2,059 matches
-
Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau de fiecare dată. „Lasă-l pe băiatul meu la telefon, fir-ar să fie!” Tăcere, apoi urmă replica de final emisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stefan știe asta. Tu ești binefăcătorul și soțul meu, iar băiatul are unsprezece ani și știe că educația lui nu cuprinde texte de poliție amerikanisch sau de baseball și—” „Dă-l pe băiat la telefon, fir-ai tu să fii. Celeste chicoti încet. Mal știa că soția știa când se încheia comedia - când făcea uz de vocea lui de polițist. Linia telefonică era tăcută; pe fundal se putea auzi Celeste drăgălindu-l pe Stefan să se trezească, fredonând în cehă. Apoi băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din salariu. Era o casă mult prea bună pentru Laura - o căsătorie între doi copii, întemeiată pe plăcerile împerecherii, nu merita un asemenea preț. O cumpărase în ’46, la întoarcerea din Europa, știind că Laura pleca, că în locul ei venea Celeste, și simțind că îl iubea pe băiat mai mult decât ar fi putut iubi vreodată o femeie - că încheiase această căsnicie pentru siguranța lui Stefan. În apropiere se găsea un parc cu panouri de baschet și un teren de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
destul de neglijent, iar bâta și mingea lui de softball rămăseseră agățate de gardul viu, pe care uitase să-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori închise pentru fundație, pastelate pentru etaj. — Dar de-acum înainte eu voi fi american. Malcolm mi-a spus că îmi poate obține ceto... cetățenia. — Malcolm e băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lăsa convins. Zâmbi când Stefan demolă casa de mosoare, cu ochii săi negri înflăcărându-se. — Malcolm a zis că Cehoslovacia e o...o...o... — O ce, dragă? — O Bohunk de ruine! Un mare căcat! Scheiss! Scheiss! În germană pentru mutti! Celeste ridică o mână, se opri, apoi își lovi genunchii. — În engleză pentru tine - ingrat mic, o rușine pentru tatăl tău bun, un om cult, un doctor, nu un prieten al curvelor și golanilor... Stefan răsturnă măsuța de lângă el și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înaltul său tată vitreg, de peste un metru optzeci și cinci. Apoi îl strânse de mijloc și își îngropă capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse și mai tare, apoi îi dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Tocmai se pregătea să-l sune pe comandantul secției, pentru a iniția unele discuții preliminare, când auzi pași pe hol. Se răsuci pe scaun și își lăsă brațele moi, ca să-i dea voie fiului lui să sară pe el. Era Celeste. Femeia se uită la brațele lui până ce bărbatul le lăsă să-i cadă de tot. Apoi spuse: — I-am zis lui Stefan să rămână la școală până mai târziu, ca să am o discuție cu tine. — Da? — Expresia feței tale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
absolut calmă. Știe ce efect are. Spuse: — N-o să te las. Nu-i face rău băiatului meu sau o să-ți fac eu ție rău. — Nu poți. Copilul îi aparține mamei. Stâlcește-o! Arată-i că tu faci legea! — E bogat, Celeste? Dacă trebuie să te fuți ca să supraviețuiești, ar trebui să te fuți cu bărbați bogați. Corect, Fräulein? Sau cu bărbați puternici, ca Kempflerr. Întotdeauna revii la povestea aia, pentru că e ceva foarte urât și te excită foarte tare. Lovitură fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine și am inventat toate porcăriile alea sexuale doar ca să te excit. Era un amant atent și când războiul s-a apropiat de sfârșit, a sabotat cuptoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zece zmei în timp ce i se extrăgeau fragmentele de dinți din degete și i se dezinfecta rana, ce i-a fost apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
între bărbați: nu trebuie să crezi toate lucrurile rele pe care le auzi despre mine, iar când avocatul meu va fi rău cu mama ta, încearcă să nu asculți ce zice. S-a făcut târziu și nici urmă de Stefan, Celeste sau avocat. Mal auzi o izbucnire de conversație animată în spatele lui. — Îl știi pe Charlie Hartshorn? — Sigur. Un tip minunat, deși un pic prea sentimental. I-a apărat pe gratis pe cei de la Sleepy Lagoon. — Ei bine, a murit. Sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de argint. Mal văzu că avea chipul acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea lor țară. — Mutti... vrea ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt căpitan, Stefan, așa că du-te cu domnul și ne vedem înăuntru. Stefan îl strânse și el - tare de tot. *** Curtea se întruni zece minute mai târziu. Mal stătea la o masă împreună cu Jake Kellerman, față în față cu judecătorul. Celeste, avocatul ei și Stefan stăteau cumva oblic, cu fața spre boxa martorilor. Aprodul intonă: — Atențiune, atențiune, curtea e în ședință! Prezidează onorabilul Arthur F. Hardesty! Mal se ridică în picioare. Jake Kellerman spuse: — În clipa următoare bășinosul ăsta bătrân o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip celest unic. De aceea, ea este virtual construită în clipa când, pe suportul terestru, a fost depistat punctul unde modelul se poate fixa. Din acel moment, axa care le leagă a fost actualizată și, ca atare, circulația între model și varianta
