KorAP: Find »[drukola/base=chil & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868

am fost primit cu interes, atenție și disponibilitate, dar fără rezultate încurajatoare. La vremea aceea pescuitul, cu circa 900 de centre pescărești de pe tot cuprinsul teritoriului, era, cu industria minieră și cea forestieră, a treia ramură economică a țării, iar Chile, alături de Peru, cel mai mare producător și exportator de produse din pește din zonă. Mi s-a explicat dorința statului de a prezerva apele naționale de "pescuitul industrial sălbatic", de a permite conservarea fondului biologic, iar în privința ideii "tovarășului ministru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
au apărut, nici atunci și nici acum). Aveam capul pe umeri, câteva zeci de pliante și afișe turistice aduse din țară și comorile din "Peștera lui Ali Baba" beciul ambasadei. Am început cu o vizită la Universidad de Santiago de Chile, inaugurată în 1849, cu circa 20.000 studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat cu Pontifica Universidad Catolica fondată în 1888 de către Arhiepiscopul de Santiago

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
studenți, având ca deviză "Labor laetitia nostra" "Munca este bucuria noastră", o deviză cam șocantă pentru studenții noștri de astăzi! Am continuat cu Pontifica Universidad Catolica fondată în 1888 de către Arhiepiscopul de Santiago, Rafael Valentin Valdivieso, și cu Universidad de Chile, fondată în 1842 de marele cărturar de origine venezueleană Andres Bello. În provincie, după Universidad de Atacama, de la Copiapo, aveam să mai fac vizite la Universitățile din Concepcion și Valparaiso. Ca peste tot în lume, și în Chile universitățile erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
Universidad de Chile, fondată în 1842 de marele cărturar de origine venezueleană Andres Bello. În provincie, după Universidad de Atacama, de la Copiapo, aveam să mai fac vizite la Universitățile din Concepcion și Valparaiso. Ca peste tot în lume, și în Chile universitățile erau centre nu numai de învățământ, formare profesională, educație, ci și centre de educație cetățenească și importante centre de idei și mișcări progresiste. După lovitura de stat, instituțiile au fost militarizate, numindu-se rectori și chiar decani militari, clădirile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
Am asistat și la câteva cursuri și am fost solicitat să susțin conferințe despre istoria și cultura României. Îmi aduc aminte de un astfel de "moment cultural" susținut la Universitatea din Valparaiso. Inaugurată în 1911 ca filială a Universidad de Chile și având ca deviză "Tradiție, excelență, inovație", a beneficiat în 1981 de un Decret al lui Pinochet care transforma toate "filialele" în universități de sine stătătoare. Avea 14.000 de studenți și era condusă de generalul Ramon Salinas Figueroa, numit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
și pământul! Am mai prezentat filmul și în alte universități, dar "fenomenul" nu s-a mai repetat. Păcat, "dădea" bine! După universități am luat cu asalt alte două instituții onorabile Biblioteca Națională și Muzeul de Arte Plastice. "Biblioteca Nacional de Chile" a fost fondată la 19 august 1813, fiind, ca atare, una din cele mai vechi ctitorii culturale naționale. Primul ei director, numit de președintele O'Higgins, a fost profesorul Manuel de Salas și până în 1852 Biblioteca a fost dependentă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
fondată la 19 august 1813, fiind, ca atare, una din cele mai vechi ctitorii culturale naționale. Primul ei director, numit de președintele O'Higgins, a fost profesorul Manuel de Salas și până în 1852 Biblioteca a fost dependentă de Universidad de Chile. Are un fond de carte impresionant, atât ca număr, cât și ca valoare. În 1925 a primit o donație de 33.000 de volume, "Biblioteca Americană" a lui Jose Toribo Medina, constând din cărți rare, texte din secolele XVI, XVII

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
distins profesor universitar, autor al multor studii de specialitate. Înainte de plecarea spre Santiago făcusem o vizită la Biblioteca Națională, unde soția lucrase o perioadă și unde am aflat că până în 1973 întreținusem relații de schimb de carte și publicații cu Chile. Am discutat ca atare problema reluării schimburilor și am făcut o donație de cărți și albume, din cele salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
de al lor" și invitându-mă la reuniunile și agapele academice și să susțin conferințe despre istoria și cultura României (desigur, până la 23 august). În afară de "intelighenția" chiliană, am atacat și marele public. În Parque Bustamante din centrul capitalei, Universidad de Chile organiza de mai mulți ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români, unguri-români, evrei-români (numiți nu știu de ce în documentele "cifrate" ale "Cooperativei" "făgărășeni"!). Ca peste tot în lume, cu rare excepții, nu prea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație, de alte naționalități: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei sau părinții lor. La Santiago exista un "Club israelit", cu restaurant

