2,200 matches
-
consacrat, de asemenea, cu aprobarea redactorului-șef, o Întreagă pagină de revistă lucrării unui anume Henry Bars, Omul și sufletul lui, apărută În colecția „Biserica și epoca prezentă“ a editurii Grasset: sîntem În anul 1958 și fiecare editură Îi datora catolicismului o parte deloc neglijabilă din fondul ei de comerț, cu cîțiva ani Înainte de a renunța la el În beneficiul științelor umane. Articolul meu e foarte prost - tocmai l-am recitit - și-mi permite să-mi dau seama că eram Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe sihastrul peste care dai Într-o pădure: „Bietul meu copil, de ce ești nefericit și plin de neliniște?“. Doctorul Zscharnack era un rațional. Cu el puteai să mergi drept la țintă. Dar n-am profitat. Îmi spunea mereu: „Dragul meu, catolicismul ți s-a lipit de piele. Nu va fi prea comod să te debarasez de el. Nu e la fel de simplu ca a-ți scoate haina“. Mă vedea că sînt pe punctul de a Înțelege ceva și dădeam Înapoi, speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înclinații făcînd compromisuri cu modelele culturale furnizate de grupul organizat căruia Îi aparțineam cu toții. Vocabularul ăsta mă Încînta. Îl găseam mai puțin insuportabil decît pe cel al religiei, chiar dacă era mai ușor de caricaturizat. Datorită antropologilor americani, nu mai vedeam catolicismul la fel ca Înainte. Nu mai era vorba de a crede, ci de a produce forme de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai ușor de caricaturizat. Datorită antropologilor americani, nu mai vedeam catolicismul la fel ca Înainte. Nu mai era vorba de a crede, ci de a produce forme de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc s-o pun la poștă. Am fost nevoit să mă plasez sub supravegherea șoferilor de taxi. Taxiurile erau „securizante“, ca să folosesc un cuvînt apărut În cîmpul psiho-social al acelei epoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la Înălțimea dumitale, așa că ai decis să le vezi În chip vag. Și eu, care credeam că devenisem miop ca să nu Îmi pot vedea vîrful penisului. Soluția doamnei Marchal era mai poetică. Am ajuns iute să vorbim despre părinți și catolicism: — Mama dumitale e la fel de credincioasă ca tata? — La treisprezece-paisprezece ani, m-am dus după ea la bucătărie și i-am declarat că nu mai aveam chef să cred În Dumnezeu și nici să mă duc la liturghie. Parcă văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
simțeam vinovat, năpădit de celebra obsesie a fiului care ar vrea să-și salveze tatăl Înapoindu-i viața pe care i-o datorează. De ce alesesem să alunec pe cojile de banană ale obscenității, cum spunea cutare? Mi-era rușine de catolicismul tatălui meu. Dacă cercetăm bine, oricui i-a fost rușine de părinții lui la un moment dat, și mai curînd de două ori decît o singură dată. Nevrozatul care eram voia să-și salveze părintele. Și voia s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
regăsit constantele atît de deosebite ale umorului evreiesc“, vé-khoulé... Te exprimi acum În ebraică? Am putea intitula astfel un studiu asupra dumitale: „De la erotismul belgian la umorul evreiesc“. Din strada Binefacerii la Zidul Plîngerii! De pe colina Waterloo pe muntele Sinai! — Catolicismul și Providența mă definesc mai bine. Lasă chestiile astea În seama tatălui dumitale. Cu cît te vei ocupa mai puțin de el, cu atît te vei simți mai bine. „Numele tatălui dumitale strălucește pe firmamentul literelor...“. La vremea respectivă, fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci era totuși om de viță veche, cu avere, șambelan și dacă ar... fi rămas în serviciu... Și uite că renunță subit la slujbă și gata, ca să treacă la catolicism și să devină iezuit, ba încă o face aproape fățiș, cu un fel de entuziasm. A murit la timp, zău așa... da... toți vorbeau pe atunci... Prințul se zăpăcise. — Pavlișcev... Pavlișcev a trecut la catolicism? Nu se poate! