2,007 matches
-
-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche de chiloți. Băi, băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt, de a Început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta În jos și cu apă. Mai țineți minte cine l-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce doriți? , de parcă ar zice: Ce ți-a venit să mă deranjezi? Căutam de luni de zile un obiect de galanterie bărbătească pe care nu-l găseam. Intrând pentru altceva în magazinul universal Ambrozie de pe bulevardul Șulea, am întrebat: Aveți chiloți bărbătești de gradel?. Avem numai numere mari, mi s-a răspuns. Bine, am continuat eu, dar acum o lună mi-ați spus același lucru. Și ce sunt eu de vină, sări ca arsă vânzătoarea, de ce veniți din lună în lună
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
funcționar de la o întreprindere de comerț exterior, cât de priceput ar fi, cu piața mondială? Ce se face cu neamțul care produce semifabricate industriale indispensabile, dar nu vrea în ruptul capului nici salam de Sibiu, nici autoturisme Dacia și nici chiloți tetra? Cum se optimizează activitatea întreprinderilor de comerț exterior în aceste condiții noi, dar, mai ales, cum poate funcționarul respectiv să se mai uite în ochii copiilor săi când încearcă să le explice că nu au tot ce nu au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fel de sirop și un pachet de țigări Papastratos. Garsoniera În care locuia din când În când la București nu era mare. Pereții Încărcați de tablouri. Pictură modernă, mobilă veche, stilizată. Scaune Înalte, un birou masiv. Maestrul mă primise În chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu suna telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care îl serviseră cu atâta credință. Dar miza era cu mult mai mare, trebuia să fie amestecată și Mișcarea Legionară din exil nu numai cea din țară și atunci au început fanteziile cu ordine scrise cu ață pe fundul chiloților, cu parole prestabilite etc. Planul era perfect, dar trebuia pus în scenă și justificat prin declarații date de cei care erau în mâna lor și anume cei care în primul proces din 1954 fuseseră condamnați la moarte și erau ținuți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o zi 4 cojoace, 5 căciuli, îmblănește o manta de stofă/șubă de sentinelă. Un salahor: poate descărca pe zi un vagon cu lemne sau încarcă jumătate vagon cu lemne pe zi sau stivuiește ¼ vagon cu lemne
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
pingelit sau 4 perechi bocanci cusături vârfuri, tocuri și potcoave. Lengerii: repară într’o zi 6 cămăși și 6 ismene, iar într’o săptămână de 6 zile lucrătoare croiește și coase 3 cămăși sau 4 perechi ismene sau 5 perechi chiloți. Cojocarii: confecționează într’o zi 4 cojoace, 5 căciuli, îmblănește o manta de stofă / șubă de sentinelă. Un salahor: poate descărca pe zi un vagon cu lemne sau încarcă jumătate vagon cu lemne pe zi sau stivuiește ¼ vagon cu lemne
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
în contact permanent cu ea. Din rapoartele primite s’a putut constata că această conviețuire și contact permanent între populația creștină română și evrei a început să dea roade nefaste. Asfel: în comuna Ciușlea evreii se plimbă prin sat în chiloți, frecventează cârciumile, dând astfel mai mult aspectul unei colonii de vilegiaturiști, care au venit pentru odihnă și reculegere, dar nu pentru muncă. În comuna Sureaua, evreii se poartă obraznic cu populația, acostează femeile cu propuneri rușinoase și încearcă să le
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
-ți pantalonii! Mi-am dat jos pantalonii fără să mai obiectez. Oricum n-aveam de ales, mi-era clar. — Așează-te în genunchi pe covor! M-am supus. Mă simțeam foarte caraghios în poziția aia, numai în tricou și în chiloți, dar nu mi-au lăsat timp la dispoziție ca să-mi pun și mintea în funcțiune. Huiduma s-a apropiat imediat de mine, mi-a dus mâinile la ceafă și mi-a prins gleznele între picioarele lui. Era foarte agil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de o piele de urs, ci de una sensibilă, ca o coajă de piersică. Briceagul putea servi foarte bine scopului urmărit. După ce a sterilizat lama, individul a lăsat-o puțin să se