltau și strigau la fiecare hurducătură. Ca să se Îmbărbăteze, se țineau cu toții strâns de marginea băncilor. Din cauza prelatei mari și negre, nu vedeau decât ce lăsau În urmă: praful ridicat de camion, verdele-Închis al ferigilor luxuriante și flora plină de culoare. După vreun kilometru, șoferul schimbă viteza și, scrâșnind din toate Încheieturile și cu motorul duduind, rabla Își Începu urcușul sinuos pe munte. Prietenii mei se bălăbăniră și se Înclinară ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bălăbăniră și se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o parte În alta ca niște saci de cartofi. Glumi numind camionul „un autocar ultra de lux“ care-i ducea către „surpriza de Crăciun“. Wendy se auzi strigându-și propriul comentariu: — Sper să merite! Trecu o jumătate de oră, apoi patruzeci și cinci de minute. Aici trebuie să remarcăm un lucru foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
comentariu: — Sper să merite! Trecu o jumătate de oră, apoi patruzeci și cinci de minute. Aici trebuie să remarcăm un lucru foarte ciudat: nici unul dintre prietenii mei nu s-a gândit că această călătorie ar putea fi periculoasă. În schimb, camionul neobișnuit și drumul dificil și accidentat Îi convinseseră că surpriza merita Într-adevăr efortul, că era ceva extrem de rar și deci inaccesibil celor mai mulți turiști. Le plăcea ideea unei aventuri, de a se abate de la calea bătătorită, mai ales bărbaților, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sau poate un alt Shangri-La, atât de magnific și Încântător cum nu se mai văzuse, nici măcar În filme. Singurele critici veneau din partea Roxannei care se plângea: — Aș vrea să văd unde naiba mergem ca să pot filma totul. Într-un final, camionul se opri. Călătorii Își scoaseră capetele afară. Copacii erau mult mai Înalți aici, iar coroanele erau atât de dese Încât printre ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
afară. Copacii erau mult mai Înalți aici, iar coroanele erau atât de dese Încât printre ele pătrundeau numai niște crâmpeie de lumină. Drumul se continua În sus și la stânga, dar prietenii mei Îi văzură pe doi dintre bărbați sărind din camion și apropiindu-se de un zid de tufișuri și alte Încrengături de grosimea unei saltele, pe partea cu muntele. Cel mai Înalt dădu semnalul, iar Împreună apucară niște plante agățătoare și, cu o sforțare, le ridicară ușor. Vegetația ridicată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se dovedi a fi o poartă de verdeață, bucăți și crengi de arbuști, ferigi, bambus și plante agățătoare fixate la un loc pe o ramă ușoară. Toate acestea fură date deoparte, așa că aceia dintre prietenii mei care se coborâseră din camion puteau vedea acum o deschidere, o galerie de frunze care ducea către un tărâm necunoscut ce li se părea la fel de fantastic ca și intrarea În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coborâseră din camion puteau vedea acum o deschidere, o galerie de frunze care ducea către un tărâm necunoscut ce li se părea la fel de fantastic ca și intrarea În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vedea acum o deschidere, o galerie de frunze care ducea către un tărâm necunoscut ce li se părea la fel de fantastic ca și intrarea În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În batjocură „o spoială“. Nici nu voia să audă de refasonarea dulapurilor; bucătăria trebuia desfăcută până la ultimul șurub. Voia mobilă de comandă, o mașină de gătit La Cornue cu o plită care se Înfierbânta atât de tare că putea suda camioane pe ea, un bufet pe rotile cu chiuvetă din cupru cu patină, un blat de lucru din marmură roasă care arăta ca și cum generații Întregi de italieni ar fi frământat cocă pe el Începând din Renaștere. Apoi mai era și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dorinței sale nerezonabile până când recunoștea că greșise. Dar, de data aceasta, Marlena s-a Întins și a prins umbrela. Era o nebunie că o luaseră cu ele; ar fi trebuit să lase un obiect așa de incomod de cărat În camion, dar Esmé spusese: „Avem nevoie de un parasol În caz că e cald, iar Cuțu are nevoie de umbră“. Parasol? De unde știa Esmé un cuvânt atât de Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spuse Rupert și trase de o bluză portocalie. Ceilalți scotociră și ei În grămadă și găsiră hainele pe care și le luaseră cu ei pentru plimbarea matinală, care acum li se părea atât de Îndepărtată. — Crezusem că au rămas În camion, spuse Marlena. Le-au adus probabil cei care au cărat toate lucrurile până aici sus, răspunse Vera. —Slavă Domnului că au făcut-o, spuse Marlena. E mult mai rece aici sus decât În vale. Îi aruncă lui Esmé o geacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și apoi sar ca broaștele. Dar de unde au antena parabolică? Întrebă Bennie. Nu cred că au comandat-o și le-au livrat-o aici În vârf de munte. Rupert inspectă bateria mai de-aproape. — Nu a fost cu noi În camion când am urcat? Două tinere din tribul Karen se grăbiră să-i ofere lui Rupert un scaun din ratan, mai mare decât celelalte. Și s-ar fi și așezat