1,900 matches
-
el. Prinde-l o dată descoperit, și n-o să-ți mai facă necazuri. De fapt, e un laș. N-a fost bine să-i spună asta cuiva atât de credul ca Billy Hamilton. În noaptea următoare, în timpul celui de-al doilea cart, Jackson s-a furișat în spatele lui, apropiinduse de băiat, care stătea la parâme sub luna plină ce deschidea o cărare scânteietoare pe mare. Corabia mergea în direcția vântului, plutind pe spuma valurilor mici. - Ești o fetiță drăguță, a șoptit Jackson
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
subțire ca unghia. Departe, din aisberguri, faleze-ntregi se prăbușeau în mare. Din adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
comitatului Kent, care nu-i ies din minte. Cu toate că Short este pe moarte, Jonathan se simte mai bine cu el sau oricum, mai bine decât în acea parte a nopții, de care se teme cel mai mult: când este de cart. Singur pe puntea lui Nelly, cu țărmul pe care înregistrează mișcările africanilor, reperele sale personale dispar unul câte unul. După un sfert de oră se simte nesigur, după jumătate de oră chiar afectat. Când i se termină cartul de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este de cart. Singur pe puntea lui Nelly, cu țărmul pe care înregistrează mișcările africanilor, reperele sale personale dispar unul câte unul. După un sfert de oră se simte nesigur, după jumătate de oră chiar afectat. Când i se termină cartul de două ore, frontierele sale s-au dizolvat și se simte pierdut sau poate nu atât de pierdut, cât dispersat în întuneric, iar lumea lui răsturnată nu mai are puncte de liniște și de reper, se simte foarte nesigur, nemaiștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nopții, se hotărăște să se ducă să vadă ce este. N-o face ca să vadă de ce sunt capabili Fotse, ci pentru că se teme mai degrabă de ce s-ar putea întâmpla dacă nu s-ar duce. Este ca și cum ar fi de cart. Dacă nu dă o formă definită temerilor sale, și-ar putea pierde mințile. Cam fără tragere de inimă, îmbracă ceva și se îndreaptă în direcția povârnișului. Când trece pe lângă latrină, observă pe cineva orbecăind. — Hei! Hei! Unde ai plecat? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și fac capelajul, pe când marinarii spanioli stau de cart și la cârmă, transmit ordinele venite de la căpitan și de la secund și lucrează în cabina timonierului. Culoarea oceanului se schimbă în felurite chipuri în fiecare zi sau mai degrabă, în fiecare ceas al zilei: dimineața, la prânz și seara. Întrupările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte. Câteva balene înaintau în larg în șir indian. Ba se scufundau, ba pluteau printre valurile negre. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe vapor pedepsele erau bine rânduite și că era de datoria lui de căpitan să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul de cart adormea, era legat de mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan, mai e o șansă, dar una foarte mică. Până la ora asta marele vizir a fost Înștiințat, iar sultanul poate ordona focul de artilerie În strâmtoare. * - Este o corabie comercială care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor se apropia vertiginos de cele două galere, care Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții se desprind de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și citiră repede informațiile de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului. Marinarul de cart vede semnalele prin lunetă și le transmite comandantului navei. - Să urcăm pe acoperiș. Nu vreau să avem o bătălie navală inutilă. * - Mesajul e cifrat! spuseră cei doi, urcând pe punte. - Am nevoie de o distanță de cel mult o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de elită Însărcinat cu trimiterea mesajelor. Nava se Înclină ușor spre stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se deslușea bine din cauza distanței și a Înserării care cobora repede, dar luneta rămase fixată asupra lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe noi, ci noi pe ei! Atacul e singura noastră apărare! - Cuceritorii la o săgeată de pupa și continuă să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
una din zile, când două galere se iviseră la babord și se apropiau folosind atât puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre orizontul ce dansează în zare. În zelul lui nerăbdător, viitorul voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aș vinde sufletul diavolului. întrebarea lui Jean Pierre a căzut ca trăsnetul: "De ce nu vii cu noi, dacă tot spui ai trei luni libere și vrei să ajungi în Franța, bașca te și pricepi la navigație, loc avem, cabina de cart e goală, în două, trei luni sîntem sigur în Franța, mai avem de traversat Oceanul Indian, de ocolit Africa, și prin Gibraltar în Mediterana și gata." îți dai seama ce propunere? Cred că, de fapt, a făcut-o pentru că era sigur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aia ce gândea de fapt J.P. Ultima dată când m-am mai gandit sa-i spun: "Gata, moșule, ai câștigat, du-mă la mal", a fost când orizontul a devenit apă. De mine s-a ocupat Vero, mi-a arătat cartul, mi-a facut instructajul cu apa potabilă și generatorul de curent. Cred ca disperarea și regretul m-au cuprins când s-a lăsat seara. Pîna atunci am sporovăit, ne-am împrietenit, am aflat mai multe decit in seara când ne-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în disco, am reușit chiar să+i fur câteva săruturi atunci când el se uita în altă parte. Ne-am plimbat toată noaptea și am aflat printre săruturi că de câteva luni bune erau ca și despărțiți, dormea mai mult în cart, și că abia acum, că mă întîlnise pe minie, nu mai regreta decizia luată la Brest, mai mult la beție, să plece cu prietena ei și cu cei doi prințișori în jurul lumii cu vapor Clasic, ea abia terminase o relație
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]