3,828 matches
-
Axei, formată din Germania, Italia și Japonia. Perioada de aur a Europei, perioada de aur a României și a Bucureștiului sunt pe cale să se termine nu la multe nopți distanță față de cea în care Cristi a coborât după ce s-a cazat și a fumat câteva țigări, admirând Sena și vestitele anticariate de pe malul ei. Parisul este un amestec de tonuri, de ritmuri, de oameni, de curiozități de tot soiul, în care fiecare duce o viață trepidantă. Toți într-o continuă alergare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atingă. Însă la nunta din Nashville a întins instinctiv mâna spre a mea - eram oficial un străin; prietenul mamei lui; un nimeni - să-mi arate o șopârlă pe care crezuse că o vede după un tufiș în fața hotelului unde erau cazați mulți dintre invitații la nuntă. M-am prefăcut neafectat de acest episod, deși m-am abținut să-l amintesc la miile de cocteiluri la care am participat în anii următori. Însă în momentul în care cineva aducea vorba despre cocaină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început să se instaleze frica adevărată. Dacă un număr tot mai mare de supraveghetori plătiți în fiecare oraș nu mă puteau găsi până la ora prânzului, aceștia erau instruiți de editorii mei să-l contacteze pe detectivul hotelului în care eram cazat și să descuie ușa de la camera mea - iar dacă lanțul era pus sau dacă proptisem speteaza unui scaun de clanța ușii, erau sfătuiți să-i „s-o spargă dracului“ - ca să se-asigure că trăiesc și, bineînțeles, eram întotdeauna încă-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
suntem încadrați, am toate șansele să-mi păstrez intactă „rezervația” culturală, pentru că din toată Spania vom vedea doar Madridul, și aici nu vom sta decât două zile. VASILE GÂRNEȚ: Dificultăți la recepția hotelului Tryp Capitol, pe Gran Via, unde suntem cazați. Un scriitor danez ne-a blocat pe toți. Nu-și găsește numele pe listă sau nu-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cât de urâte și murdare sunt gările, nici n-ar mai coborî nimeni din tren... E destul de rece și plouă mărunt, iar hainele mai groase le ținem în valize, care, aflăm, au fost duse deja la hotelurile unde vom fi cazați. Bem o cafea să ne încălzim, într-o solidaritate de călători de cursă lungă, adică răbdători și grijulii unul față de altul. Am văzut cum colegii noștri împărțeau frățește, rupând în două, chiflele care nu ajungeau pentru toți. Nelly Möller, fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cursul destul de neconvenabil al dolarului față de franc. „E sâmbătă, și în oraș birourile de schimb sunt închise. Nu aveți altă soluție”, ne spune femeia de la Exchange. În fața acestui șantaj cedezi până la urmă, scrâșnind. În camera mea de la Novotel, unde suntem cazați - o rețea hotelieră destul de răspândită în Europa -, găsesc mapa cu programul pentru cele două zile cât vom sta aici și o sticlă de vin roșu de Bordeaux. Fac un duș fierbinte și sun la recepție, rugându-i să-mi aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
glumesc. Nu vă împotmoliți în leneșe amabilități, prelungind coșmarul unei alte persoane, care își caută în aceste clipe, disperată, bagajele. Îi sugerez lui Lascha să-i îndemne pe cei de la recepție să sune la celălalt hotel, IBIS, unde a fost cazat un alt grup de scriitori... O scenă doar aparent amuzantă, care sugerează câte ceva din tensiunea și inconfortul drumului nostru. VITALIE CIOBANU: Ne îmbarcăm în autocar și plecăm să luăm cina în zona Parcului La Villette. Habar nu am unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plastic - apă, suc, cafea, stixuri. Autoservire, fără restricții. Pe alte mese, tot soiul de rechizite de birou - pixuri, carnete, hărți, pliante, afișe, cu care ne aprovizionăm, ca scriitori ce suntem. Îi revedem și pe amicii noștri români, minus Andrei Bodiu, cazați la hotelul Ibis Alesia. Sediul din rue d’Opera va fi locul nostru strategic de întâlnire. Din nou în autocar. Intrăm într-un păienjeniș de străzi cu aromă culturală, despre care Nicolae Prelipceanu ne spune o mulțime de detalii pitorești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un termen de comparație favorabil. Primim câte un trandafir galben - culoare caracteristică pentru această zonă. Ne simțim minunat. Orchestra își încheie cântecele pe o peluză, în fața unei clădiri impozante. E Biblioteca Centrală a orașului, aproape de hotelul la care vom fi cazați. Facem o fotografie de grup, apoi mergem la un mic party unde suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar, bere foarte bună, turnată în cupe, și vin: alb și roșu. Lumea își developează febril lunga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
disipată deja pe felurile de vin, bere, pește și homari care se găsesc din abundență pe mesele bufetului improvizat într-o aripă a sălii de proiecție. Unii au reușit să se aghezmuiască binișor. Noroc că hotelul la care vom fi cazați e la câțiva pași de Bibliotecă... La Astron Suite-Hotel - uriaș, supermodern - primim, fiecare, nu câte o cameră, ci un adevărat apartament: sufragerie cu bar, tejghea și chincetă; dormitor; lavoar; baie... Mi se pare o risipă incredibilă, dar cum să protestezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aproape 800 de dolari - din camera lor de hotel. Îi văd cum se ceartă. Cine a închis ultimul ușa? Și, mai ales, cine a uitat deschisă ușa seifului?... Poliția ia amprente și chestionează vecinii de cameră. Noroc că nu sunt cazat la un etaj cu ei. Cred că se conturează deja un capitol important și profund dezagreabil în Trenul Literaturii. Cei