4,790 matches
-
anul 1845, este superbă în amănuntele ei sculpturale și chiar în expresivitate. Albul sclipitor al marmurei ne încântă privirile. Pe fundalul unei frumoase tapiserii, lucrată în cele mai variate și vii culori, următoarea sculptură reprezintă o femeie întinsă pe o canapea, frumoasă, grațioasă, cu o mână sub cap, iar cealaltă dispusă grațios în prelungirea trupului, un picior ridicat puțin din genunchi, celălalt întins - atitudine clasică a nudului. Am trecut prea repede pe lângă ea și nu sunt sigură a cui sculptură este
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
cum l-au înfăptuit? Simion Bogdănescu Sâmbătă, 23 decembrie 1989 După plecarea soțului la fabrică cu prima cursă dis‑de‑dimineață, am făcut puțină ordine prin casă. Îmi aranjasem cele două camere cu lucrurile strict necesare aduse de la oraș: o canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într‑o cameră, iar în cealaltă un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
și ea în tură de noapte? Hm! Cam neprevăzute și turele astea de la un timp de vreme..." Adevărat, Anca ațipise la televizor. Nu găsise un ceva care să o atragă. Nici filme, nici divertisment. S-a ridicat ușor amețită de pe canapea și a plecat la bucătărie. "Să mai beau o cafea? Îmi ia somnul de tot. Cred că soțul meu drag va veni târziu și obosit. Ce naiba se întâmplă de la o vreme cu el, nu înțeleg. Are pe cineva? Mă bănuiește
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
legume expuse hâd pe caldarâm recunosc celulă pe ferestrele căreia ai lipit colaje spectaculare aerul sordid miroase a zdrențe arse Sunt nopți când îmbraci smoking-ul conducând o mașină de lux parfumând cu dispreț execrabil lumea pestrița din jur abandonezi pe canapea pe cel ce bea bere navigând rapace cu stilul lui versatil jocurile de noroc sexul că panaceu amante cu unghii trase în gel țiganii ard cauciucuri uzate răsună o manea strident printre gospodine trupeșe alunec înfigând vibrant țocurile în asfaltul
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
despărțitoare tapetat cu frunze galben-portocaliu de Domnul John, tatăl celor mici - Era la vedere o cutie mecanică cu muzică magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între fotoliul cu arcul zurliu și canapeaua din pânză de sac o furtună de jucării cu ochii din sticlă o vidră din pluș cu privirea pierdută mobile plutind pe termale luptându-se cu umbrele născute pe chipuri surprinse Toate jucării multe grămadă adunate în podul casei cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
bunătăți Măicuța Iuliei May se trezi uimită pe podeaua din visul ei de demult De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Era întuneric - spațiu-n conversație bătrânul se petrecea mai bătrân musafirii stăteau în picioare, musafirii stăteau pe canapea sau la masă, indiferenți la cursul orelor măsurate de clepsidra albastră de pe bufetul nupțial cu geam, moștenită de la o rudă de pe alt continent pe pervazul ferestrei, la vedere, o orhidee-n floare primită cadou lângă chiuveta din porțelan cu model
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
pe contrasens. Încercând să evite coliziunea cu un camion, mașina a derapat și a izbit cu putere un copac aflat la marginea drumului. Nu au fost supraviețuitori”. „În ce lume trăim...”, zise față, în timp ce stăteam amândoi în apartamentul meu, pe canapea. „Astfel de nenorociri se întâmplă în fiecare zi...”. „Da”, am murmurat, în timp ce o mângâiam ușor pe spate. „Așa e. În fiecare zi...”. „Toți vorbeau, râzând într-o doară, Eu voiam să le spun despre tine, Mă gândeam numai la tine
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Am deschis ușa cu grijă, pentru a nu deranja spiritele domestice, am tras geamantanele pline de noutăți istoric diferite și ticsite cu amintiri. Fiul meu a adormit pe data. În fine, am rămas singură în living și am căutat telecomandă. Canapeaua primită cadou povestea despre vremea în care Sydney își începea trăirea: comoditatea și tihna căminului, oricât de complicată ar fi fost călătoria și despărțirea. L-am vazut așezându-se lângă mine, pe călătorul fără de răgaz, zâmbind cu înțelepciune: „Ai aruncat
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu tot atât de repede și-a revenit Iuliana. A deschis ochii după câteva minute, speriată și năucă, s-a ridicat și a încercat să se așeze pe canapea. În oglinda retrovizoare de interior nu distingea fața bărbatului aflat la volan, dar i-a văzut privirea atentă. O fixa cu ochi mici și răi, la fiecare trei-patru secunde, fără să reducă viteza mașinii. Nu a reușit să vorbească și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
spre autostrada către Pitești nu se îndreptau. Nu a reușit să înțeleagă prea multe, pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul ce încă stătea fixat pe spatele ei. Realizase deja pericolul situației în care se afla și gândea cum să scape. A căutat cu privirea clanțele interioare ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
trupul și lama cuțitului fluturat cu îndemânare atât de aproape de piept, a îngrozit-o pe Iuliana. Nu a putut scoate vreun sunet. Doar câteva icnete de aprobare ori de supunere... Două schimbări mai bruște de direcție au clătinat-o pe canapea. A îndrăznit să tragă atunci, din nou, cu coada ochiului. Nu-și putea imagina cât s-a mers și nu bănuia în ce direcție. Cu rugăciuni în gând și cu lacrimi în ochi, a încercat să-și stăpânească tremurul corpului
