8,276 matches
-
Israel au început să plîngă, și să zică: Cine ne va da carne să mîncăm? 5. Ne aducem aminte de peștii pe care-i mîncam în Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
pe un articol vor avea parte de 16, ba de 24, ba de 30 sau 35 la sută impozit, și că va trebui ca tu, scriitor și gazetar opărit, să stai lunar la trei cozi, decavându-te să ți exfoliezi ceapa degerată, în vreme ce faianțarul, cizmarul, croitorul, zugravul, lăcătușul, depanatorul TV, reparatorul de țevi și, în general, toată liota muncitorească umflă diafan, fără contract, chitanțe și, fără să clipească, zeci de milioane, în totala sfidare a normelor fiscale. Asta, ca să nu mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din ce este. Bine, fiule. Mulțumim lui Dumnezeu. Și-au mai trecut ore și iarăși s-a întins prosopul cu merinde, atâtea cîte erau. Omul bisericii atingea așa doar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
al senatorului țărănist Zibștein, unul Draganov. Vorba lui Moldoveanu "meri unde te-o îndrepta Dumnezeu". Iar în loc de îndreptare m-am pomenit, după zile de foame și frig, bolnav rău. M-am dus la spitalul din Tighina, m-a consultat doctorul Ceapă, un om de lipit la rană care, alături de medicație, a hotărât că este cazul să stau acolo până s-o împrimăvera. Dar cum să stai ca stana într-un pat în care nici două pături nu erau în stare să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
grădinărit, dar aș fi vrut să-l ajut pe bătrân. De aceea l-am întrebat: Cu ce te pot ajuta, părinte? Apoi treabă ar fi, dar nu știu cum să mă ajuți. Ba uite că am găsit. Uite colo răzorul acela cu ceapă. O cam dat buruianul în el. Încearcă să-l plivești. Până atunci, eu am să dau apă pătlăgelelor, că îs cam însetate. M-am apucat de treabă furându-l din când în când cu coada ochiului pe bătrân. Mânuia sapa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea filosofică însă face parte din natura sa întocmai ca apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când îți este, de pildă, foame, nu poți să te înfrupți din toate după plac. Pământul e doar plin de roadă. Și ce spun despre păsări Sfintele Scripturi ? Pe Neculai îl revolta corvoada de a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pice cu cererea la G.A.C. Echipa mai stăruia când, încolțit, țăranului îi căzură privirile pe Neculai. Obida lui se revărsă asupra agitatorului. - Și tu, măi, mazacule ? Te-ai ajuns acu ? Nu mai vii la poarta mea să-ți dau ceapă ?... Îmi vrei pământul ? Ai să-l muncești tu ? Arată-ți palmele, să văd cum știi să muncești la pământ !... Au trebuit să bată în retragere. Deși prezența lui Neculai dezamăgise, două lucruri au tras în cumpănă de partea sa. Primul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
frică atunci cînd Îi invită să bea un pahar de sirop și să stea puțin de vorbă. Julius spuse: bine, dar ea refuză, altădată, acum erau grăbiți. Totuși, chiar atunci apăru Nilda cu coșul ei plin de usturoi, varză, țelină, ceapă etc. și numai ca s-o contrazică pe Vilma acceptă invitația. Merseră toți trei la un restaurant-bar, o terasă foarte mare așezată chiar pe malul rîului, lîngă podul suspendat. Aici Nilda a băut o halbă mare de bere și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Între Juan Lucas & Comp. și Susan. Acum erau doi, fiindcă și arhitectul care avea să le construiască noua casă o urmărea și o adora. Un tînăr strălucit, era la modă, dar n-avea Încă destulă experiență. Lastarria nu dădea o ceapă degerată pe tînărul acesta strălucit și Lima creștea fără nici o noimă fiindcă arhitectul nu știa cine-i Lastarria. Cu toate că ar fi putut să-l intereseze... Desigur că toate mîncărurile erau delicioase, ca Întotdeauna la palat și mătușa Susana, sluta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să fumeze afara, unde atmosfera era mai puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duce pe Julius la școală, la o zi onomastică, la un prieten. Încetul cu Încetul s-au amestecat și s-au Întins povestirile. Amintirile țîșneau ca dintr-un izvor nesecat, emoționante și Nilda vorbea și asculta cu niște ochi cît cepele. O amintire s-a Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu “lotul” lor, care le oferă, să zicem, o roșie la un preț mai mare decât dacă ar lua-o direct din piață. Însă, bucata aceea de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lipsește. Și nici gustul artistic. Că, de-ar fi așa, aș simți cam același lucru în fața unui Matisse ori a unei grămezi de moloz; afonii, după câte cunosc eu, nu reacționează în nici un fel dacă aud Beethoven sau “Foaie verde ceapa ciorii/ Pasăre ca porcu’, nu e ”. De fapt, și ei reacționează, însă... Dar, oare, ce treabă am eu să mă gândesc, tocmai acum, la treburi de genul acesta când, cel mai bine ar fi, să dorm. Dacă aș putea... ...tic-tac