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și gata, ca să treacă la catolicism și să devină iezuit, ba încă o face aproape fățiș, cu un fel de entuziasm. A murit la timp, zău așa... da... toți vorbeau pe atunci... Prințul se zăpăcise. — Pavlișcev... Pavlișcev a trecut la catolicism? Nu se poate! strigă el îngrozit. — Ba bine că „nu se poate“! mormăi plin de importanță Ivan Petrovici. E prea mult spus și, fiți și dumneavoastră de acord, dragă prințe... De altminteri, îl prețuiți atât de mult pe răposat... într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de om era prințul; din anumite motive, persoana lui începuse să-l intereseze foarte mult. — Pavlișcev a fost un spirit luminat și un creștin, un adevărat creștin! spuse deodată prințul. Atunci cum a putut să se supună unei credințe... necreștine? Catolicismul e totuna cu o religie necreștină! adăugă el brusc. Ochii îi străluceau și parcă îi învăluiau pe toți cei prezenți. — Asta-i cam prea de tot, mormăi bătrânelul și se uită cu mirare la Ivan Feodorovici. — De unde și până unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e totuna cu o religie necreștină! adăugă el brusc. Ochii îi străluceau și parcă îi învăluiau pe toți cei prezenți. — Asta-i cam prea de tot, mormăi bătrânelul și se uită cu mirare la Ivan Feodorovici. — De unde și până unde catolicismul este o credință necreștină? întrebă Ivan Petrovici, răsucindu-se pe scaun. Atunci ce este? — În primul rând, e o credință necreștină! începu prințul din nou, extrem de surescitat și peste măsură de tăios. Asta în primul rând. Iar în al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o credință necreștină? întrebă Ivan Petrovici, răsucindu-se pe scaun. Atunci ce este? — În primul rând, e o credință necreștină! începu prințul din nou, extrem de surescitat și peste măsură de tăios. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, catolicismul roman e mai rău decât ateismul însuși, asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surescitat și peste măsură de tăios. Asta în primul rând. Iar în al doilea rând, catolicismul roman e mai rău decât ateismul însuși, asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta-i părerea mea! Da, asta-i părerea mea! Ateismul nu face decât să predice zeroul, dar catolicismul merge și mai departe: predică un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
denaturat, pe care tot el l-a ponegrit și profanat, un Hristos contrar celui adevărat! Catolicismul îl predică pe Antihrist, jur, vă asigur de asta! E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni puterea de stat universală și strigă: Non possum!* După părerea mea, catolicismul roman nici măcar nu e o credință, ci e în mod categoric continuatorul Imperiului Roman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E convingerea mea personală, pe care o am demult și m-a chinuit peste poate... Catolicismul roman crede că biserica nu va rezista pe pământ dacă nu va deveni puterea de stat universală și strigă: Non possum!* După părerea mea, catolicismul roman nici măcar nu e o credință, ci e în mod categoric continuatorul Imperiului Roman de Apus, și în cadrul lui totul, începând cu credința, se subordonează acestei idei. Papa a cotropit pământul, tronul pământesc și a pus mâna pe sabie; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum să nu fi apărut de la ei ateismul? Ateismul de la ei a apărut, chiar din sânul catolicismului roman! Ateismul a început mai întâi de la ei: oare puteau ei înșiși să-și dea crezare? S-a întărit din dezgust pentru ei; este rodul minciunii și neputinței lor spirituale! Ateismul! La noi nu cred deocamdată doar anumite categorii sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte mult! spuse tărăgănat Ivan Petrovici, parcă întrucâtva plictisit și chiar jenat de ceva. Biserica de acolo are și ea reprezentanți demni de toată stima și virtuoși... Niciodată nu m-am referit la reprezentanții bisericii, luați în parte, ci la catolicismul roman în esența lui. De Roma vă vorbesc. Oare o biserică poate dispărea cu totul? Asta n-am susținut-o niciodată! — De acord, dar toate astea se cunosc și chiar nu-i nevoie și... țin de teologie. — O nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
