2,337 matches
-
(în limbile ucraineană: Задунайська Сiч, rusă: Задунайская Сечь) a fost o așezare fortificată ("sici") a cazacilor zaporijieni care a fost ridicată pe teritoriul Imperiului Otoman (în Delta Dunării), după ce fosta lor organizație teritorială a fost desființată iar Siciul Zaporijian distrus. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, capacitatea de luptă a cazacilor zaporijieni a fost redusă în
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
o așezare fortificată ("sici") a cazacilor zaporijieni care a fost ridicată pe teritoriul Imperiului Otoman (în Delta Dunării), după ce fosta lor organizație teritorială a fost desființată iar Siciul Zaporijian distrus. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, capacitatea de luptă a cazacilor zaporijieni a fost redusă în mod semnificativ, în special după semnarea Tratatului de la Küçük Kaynarca și anexarea de către Imperiul Rus a Crimeii, când Armata cazacilor zaporijieni nu a mai fost necesară pentru apărarea unor granițe care acum dispăruseră. În același
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
desființată iar Siciul Zaporijian distrus. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, capacitatea de luptă a cazacilor zaporijieni a fost redusă în mod semnificativ, în special după semnarea Tratatului de la Küçük Kaynarca și anexarea de către Imperiul Rus a Crimeii, când Armata cazacilor zaporijieni nu a mai fost necesară pentru apărarea unor granițe care acum dispăruseră. În același timp, un alt inamic important al Imperiului Rus, Uniunea statală polono-lituaniană, slăbise suficient de mult pentru a nu mai reprezenta o amenințare suficient de mare
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
a nu mai reprezenta o amenințare suficient de mare pentru justificarea menținerii Armatei zaporijiene. Siciul Zaporijian a devenit astfel nu numai nefolositor, dar s-a transformat într-o amenințare pentru politica de colonizare a noilor teritorii cucerite - Noua Rusie. După ce cazacii zaporijieni s-au dedat la o serie de atacuri sângeroase împotriva coloniștilor instalați de guvernul central în teritoriile revendicate de cazaci și după sprijinul acordat de zaporijieni răsculatului Emelian Pugaciov, împărăteasa Ecaterina a II-a a dat ordin generalului Piotr
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
nefolositor, dar s-a transformat într-o amenințare pentru politica de colonizare a noilor teritorii cucerite - Noua Rusie. După ce cazacii zaporijieni s-au dedat la o serie de atacuri sângeroase împotriva coloniștilor instalați de guvernul central în teritoriile revendicate de cazaci și după sprijinul acordat de zaporijieni răsculatului Emelian Pugaciov, împărăteasa Ecaterina a II-a a dat ordin generalului Piotr Teleki să pună capăt existenței Siciului turbulent. Operațiunea pe care a condus-o Teleki în iunie 1775 s-a încheiat fără
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
a încheiat fără vărsare de sânge. Siciul Zaporijian a fost încercuit de infanterie și artilerie iar ocupanții lui somați să capitulze. Atamanul Petro Kalnîșevskîi și o serie de consilieri ai săi (starșina „bătrâni”) au găsit o stratagemă care a permis cazacilor să scoată din tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
a fost încercuit de infanterie și artilerie iar ocupanții lui somați să capitulze. Atamanul Petro Kalnîșevskîi și o serie de consilieri ai săi (starșina „bătrâni”) au găsit o stratagemă care a permis cazacilor să scoată din tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Kalnîșevskîi și o serie de consilieri ai săi (starșina „bătrâni”) au găsit o stratagemă care a permis cazacilor să scoată din tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu permisiunea sultanului pe malul stâng al Dunării în Bugeac, care făcea pe atunci parte din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
tabăra întărită 50 de cazaci „la pescuit” pe râul Ingul, în teritoriul de sub controlul otoman. Păcălind vigilența asediatorilor ruși, cazacii au reușit să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu permisiunea sultanului pe malul stâng al Dunării în Bugeac, care făcea pe atunci parte din Imperiul Otoman. Cazacilor li s-au adăugat numeroși iobagi care fugiseră de pe moșiile din Rusia. Pe la 1778, numărul acestora era de
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