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
are de gând să facă animalul ăsta? De ce m-a...”. Nu a apucat să vadă mai mult, nici să-și termine gândul. O lovitură de palmă mare și puternică, ce i-a acoperit fruntea și ochii, a culcat-o pe canapea. De durere și de frică nu a mai deschis ochii. A rămas încremenită, încercând să măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Își aducea aminte că a simțit când i l-a smuls din mână. „Oare
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
cameră mobilată simplu, cu mobilă nouă și modernă, fără niciun fel de încărcătură inutilă. Un birou pe care erau aranjate într-o deosebită ordine cărțile și celelalte materiale folosite de Deea la cursuri stătea în colțul opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
fără niciun fel de încărcătură inutilă. Un birou pe care erau aranjate într-o deosebită ordine cărțile și celelalte materiale folosite de Deea la cursuri stătea în colțul opus bibliotecii și al canapelei extensibile. Se duse spre biblioteca de deasupra canapelei - pat, deschise cu o cheie ce o scoase din buzunarul de la pantalonul ce-l purta o ușiță ca de bar și luă o agendă legată în piele verzuie. Veni spre Andrada instalată deja în unicul fotoliu din cameră, ținând paharul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
întinzi palma ca o hartă scindată surâsul tău îmi pictează haine fariseic nervii scelerați se solidarizează nuduri decorează oglinzi lucide miroase a oțet pe palier la stând se vând tinichele brodate suflete hașurate obtuz dresez orgolii cu tacul de biliard canapeaua cântă demențial ca un pian (dez)acordat regal ca o cobră gelozia îmi mușca sfârcurile trecutul prolix doarme între noi miroase a gingășie a vid procustian patul tău mutilează perfid Referință Bibliografică: (respi)rații / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
(RESPI)RAŢII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349785_a_351114]
-
mai erau câteva minute și trebuia să sosească trenul de Galați, numai dacă nu avea cumva întârziere. L-a zărit de departe cum se apropia de peronul său. Trenul lui Mircea trăsese în partea cealaltă a gării. Se ridică de pe canapea și îi ieși în întâmpinare. Îi sări de gât și îl sărută pătimaș. - De când te aștept... - Ți-am spus că ajung în urma ta. - Nu la ziua de azi mă refer... - Și mie mi-a fost dor de tine, mărturisi Mircea
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
am precizat eu. Mi-ar plăcea să fie satisfacție pe toate planurile, și pe baltă, și pe mal. - Aha, asta ai vrut să spui cu adevărat? - Desigur. - Mă bucur atunci, sună promițător.. Auzind replica asta, m-am grăbit să întind canapeaua, apoi am așezat lenjeria și am invitat-o să-i testeze din nou comoditatea. Fără ezitări, și-a scos rochița albă, cu care am văzut-o prima oară în această seară și a rămas în chiloți și sutien, de parcă ar
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
fost la ea acasă și cunoștea spațiul de la bun început. Am stins toate luminile de prin camere, am verificat dacă este ușa de la intrare închisă și, sub lumina discretă a unui lampadar, m-am așezat și eu lângă ea pe canapeaua confortabilă. O mână drăgăstoasă mi-a înconjurat gâtul și un sărut cu miros de fructe exotice am simțit pe buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
de ocazie, dar bine întreținută. Drumul nu a fost lung. Doar opt kilometri ne despărțeau de locul unor noi aventuri, atât al capturilor, cât mai ales al posibilei reluări a senzațiilor de nedescris, petrecute în largul mării, sau acasă pe canapeaua din sufragerie. Mă gândeam și la ceea ce îmi spusese recent, că încă nu și-a spus ultimul cuvânt în domeniul plăcerilor sexuale. După nici un sfert de oră, deja eram pe malul lacului Limanu. Am coborât ușor panta, pe partea sudică
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
vrea! Ce-mi pasă mie. Dar, dacă a pățit ceva?! Hmm, treaba lui.'' Ajunse acasă.Liniștea răsună.Dispăruse în neant vremea când casa răsuna de vocea lui Adrian și de râsetele micuțului Adi.Intră în sufragerie și se așeză pe canapea, o canapea cu țesătura din catifea roșie. Pe masă era albumul cu fotografii de familie. După o mică ezitare, Carmen deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
mi pasă mie. Dar, dacă a pățit ceva?! Hmm, treaba lui.'' Ajunse acasă.Liniștea răsună.Dispăruse în neant vremea când casa răsuna de vocea lui Adrian și de râsetele micuțului Adi.Intră în sufragerie și se așeză pe canapea, o canapea cu țesătura din catifea roșie. Pe masă era albumul cu fotografii de familie. După o mică ezitare, Carmen deschise albumul și privi prima poză.Un băiețel de aproape trei anișori,ținea în mână o minge. Era îmbrăcat într-un costum
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
un nătărău/ Și s-o pus după fiteu (sobă)/ Și-o pupat păretili,/C-o gândit că-s fetili./ Și-o pupat o crăpătură/C-o crezut că pup-o gură.” Se așezau băieții împreună cu fetele pe scaun sau pe canapea, pat, unde apucau. Începeau lucrul. Ca pe vremea lui Nică a lui Ștefan a Petrei lucrau și femeile și bărbații. Unii depănau sculurile pe vârtelniță, alții făceau țevi pentru război, alții sculptau furci de tors, fetele și nevestele țeseau. Unele
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]