mai mulți scriitori au avut de suferit la Madrid, când i s-au furat banii, în plină stradă, lui Andrei Bodiu. Lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Lentoarea cu care se mișcă m-a enervat pentru început: aflăm printre ultimii programul manifestațiilor. Lasha însă „recuperează” reconfortant, pe un teren mai pragmatic: obține printre primii cheile de la camerele de hotel și, detaliu deloc neglijabil, reușește să fim întotdeauna cazați în hoteluri situate în centrul orașelor. Evident că îl interesează în primul rând colegii săi gruzini, dar, cum facem parte din aceeași echipă, profităm și noi. Deocamdată, amân o discuție cu el despre „viteza mișcării și a reacțiilor” în Trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar tachina Andrei Bodiu dacă ar fi aici!), dar se rezolvă repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu 2:1, ca apoi, în final, să câștigăm cu 3:2, printr-un penalty. Nu ne-am mai înecat la mal, ba dimpotrivă, ne-am salvat în final. Emoții și multă bucurie. Îmi pare rău că Andrei Bodiu e cazat într-un alt hotel, într-un alt capăt al orașului, și nu putem sărbători evenimentul. Vom comenta mâine victoria cu „fanii” din Trenul Literaturii. În special cu ucrainenii, care „țin” cu România dintr-o solidaritate a vecinilor, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și ne lasă în pace. Kaliningrad. O aberație pe traseul Literatur Express-ului. Nu singura, din păcate. Suntem cazați în mai multe hoteluri - de fapt, în trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stând în acel compartiment de tren, că la Kaliningrad e mult, mult mai rău decât la Chișinău.) VASILE GÂRNEȚ: Predăm bagajele studenților și le vom recupera - în baza unor tichete - tocmai la hotelul Baltika, situat în afara orașului, unde vom fi cazați toți scriitorii. „Ne cazează la un singur hotel, pentru a ne supraveghea mai ușor”, spune cu o ironie silită Lascha Bakradse. În gara de trenuri din Kaliningrad, suntem întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de tren, că la Kaliningrad e mult, mult mai rău decât la Chișinău.) VASILE GÂRNEȚ: Predăm bagajele studenților și le vom recupera - în baza unor tichete - tocmai la hotelul Baltika, situat în afara orașului, unde vom fi cazați toți scriitorii. „Ne cazează la un singur hotel, pentru a ne supraveghea mai ușor”, spune cu o ironie silită Lascha Bakradse. În gara de trenuri din Kaliningrad, suntem întâmpinați cu focuri de artificii, muzică și tot tacâmul. Suntem invitați la o mică excursie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-l oferă lituanienii, dar asta nu e deloc vina gazdelor, ci problema celor ce întrețin asemenea contraste. „Multiculturalismul” formației care evoluează în fața noastră e în nota „multiculturalismului” pe care Trenul Literaturii îl poartă prin țările Europei... Hotelul Lietuva unde suntem cazați, este situat puțin în afara centrului orașului, ceea ce ne va „lega” de transportul pus la dispoziție de organizatori. Hotelul e vechi, o „piesă” din sistemul „Inturist”-ului sovietic, care va fi privatizat în curând. Camerele sunt dotate cu televizoare la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eston. Va trebui să țină însă cont că ne mai aflăm „pe drum”, în exercițiul funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai aflăm „pe drum”, în exercițiul funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru, la câțiva pași de bulevardul Nevski - artera centrală a orașului. O clădire imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă abțin să nu descriu și eu acest revers lugubru - de fapt, o minusculă parte a lui - pe care l-am simțit pe pielea noastră. Celor ce vor citi aceste rânduri, le cer iertare pentru redundanță. Hotelul în care suntem cazați este o clădire de cinci etaje, uriașă pe orizontală, cu coridoare lugubre, mohorâte, pe care le străbați cu un sentiment tot mai sporit de nesiguranță. Când nu mai știi dacă mergi în direcția cea bună, îți „iese în cale”, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colaborăm și să ne traducem reciproc. A fost interesant până la urmă... VITALIE CIOBANU: Senzație de suprarealitate, de babilon psihedelic, la întâlnirea cu lumea literară din Petersburg, pe Pușkinskaia, 10, Galeria 103, la două cvartale de „cazarma” în care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scump. În urma noastră, contaminați de același „chef”, renunță și polonezii, probabil din aceleași rațiuni de preț, supraevaluate peste tot în acest oraș. 5 iulie, miercuri VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun în stradă, în fața hotelului. În cele trei zile cât am fost cazat aici, am mâncat în trei localuri diferite. Mâncare proastă peste tot. Predăm bagajele. Urcăm în trenul spre Moscova. Nu este garnitura noastră baltică, rămasă la Gara Varșovia, ci un fel de TGV rusesc, de mare viteză, deși cam jerpelit, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
statura unor scriitori europeni, de capacitatea lor de a simți neantul... Păcat că nici una dintre gazdele noastre - o spun acum, la penultima escală a Trenului Literar - nu a avut această idee funambulescă, scăpată de sub obsesia organizării ireproșabile. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați, o parte, la hotelul Polonia, ceilalți - la Metropol, ambele situate foarte aproape de Gara feroviară Centrală. O primă recomandare de la Chingiz Abdullayev, bestselleristul azer de expresie rusă care, evident, în lungile sale turnee prin Europa, a ajuns și pe aici. Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]