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fost ușor drogat. Capul îmi era însă perfect limpede. M-am îndreptat încetișor către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a urat “poftă bună”, probabil, într-o limbă complet străină mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-ar fi fost greu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice, ale celor care se cunosc din copilărie. Idioglosie, un limbaj comun cât se poate de împărtășit. Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind fără să trebuiască să se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda nimic, nici un indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ești tu însăți? ar fi vrut s-o întrebe. Dar o întrebă: — Deci de când lucrezi ca asistentă? Ea lăsă capul în jos. — De fapt, nu sunt asistentă. Știi asta. Sunt infirmieră. Îngrijitoare. Pe furiș, fură un inel prăjit din inima cepei. Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să devii terapeut? Începu să contureze o teorie: dintr-un anume motiv, căpătase față de arena judecății publice o groază la fel de mare ca aceea care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În loc de concluzie, aș vrea să povestesc cum mă întorceam cu Dani și cu Natalia de la Corabia, la sfârșitul lui martie, și era foarte curat, curățenia de primăvară domina pur și simplu peisajul, se impunea din curțile oamenilor, unde rondurile de ceapă și salată se vedeau perfect decupate, grădinițele de flori proaspăt săpate, și totul parcă proaspăt măturat. Și în câmp la fel, o curățenie perfectă, pământul proaspăt arat și curățat, grâul care bătea în verde crud, pomii tăiați. Îi tot arătam
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
Sigur că Luke s-a Îmbolnăvit din cauza asta. „Și-acum mai trebuie să plătim și doctorul“ - am zis... dar de cîte ori nu mi-a venit cu munți de porumb copt și de roșii, și de fasole, și cartofi, și ceapă, și ridichi, și sfeclă, și napi, și tot soiul de legume și de fructe, piersici, și pere, și mere, și prune, cînd aveam grădina noastră și o livadă mare În spatele casei, unde creștea tot ce ne trebuia. Și ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că altfel nu crește nimic“. „Ai răbdare“ - am zis - „stai și-o să vezi. Or să crească, or să crească pentru mine, și-or să fie la fel de frumoase ca ale tale, cu toată munca și truda ta.“ Și n-aveam eu ceapă și ridichi, și lăptuci, și roșii pe lîngă care ale lui nu făceau nici două parale, uite-așa, ieșeau din pămînt și creșteau văzînd cu ochii! Ascultă-mă pe mine, oricît de rău aș ajunge, tot n-aș muri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Spicu stă afară pe bancă și își răsucește o țigară din ziar. În fața stabilimentului Vulturul negru stau mai mulți oameni ai locului, domnul Ion Fuida, domnul Ghiță Anghelina, domnul comandant de pompieri Trifa, căruia oamenii locului îi zic Plăcintă cu Ceapă: domnul notar Pellegrini stă și dumnealui în fotografia ovală din cavoul familiei; domnul Bilek-pruncul se zgîiește prin grătarul forjat al ușii de fier". Să dăm fuguța din real în ficțional De aproape două decenii sunt utilizator al mașinii Dacia, fără
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
săptămînă de căciulă. Vineri seara, cînd plecăm de la școală, ne ducem acolo și pregătim cu rîndul o masă pe cinste. Pe cei mai mulți îi ajută prietenele lor, dar Kenneth este un bucătar redutabil. Săptămîna trecută a făcut o supă spaniolă din ceapă cu pîine prăjită. Săptămîna viitoare e rîndul meu, și am de gînd să fierb un haggis. Găsești unii mari și ieftini la un magazin din Argyle Street, și sînt delicioși dacă îi mănînci cu napi și barabule. După aia, stingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tigăi și ustensile și pe jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi o să luăm ceaiul, spuse Thaw. După aceea, scoase cîteva pachete din dulap. Cotlete, zise el. Ceapă. Prăjituri. Pîine. Unt adevărat. Gem. — O, Duncan! Minunat! Dar... mami mă așteaptă la ceai... — Du-te iute jos la cabina telefonică din colț și spune-i c-o să iei ceaiul aici. Uite, trei penny pentru telefon. Cînd Marjory se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie. Nici pâine abia scoasă din cuptor, cu cât e mai uscată, cu atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă, legume opărite cu unt. Ou fiert sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
schimbe hainele. Șeful atelierelor îl servea cu bucăți de plăcintă proaspătă, alții - cu fistic și alune ce le primiseră ca desert. Toți erau localnici din sud și veneau de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu au soluții. — Hai, Mehrad, hai băiatule, că ne prinde rugăciunea de seară! Avea mulți salahori foarte tineri, care asamblau componentele. Lucrau cu butelii de freon interzise în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]