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
improprie, de altfel, ironicului sofist grec). Într-o lucrare atribuită lui, Despre astrologie, autorul credea că Dedal, inițiind-o pe Pasiphae (soția lui Minos) în tainele astrologiei, a făcut-o să se îndrăgostească de această știință și chiar de „Taurul celest, care strălucește printre stele” (constelația Taurului), cu care s-ar fi împreunat, dând naștere lui Asterios-Minotaur (61, II, p. 168). 2. Ghem și Labirint Valențele simbolice ale ghemului sunt multiple și complexe. Ceea ce mă interesează acum este valoarea sa simbolică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dimpotrivă, are fața întoarsă spre viitor : destinul prodigios al eroului/zeului. Referindu-se la acest din urmă topos, Carl Gustav Jung vorbește chiar despre the futurity of the child-archetype (20). 4. Cartea lui Solomon Conform tradiției talmudice, există un alfabet celest (o scriere a îngerilor) și, ca atare, lingua Adamica are și o formă scrisă, cu virtuți la fel de puternice ca forma rostită : „O singură literă scrisă incorect - se afirmă în Talmud - poate distruge Universul”. Scrisă corect însă, aceeași literă poate să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înțeles foarte bine și doar mă încerci când îmi propui identificări particulare...), nu are un nume concret, Craiova ori București, el e abstract și general, se referă la un anumit tip de locuire, în care am pierdut contactul cu zonele celeste, cu divinitatea. Ceea ce, evident, constituie un enorm handicap al nostru. Această sărăcire interioară de natură spirituală ne afectează teribil, are consecințe grave chiar și în domenii extrem de prozaice ale existenței noastre individuale și comunitare. La un moment dat, când eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează, Îl strânge atât de sufocant, spune Hipolit, încât Isus trebuie să o pună la punct: „Nu mă reține!” Alt element
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pregătit dinainte, iar una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de vizionari (pe urmele profeților) constă în „deconspirarea” măcar a unor fragmente din acest plan divin. Vizionarul intră în posesia unor cunoștințe aparte, pe care le face publice la întoarcerea din călătoria celestă. În general, data viziunii se află foarte aproape de sfârșitul lumii, de eschaton, iar dezvăluirea nu are în primul rând scopul de a trage un semnal ultimativ de alarmă. Se poate spune că vizionarul se situează în chiar punctul final, atroce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tăcut, cum obișnuia să râdă uneori fără să scoată un sunet. Sau poate că va pleca și se va Întoarce la Pasadena, lăsându-ni-l pe Dimi mie și lui Ted. Ultima posibilitate scăldă mintea lui Fima Într-o lumină celestă. I se părea cu adevărat emoționantă: o comună, un kibbutz urban, prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adevărat bună. Adrian Petrescu, Conspirațiile imposibile, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2007 Spovedanii la ușa liftului Bogdan Romaniuc Simion liftnicul, de Petru Cimpoeșu, apărut în cea de-a doua ediție, revizuită, la Polirom, este un roman despre oameni „tereștri și celești“, un roman „cu îngeri și moldoveni“, cu locatari și proprietari de vise, cu o galerie de personaje pitorești, fin creionate, care dau un adevărat recital pe scara unui bloc cu opt etaje din Bacău, locul acțiunii romanului, un bloc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
spune o mulțime de lucruri interesante despre cum e vremea sau ce emisiuni au mai văzut la televizor, dar rămân separate și departe una de alta, străine, închise în sine și, nu de puține ori, dușmănoase“. Pelaghia cea adulteră și „celestă“, domnul Toma de la etajul patru, mare iubitor de adevăr și ascultător fidel al BBC-ului, domnul Elefterie, înșelat al Caritasului și posibil câștigător la loto 6 din 49, domnul Vasile, care dorește să-și înființeze un partid și să rezolve
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]