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
ochi albaștri". Am luat-o "din om în om" și așa am reușit să aflu câte ceva. Majoritatea trăiau în Santiago, mai erau câțiva la Conception și alți câțiva la Valparaiso. La Santiago am cunoscut pe singurii doi români "înstăriți" din Chile, doi oameni deosebiți ca fel de a fi și a gândi. Nicolas, muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și ținea morțiș să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
a gândi. Nicolas, muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și ținea morțiș să aibă, ca unic proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile, celălalt, "fagărășan", chibzuit, abil, strâns la pungă, exact opusul celui dintâi. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau și doi "făgărășeni", soț și soție, Sandu și C., "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
chibzuit, abil, strâns la pungă, exact opusul celui dintâi. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau și doi "făgărășeni", soț și soție, Sandu și C., "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și C. acum la venerabila vârsta de 97 de ani având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
am început să ne consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și "Cântarea cântărilor" am văzut că a făcut ochii mari, așteptându-se probabil la "Cei trei muschetari" și "Robinson Crusoe" (al cărui erou adevărat poposise cândva prin Chile). A chemat o vânzătoare și i-a spus să caute cărțile și ne-a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un funcționar care se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar dori să poată studia în România. Numele Cuza e rar și în România, mi-am zis eu doct, darămite în Chile și apoi, ca istoric, știam că Principele Unirii, bărbat frumos și cu succes la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și m-am trezit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă" la ocean. În cei doi ani petrecuți în Chile am participat la două "excursii" din cele menționate una la mina de cupru "El Teniente" și alta la vestita podgorie "Concha y Toro". De reținut că excursiile erau foarte bine organizate, beneficiind de autocare de lux precedate de faimoși motocicliști

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
sau Comuna din Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
Neruda, marele poet, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1971. Îi citisem poeziile și memoriile și mă fascinase viața sa de luptător, care se asemăna în multe privințe cu cea a lui Picasso. De pe urma sa au rămas în Chile patru case La Sebastiana, în Valparaiso, cea din apropiere de Valparaiso, în Isla Negra, La Chascona din Santiago și La Quinta Michoacan. Astăzi toate pot fi vizitate, mai puțin ultima, în care a locuit în perioada 1930-1940. După lovitura de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
am putut abține să-l observ pe Neruda barem de la "distanță" am dat un ocol pe la "La Sebastiana" și am reușit să intru în curtea casei din Isla Negra. Aveam să le vizitez pe toate cu ocazia unei mini-vacanțe în Chile, în 2002. Fiecare din cele trei reședințe este o reflectare fidelă a locatarului nimic nu e la voia întâmplării, nimic nu e nelalocul lui și toate sunt, ca în bucătăria chinezească, altceva decât par! Când treburile mă țineau în capitală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
America Latină, spectacolele organizate în sălile Teatrului Municipal (instituție întemeiată în 1857), de înaltă ținută, fiind susținute de artiști naționali sau latino-americani, dar și de glorii internaționale, de la Sarah Bernhardt la Placido Domingo. Azi, când mă gândesc la America de Sud și la Chile și realizez pe unde m-a purtat destinul și pe unde mi-am dus pașii, îmi spun că am fost un norocos, că a fost o perioadă dificilă, plină de privațiuni, de renunțări, de traume, de pericole, dar am reușit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
N-a fost turism, n-au fost plimbări, au fost deplasări în cadrul misiunii și au fost fragmente necesare unui diplomat pentru a construi un mozaic, o imagine complexă și completă asupra țării de reședință și a locuitorilor săi. În mozaicul Chile îmi lipseau totuși două piese interesante, care fac și ele din Chile un "unicat": Insula Paștelui și Insula lui Robinson Crusoe. Cu gândul fusesem cu mulți ani în urmă prin acele locuri de poveste. Insula Paștelui o cunoscusem din diferite

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]