6,424 matches
-
său pentru atacul din Shizugatake, a doua zi dimineață, consta în a acționa împreună cu avangarda de la Iiurazaka și Shimizudani, spre nord-vest, izolând fortăreața inamică. Tot cerul era plin de stele. Munții, însă, acoperiți cu copaci și tufișuri, erau negri precum cerneala, iar cărarea care șerpuia printre ei nu era decât o potecă îngustă a tăietorilor de lemne. Unul dintre străjeri mormăi. — Ce este? întrebă altul. — Veniți aici s-aruncați o privire, strigă un alt om, de la o oarecare distanță. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că se pusese în mișcare o acțiune pentru cruțarea vieții lui Katsuie sau generalii erau soli de capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură împreună în interiorul fortăreței principale. Oichi ceru să i se aducă un mic birou și începu să macine cerneala pentru poemul ei de moarte. Katsuie scrise și el o poezie. Deși noaptea era aceeași peste tot, nu era aceeași și pentru toți. Zorii se iviră cu totul altfel pentru cei învinși decât pentru învingători. — Asigurați-vă că vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără rețineri. Mai întâi, aruncați aici o privire, spuse el, scoțând o hartă din kimono. În timp ce-și treceau harta de la unul la altul, oamenii își dădură seama ce anume sugera Shonyu. Pe hartă fusese trasă o linie cu cerneală roșie, de la Inuyama, prin munți și peste râuri, până la Okazaki, în Mikawa. După ce priviră harta, oamenii așteptară, în tăcere, să vadă ce avea să spună mai departe Shonyu. — Dacă lăsăm deoparte Muntele Komaki și Castelul Kiyosu și înaintăm cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fapte bune... Și prin acest al nostru domnesc hrisov hotărâm plată și lefile dascălilor și chiverniselile ucenicilor celor streini” pentru care hotărăște: “Iară pentru douzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală , cu bucătariul și apariul lor prin purtare și iconomiia ipitropilor să să dea pentru trebuința lor 60 lei și la 60 cară lemne pentru toți cei ce vor lăcui în școală 375 lei, și la vivliothicariul 120 lei, și psaltului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
după hotărârea hrisovului domnii meli”. --De mare laudă este faptul că vodă le-a făcut învățăceilor internat cu cantină, asigurându-le și rechizitele celor “douâzăci ucinici streini și săraci ci să vor afla la școală, pentru mâncarea lor, hârtie și cerneală, cu bucatariul și apariul lor...” Am mai înțeles că academia avea chiar și un “vivliothicariu”, adică bibliotecar. --Câtă înțelepciune a avut acest voievod! Să mergem mai departe cu scormonirea trecutului... --Și nu va fi fără folos... --De această dată, aflăm
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
curălar”, un ciubotar cu soția, un teslar, un făclier, un grădinar, un tălmaci „numai să aibă a sluji și a posluși ce vor fi trebile și lucrul svintei mănăstiri”. Peste două zile doar - timp în care abia s-a uscat cerneala din celălalt act - adică la 20 august 1666 (7174), același Iliaș Alexandru voievod întărește mănăstirii Trei Ierarhi stăpânirea asupra caselor „unde sânt școala și baia... aproape de heleșteul Bahluiului, pe care le-a zidit și le-a făcut Vasilie (Lupu) voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pixul în gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar Chris nu m-a privit. După care am simțit cum vârful limbii începuse să-mi amorțească din cauza gustului cernelii. Câh! îngrijorată, m-am întrebat dacă nu mi se albăstriseră dinții. Din ziua precedentă, îl urmărisem cu mare atenție pe Chris ca să-mi dau seama dacă Helen reușise să-i câștige inima mai mult decât mine. Chris nu fusese neprietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ultima dată? — Nu te lăsa indusă în eroare, mi-a răspuns el, frecându-se puțin la ochi. De fapt, sunt foarte odihnit. Dar fac totul ca, atunci când vizitez editori, să ascund asta. Trebuie să arăt ca un amărât pătat cu cerneală, palid, înfometat, care fumează țigările în lanț și e în pragul morții, asta ca să fiu luat în serios, ca scriitor, în acest oraș. — Sigur. Sau te îmbraci ca un bebeluș matur? N-am fost în stare să-mi suprim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina unui defect oarecare, umbla cu capul înclinat într-o parte nu-l favoriza. — Mie mi se părea absolut evident, spuse Wilt. Dacă îmi arătați niște pete de cerneală, iar mie mi se pare că seamănă cu bunica mea întinsă pe jos într-o baltă de sânge, chiar credeți sincer că aș fi așa de tâmpit ca să vă spun așa ceva? Trebuie să fiu absolut cretin ca să o recunosc. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pata, după care spun ceva complet diferit. Ce folos aveți de-aici? — Există totuși posibilitatea să deducem ceva și din așa ceva, zise dr. Pittman. — Ei bine, atunci, dac-aveți sânge-n pix, nu vă trebuie niște afurisite de pete de cerneală ca să deduceți ceva, așa-i? întrebă Wilt. Dr. Pittman făcu o notă despre interesul arătat de Wilt pentru sânge. — Puteți deduce lucruri numai studiind forma pe care o au capetele oamenilor, continuă Wilt. Dr. Pittman își lustrui ochelarii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala îi murdărise deja degetele. „Titlul de cel mai bun lăcătuș al Asociației. Omagiu conducătorului iubit. Sărbătoarea muncii. Fotograful emerit al Asociației. Educarea membrilor în spiritul eticii și echității socialiste.