pe el dacă Moff nu i-ar fi aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-i hrănească pe membrii armatei SLORC. O mamă ai cărei copii deja fuseseră Împușcați și care nu și-a ferit privirea nici o clipă În timp ce gura puștii se Îndrepta spre gura ei. Un tânăr care ar fi putut sări În camionul care-i ducea pe ceilalți la o ascunzătoare, dar În schimb s-a Întors În locul În care iubita lui fusese capturată de armată. Un bunic care refuzase să-și abandoneze casa În flăcări. O soră, de numai doisprezece ani, târâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și schimbă povestea. Natul televizorului vorbise și vorbise, dar nimeni nu-l mai asculta. Slujitorii lui sporovăiau Între ei și schimbau trecutul. Caseta aducătoare de probleme a lui Roxanne? E de-a dreptul hilar! Vă mai amintiți când eram În camion, spuneau ei, În drum spre surpriza de Crăciun și Roxanne ne spunea să facem cu mâna? Și Wendy zicea: sper să merite! Ha, ha, ha. Cine ar fi știut? Pată Neagră se apropie de prietenii mei și-și ceru scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cele mai mari. De ce altă dovadă ar mai fi avut nevoie pentru a ști că Fratele Alb Mai Mic se afla printre ei? În sfârșit, prietenii mei puteau să părăsească Locul Fără Nume. Dar cum vor coborî de pe munte până la camion? Nu departe, spuse Pată Neagră. Mers, durează doar o oră mult. — Aș putea Încerca, zise Bennie. Era Încă destul de slăbit din cauza malariei, la fel și Esmé. Evident, nici unul dintre ei nu ar fi fost capabil să parcurgă nici măcar o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deloc. M-a luat pe sus și m-a pus în mașină. Era o mașină normală. Persoanele acelea opreau mașinile care treceau pe acolo și îi urcau în ele pe călătorii leșinați. Au fost câțiva care au fost suiți în camioane. Le-am spus: «Ar fi bine să mă odihnesc puțin», dar ei mi-au răspuns: «Ba nu ar fi bine deloc. Urcă în mașină!» Nu mai puteam de frig. Tremuram ca varga. Transpiram. M-au urcat în mașină, iar șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu atacul. Soția mea mă duce mereu cu mașina de acasă până la stație. Eun drum îngust și cu multe curbe. Mașinile cu gabarit mai mare nu pot circula pe acolo. Nu-mi dau seama de ce, dar în dimineața aceea un camion a blocat drumul. A încercat să iasă de acolo, dar nu putea. Eram foarte nervos. „Hai, domnule, eliberează drumul odată!“ În spatele nostru se formase un șir de zece, douăzeci de mașini care așteptau. Datorită acestei întâmplări am întârziat cam cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo, dar nu putea. Eram foarte nervos. „Hai, domnule, eliberează drumul odată!“ În spatele nostru se formase un șir de zece, douăzeci de mașini care așteptau. Datorită acestei întâmplări am întârziat cam cinci minute. Dacă n-ar fi fost încurcătura cu camionul acela, probabil că aș fi fost în metroul în care Hayashi Nu Știu Cum a pus pachetele cu sarin. A fost al doilea sau al treilea metrou. Am avut noroc. Am fost și eu victimă, dar nu ca ceilalți. A fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tălpășița, dar degeaba. Și-au băgat nasul și pe la vecini. Aceștia mi-au spus că îi tot iscodesc și i-am rugat să nu le spună nimic. O singură dată am dat o declarație unora care au sărit dintr-un camion și mi-au pus microfonul la gură: «Vreau ca răufăcătorii să primească imediat pedeapsa cu moartea. Dacă nu se schimbă Constituția Japoniei, nu e bine. Atât. Vă rog să plecați.» De atunci n-am mai dat nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întorsesem pentru scurt timp în Japonia. Asahara candida în districtul Shibuya (locuiam acolo pe atunci), iar campania nu a fost altceva decât o piesă de teatru ieftină. În fiecare zi se auzea o muzică ciudată din boxele instalate în niște camioane. Femeile și bărbații purtau haine albe, aveau măști imense, ce reprezentau figura lui Asahara, și capete de elefant. Oamenii aceștia stăteau aliniați în stație, dădeau din mâini și își mișcau ciudat corpul, în ritmul muzicii. Atunci am aflat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocupe de facilitățile clădirii sectei Aum din Naminomura, Prefectura Kumamoto.) Am stat în Naminomura cinci luni de zile. În tot acest timp am fost șofer de tir pe distanțe lungi. Mă plimbam prin toată țara și strângeam materiale, umpleam un camion de patru tone. Nu era chiar așa de rău. Decât să stai pe platformă într-un soare arzător ca muncitorii, să conduci un camion e floare la ureche. Viața pe care o duceam în secta Aum era mult mai strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
șofer de tir pe distanțe lungi. Mă plimbam prin toată țara și strângeam materiale, umpleam un camion de patru tone. Nu era chiar așa de rău. Decât să stai pe platformă într-un soare arzător ca muncitorii, să conduci un camion e floare la ureche. Viața pe care o duceam în secta Aum era mult mai strictă decât cea din prezent, dar aveam un sentiment real de satisfacție. Durerile dinlăuntrul meu scădeau și voiam să-mi arăt recunoștința pentru acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]