să scoată în afara fortificațiilor în jur de 5.000 de oameni, adică aproximativ 30% din efectivele Aramatei. Acești cazaci s-au așezat cu permisiunea sultanului pe malul stâng al Dunării în Bugeac, care făcea pe atunci parte din Imperiul Otoman. Cazacilor li s-au adăugat numeroși iobagi care fugiseră de pe moșiile din Rusia. Pe la 1778, numărul acestora era de aproximativ 12.000 de bărbați. Administrația otomană a considerat că acest număr mare de cazaci ar fi mult mai de folos dacă
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
făcea pe atunci parte din Imperiul Otoman. Cazacilor li s-au adăugat numeroși iobagi care fugiseră de pe moșiile din Rusia. Pe la 1778, numărul acestora era de aproximativ 12.000 de bărbați. Administrația otomană a considerat că acest număr mare de cazaci ar fi mult mai de folos dacă ar fi organizat sub forma tradițională a Armatei cazacilor și le-a alocat teritorii din Transnistria, pe cursul inferior al Nistrului, după depunerea jurământului de credință fată de sultan. Apropierea războiul ruso-turc din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
de pe moșiile din Rusia. Pe la 1778, numărul acestora era de aproximativ 12.000 de bărbați. Administrația otomană a considerat că acest număr mare de cazaci ar fi mult mai de folos dacă ar fi organizat sub forma tradițională a Armatei cazacilor și le-a alocat teritorii din Transnistria, pe cursul inferior al Nistrului, după depunerea jurământului de credință fată de sultan. Apropierea războiul ruso-turc din 1787 - 1792 a divizat comunitatea cazacilor. În vreme ce o parte a lor s-au reîntors în Rusia
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
folos dacă ar fi organizat sub forma tradițională a Armatei cazacilor și le-a alocat teritorii din Transnistria, pe cursul inferior al Nistrului, după depunerea jurământului de credință fată de sultan. Apropierea războiul ruso-turc din 1787 - 1792 a divizat comunitatea cazacilor. În vreme ce o parte a lor s-au reîntors în Rusia și s-au alăturat „Armatei zaporijienilor loiali” (care avea să se transforme în Armata cazacilor de la Marea Neagră), formată din cazaci care aleseseră să rămână în Rusia în 1775. După războiul
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
jurământului de credință fată de sultan. Apropierea războiul ruso-turc din 1787 - 1792 a divizat comunitatea cazacilor. În vreme ce o parte a lor s-au reîntors în Rusia și s-au alăturat „Armatei zaporijienilor loiali” (care avea să se transforme în Armata cazacilor de la Marea Neagră), formată din cazaci care aleseseră să rămână în Rusia în 1775. După războiul ruso-turc (1806-1812|războiul ruso-turc din 1806 - 1812)]], Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus, iar cazacii și-au pierdut toate teritoriile pe care sultanul le
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
sultan. Apropierea războiul ruso-turc din 1787 - 1792 a divizat comunitatea cazacilor. În vreme ce o parte a lor s-au reîntors în Rusia și s-au alăturat „Armatei zaporijienilor loiali” (care avea să se transforme în Armata cazacilor de la Marea Neagră), formată din cazaci care aleseseră să rămână în Rusia în 1775. După războiul ruso-turc (1806-1812|războiul ruso-turc din 1806 - 1812)]], Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus, iar cazacii și-au pierdut toate teritoriile pe care sultanul le repartizase lor. După înfrângerea Imperiului
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
zaporijienilor loiali” (care avea să se transforme în Armata cazacilor de la Marea Neagră), formată din cazaci care aleseseră să rămână în Rusia în 1775. După războiul ruso-turc (1806-1812|războiul ruso-turc din 1806 - 1812)]], Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus, iar cazacii și-au pierdut toate teritoriile pe care sultanul le repartizase lor. După înfrângerea Imperiului Otoman, o parte a cazacilor s-au retras împreună cu armata turcă pe malul drept al Dunării. Sultanul le-a permis să-și construiască în Delta Dunării
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
în Rusia în 1775. După războiul ruso-turc (1806-1812|războiul ruso-turc din 1806 - 1812)]], Basarabia a fost ocupată de Imperiul Rus, iar cazacii și-au pierdut toate teritoriile pe care sultanul le repartizase lor. După înfrângerea Imperiului Otoman, o parte a cazacilor s-au retras împreună cu armata turcă pe malul drept al Dunării. Sultanul le-a permis să-și construiască în Delta Dunării un nou Sici la Caterlez (Sfântu Gheorghe), chiar lângă așezările deja existente ale cazacilor nekrasoviți și lipovenilor. Între cele