“ Pagina următoare. „Două decenii de la Congresul al Nouălea. Profesionalizarea și integrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea. Deschideau Dosarul roșu, cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide deschide ochii. Gura se umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care se bucură de recunoaștere. Bing-ying pentru Inimă de Gheață, Xiao-yue pentru Luna Surâzătoare, Hu-dee pentru Fluture. Eu îmi spun Lan Ping. Lan înseamnă Albastru, culoarea mea preferată, iar Ping înseamnă Măr și drăgălășenie. Albastru se asociază cu imaginile cerului, cernelii și mitului, în vreme ce Măr evocă ideea de recoltă, coacere, viitor fructuos și, de asemenea, cu orașul meu natal, Shan-dong, unde merele sunt principala marfă de export. După ce-mi revin de pe urma șederii la închisoare, încep să-mi întind antenele. Reiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază poeziile în cerneală, în eleganta caligrafie a ideogramelor chinezești, aranjate ca să fie ușor de înțeles. Însemnările lui devin delicatesa ei de fiecare seară, în care pasiunea vorbește printre rânduri. Încet-încet, un zeu coboară dintre nori și își împarte viața cu ea. El își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară din trup. Mai ții minte, Doamnă? Da, ține minte. A fost după un banchet oficial la Palatul Poporului. Nu mai fuseseră intimi de ani de zile. Mao era în toane bune. Guvernatori din toate provinciile veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aude mulțimea izbucnind în râs. Pe scena improvizată sunt aliniați dușmanii ei. Au mâinile prinse la spate cu cătușe. Kuai Da-fu îi dă fiecăruia un coif ridicol din hârtie, cu numele respectivului scris pe el și apoi tăiat cu cerneală neagră, care a lăsat urme picurânde. Între timp, mulțimea cântă învățăturile lui Mao: Revoluția nu e un dineu. Revoluția e violență. Ea i-a spus lui Kuai Da-u că Mao e foarte mulțumit de realizările lui. Deși nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vara. Mao refuză să se scoale din pat, darămite să se pieptene, să se spele sau să se îmbrace. Stă în pijamale non-stop. Devine din ce în ce mai neliniștit. Își confundă secretarul cu un asasin și aruncă în el cu o călimară de cerneală atunci când aceasta vine să-i dea vestea vizitei lui Richard Nixon. Mao își descrie simptomele unui doctor. Aud cum burnițează. Zi și noapte, ploaia asta fără sfârșit în interiorul capului meu. Mă duce cu ea. Ea nu mai poate aștepta. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
după patruzeci de ani, tot Îi mai pare rău că n-a văzut tot ce mocnea În capul lui Walter de când se Înhăitase cu Horst, băiatul cel mare al Gauleiterului. — ...Ce prostii! Bunica a luat caietul cu diferite scrisuri și cerneluri diferite - oare câte personalități ascundea Walter În el pe atunci? - și l-a aruncat În sobă. Pe urmă și-a pus mănușile de lemne, a luat sticla de gaz, l-a udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sală s-au aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a scos o foaie de hârtie, evident pregătită dinainte, pe care se aflau câteva nume scrise cu cerneală. Mi-a vârât hârtia În buzunar cu un gest categoric: „Un simplu cuvânt al uneia din aceste persoane ar fi suficient ca să ni se uite păcatele de familie”, mi-a șoptit. „Și intervenția ar trebui să vizeze În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de groază ai pisețului. ― Stai jos și scrie! ― Scriu, Înălțimea Voastră! Slujbașul își muie pana în cerneală cu o mână atât de tremurătoare, încât semănă mai multe pete pe birou de la călimară la hârtie, sub ochii încruntați ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
expresia imobilă, indiferentă a unui veritabil militar. Nacealnicul scoase sulul de hârtie, îl desfășură și așeză pricazul pe o măsuță. Kutuzov îl citi stând în picioare. Vedea mai bine de la distanță. Apoi luă din mâna omului pana deja înmuiată în cerneală și, fără să-i arunce acestuia nici măcar o privire, semnă în clar. ― Și numele surghiunitului? ― Se va scrie la momentul potrivit. Pricazul rămâne la mine. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a doua PAGINĂ NOUĂ 13 Babic descălecă în fața porții deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seama? Toinette întâlni privirea valetului și amândoi căzură tacit de acord că nu mai era nimic de făcut. ― Atunci, Excelență, poate că doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că scrie mare semnul crucii cu cerneală pe locul dureros. Dar el vindecă doar buboaiele, durerile de șale și de burtă. Nu știu în ce măsură ar putea vindeca și măseaua Excelenței Voastre. Ar mai fi și un fel de arhimandrit care face un leac minunat din broaște țestoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]