O nu, nu! Nu numai de teologie, vă asigur! Ne privește mult mai îndeaproape decât vă imaginați. Tocmai aici e greșeala noastră: încă nu suntem capabili să vedem că problema nu este una exclusiv teologică! Doar și socialismul este rodul catolicismului și al esenței catolice! Și el, ca și fratele lui ateismul, a provenit din disperare, opunându-se catolicismului în sens moral, pentru a se substitui puterii pe care religia a pierdut-o, pentru a potoli setea spirituală a omenirii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici e greșeala noastră: încă nu suntem capabili să vedem că problema nu este una exclusiv teologică! Doar și socialismul este rodul catolicismului și al esenței catolice! Și el, ca și fratele lui ateismul, a provenit din disperare, opunându-se catolicismului în sens moral, pentru a se substitui puterii pe care religia a pierdut-o, pentru a potoli setea spirituală a omenirii și a o mântui, dar nu prin Hristos, ci tot prin violență! Socialismul înseamnă tot libertate prin violență, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vine asta? Vă mirați de Pavlișcev, puneți totul pe seama nebuniei sau bunătății lui, dar nu-i așa! Și nu doar dumneavoastră, ci întreaga Europă rămâne uimită, în asemenea cazuri, de temperamentul nostru rusesc. Dacă unul dintre ai noștri trece la catolicism, atunci negreșit ajunge iezuit, ba încă dintre cei mai subterani; dacă devine ateu, negreșit se apucă să ceară stârpirea credinței în Dumnezeu prin violență, adică și prin sabie! De ce, de ce atâta frenezie deodată? Se poate să nu știți? Pentru că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
europeană are o structură aparte, sociologul german Max Weber demonstrând cum europenii au știut să introducă raționalitatea în toate domeniile artei atât de prețuite în timp. De asemenea, religia popoarelor europene are unele caracteristici diferite de celelalte religii ale lumii. Catolicismul și ortodoxismul, întemeindu-se pe actul originar al creației, nu exclud din sânul lor formele logice. De aceea, în timp a apărut o transformare evidentă a „dogmei” creștine. O caracteristică fundamentală a creștinismului este ideea transcendenței ca sursă a ordinii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu excepția spaniolilor). Germania nu și-a trăit misiunea universal. Dostoievski a numit-o națiune protestatară prin excelență. Evenimentele importante ale Germaniei sânt o succesiune de anti... Încât, te întrebi în ce fel se definea în lume dacă nu erau papalitatea, catolicismul, raționalismul și clasicismul, împotriva cărora ea să reacționeze. Germania, în afară de moda iluministă, care a falsificat-o temporar - nu s-a integrat natural Occidentului. Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare nu moștenește o religie și o acceptă ca atare. Ce e drept, latinii, germanii sau rușii au primit din afară creștinismul. Decât, ei l-au transformat într-o așa măsură în ei, încît se poate vorbi de o recreație. Catolicismul roman, protestantismul germanic sau ortodoxia rusească au atâtea aderențe la un fond psihologic individualizat, încît apropierile teoretice evidente nu mai dovedesc nimic pentru sursa lor comună. Precum un popor trebuie să dea naștere unui fenomen politic original, așa trebuie să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritului nu este vie, decât locală, concretă, adaptată. Practic vorbind, există numai creștinisme. Procesul acesta de adaptare este universal. N-avem să ne gândim decât la ce a devenit budismul în China sau Japonia, sau numai la culorile locale ale catolicismului în țările latine, unde aparent prezintă o omogenitate perfectă. Împlinirea în religie ține de esența și destinul unui neam. Dacă prin ea nu reușește să-și ridice nivelul istoric, înseamnă că el este steril spiritual. La multe popoare, fenomenul religios
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]