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Imperiului Otoman, o parte a cazacilor s-au retras împreună cu armata turcă pe malul drept al Dunării. Sultanul le-a permis să-și construiască în Delta Dunării un nou Sici la Caterlez (Sfântu Gheorghe), chiar lângă așezările deja existente ale cazacilor nekrasoviți și lipovenilor. Între cele două grupuri s-a născut o rivalitate crescândă, de vreme ce ambele grupuri depindeau aproape în exclusivitate de pescuit pentru a supraviețui. În 1794, nekrasoviții au atacat și distrus Caterlezul. Pentru a împiedica conflictele dintre cele două
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
cele două grupuri, autoritățile turce au relocat zaporijienii dunăreni în aval, pe Insula Mare a Brăilei. Noua locație era mai puțin favorabilă pescuitului, ceea ce a făcut ca atamanul de tabără Pomelo să organizeze reîntoarcerea în Rusia a aproximativ 500 de cazaci. În 1800 a izbucnit rebeliunea lui Osman Pazvantoğlu împotriva sultanului Selim al III-lea. Pazvantoğlu a încercat să-și asigure loialitatea nekrasoviților și le-a promis tot teritoriul de pe cursul inferior al Dunării. Sesizând apariția șansei rezolvării o dată pentru totdeauna
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
-și asigure loialitatea nekrasoviților și le-a promis tot teritoriul de pe cursul inferior al Dunării. Sesizând apariția șansei rezolvării o dată pentru totdeauna a rivalității cu nekrasoviții, zaporijienii au trecut de partea sultanului. În timpul luptelor care au urmat, ambele tabere ale cazacilor au suferit pierderi importante. După înfrângerea rebeliunii, zaporijienii au fost răsplătiți, permițându-li-se reîntoarcerea la Caterlez în 1803. Nekrasoviții reușiseră între timp să câștige sprijinul comandantului militar al Ismailului, Pehlevanoğlu și, în 1805, bucurându-se de sprijinul acestuia din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
lor fug să se refugieze în Chilia și Galați, unde sus-numita armată avea baze. De aceea, pe 20 iunie 1807, armata de 1.387 de oameni a fost desființată. Aproximativ 500 dintre aceștia au fost colonizați în Kuban. Numeroși dintre cazacii care inițial doriseră să își urmeze atamanii și să se reîntoarcă în Rusia au renunțat la această idee. Mihail Kutuzov a negociat cu nekrasoviții reîntoarcerea lor în Rusia. Cazacii au fost iertați în mod oficial de țar. După semnarea Tratatului
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Aproximativ 500 dintre aceștia au fost colonizați în Kuban. Numeroși dintre cazacii care inițial doriseră să își urmeze atamanii și să se reîntoarcă în Rusia au renunțat la această idee. Mihail Kutuzov a negociat cu nekrasoviții reîntoarcerea lor în Rusia. Cazacii au fost iertați în mod oficial de țar. După semnarea Tratatului de la București din 1812, Delta secundară a trecut împreună cu teritoriile cazacilor sub controlul Rusiei. Vechea rivalitate din zaporijieni și nekrasoviți a dus la izbucnirea unui noi conflict, primii reușind
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
reîntoarcă în Rusia au renunțat la această idee. Mihail Kutuzov a negociat cu nekrasoviții reîntoarcerea lor în Rusia. Cazacii au fost iertați în mod oficial de țar. După semnarea Tratatului de la București din 1812, Delta secundară a trecut împreună cu teritoriile cazacilor sub controlul Rusiei. Vechea rivalitate din zaporijieni și nekrasoviți a dus la izbucnirea unui noi conflict, primii reușind în 1813 să recucerească Caterlezul. După un nou conflict din 1814, zaporijienii au cucerit și centrul nekrasovit Dunavățu de Sus. Odată cu cucerirea
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
care au rămas în Deltă au fost asimilați de zaporijieni. În 1821 a izbuncit Războiul de Independență al Greciei. Comandantul ruso-elen Alexandru Ipsilanti a muta întreaga organizație Philiki Hetairia din Rusia în Muntenia. Turcii s-au folosit și de sprijinul cazacilor dunăreni pentru înăbușirea revoltei grecilor. Cinci sute de cazaci sub comanda atamanului Semion Moroz au plecat în Grecia să lupte împotriva insurgenților. Cazacii au suferit pierderi importante în timpul cuceririi orașului Messolonghi, iar atamanul Moroz a murit în timpul bătălie navale din
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
zaporijieni. În 1821 a izbuncit Războiul de Independență al Greciei. Comandantul ruso-elen Alexandru Ipsilanti a muta întreaga organizație Philiki Hetairia din Rusia în Muntenia. Turcii s-au folosit și de sprijinul cazacilor dunăreni pentru înăbușirea revoltei grecilor. Cinci sute de cazaci sub comanda atamanului Semion Moroz au plecat în Grecia să lupte împotriva insurgenților. Cazacii au suferit pierderi importante în timpul cuceririi orașului Messolonghi, iar atamanul Moroz a murit în timpul bătălie navale din dreptul insulei Chios. În această perioadă, Sicul Dunării a
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]