răcească. A rupt apoi cu mâna stângă elasticul chiloților, dezgolindu-mi penisul. — O să te cam doară un pic, dar trebuie să reziști, zise el. Am simțit un nod, cât o minge de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori reci. Eram sfâșiat de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați. Huiduma a adus un prosop curat din baie și mi-am tamponat rana. — Te coși imediat. Șapte copci și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca lumea, adăugă el privindu-l pe Matahală. Cei doi au părăsit camera. N-a fost nevoie nici să deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum era, ușa mea de oțel stătea deschisă pentru toată lumea. Mi-am scos chiloții pătați de sânge și i-am aruncat în coșul de gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa de durere. Și maioul era pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa de durere. Și maioul era pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și i-am îmbrăcat. De atâta am fost în stare. M-am dus la bucătărie și am băut două pahare cu apă. Îi așteptam pe cei din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o rog să nu-și scoată brățările. Nici eu nu știu cum ar fi mai bine. Nu contează de fapt. Îmi imaginez că fac dragoste cu ea. Are brățările pe mână. Nu-mi amintesc chipul ei. În cameră e beznă. Îi scot chiloții - nu mai știu dacă sunt mov, albi sau bleu - și nu-i rămân decât brățările. Sclipesc ușor în întuneric și clinchetul lor pe așternut răsună chiar plăcut. În timp ce coboram scara, mi-am dat seama că aveam erecție. De ce naiba m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plăcut. — Vreau să aud continuarea, am zis. — Ia, ascultă! Într-o dimineață de aprilie, În rozul care-mi vine bine. Celelalte culori Nu mi se potrivesc. Bicicleta de-abia cumpărată, Și pantofii, Și pălăria, Toate erau roz. Și pantalonii, și chiloții Tot roz. — Bine, bine, am înțeles că-ți place grozav rozul. Dar vreau să aud povestea mai departe. — Asta a fost cea mai importantă parte. Ce părere ai, există și ochelari de soare roz? — Am impresia că Elton John a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Întotdeauna faci baie cu cerceii în urechi? am întrebat-o. — Doar ți-am mai spus asta! Mi-e frică să nu-i pierd. Țin foarte mult la ei. — Aha! Fata își atârnase lucrurile la uscat în baie: fusta, bluza, sutienul, chiloții. Toate erau roz. Singurele obiecte ce mi se ofereau privirilor. Tâmplele îmi zvâcneau de durere. Nu mi-a plăcut niciodată să văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Țin foarte mult la ei. — Aha! Fata își atârnase lucrurile la uscat în baie: fusta, bluza, sutienul, chiloții. Toate erau roz. Singurele obiecte ce mi se ofereau privirilor. Tâmplele îmi zvâcneau de durere. Nu mi-a plăcut niciodată să văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinți. Mi-am pus chiloți curați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinți. Mi-am pus chiloți curați și niște pantaloni uscați. În ciuda faptului că trecusem prin momente grele, rana de la burtă mă durea mai puțin decât cu o zi în urmă. Până n-am intrat în cadă, uitasem cu totul de ea. Fata stătea în pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât cu o zi în urmă. Până n-am intrat în cadă, uitasem cu totul de ea. Fata stătea în pat, își usca părul și citea mai departe Balzac. Ploaia n-avea de gând să înceteze. Peisajul oferit de fată - chiloții atârnați în baie, uscătorul de păr pe care-l ținea în mână, ea cocoțată în mijlocul patului cu cartea în brațe - m-a făcut să-mi amintesc de anii în care am dus și eu o viață tihnită de familie, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
subconștient, cineva mă lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am ridicat pe marginea canapelei și am deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb și chiloți albi. Era subțirică și mică de statură. Trupul ei semăna cu al unui copil, gata să se dezintegreze la cea mai mică adiere de vânt. Nici urmă de exces de mâncare italienească. Nu-mi găseam ceasul. Era întuneric încă. — Masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva. Am băut toată berea. Era o liniște în zori de parcă ne aflam în mijlocul pădurii. Pe jos stăteau aruncate de-a valma lucrurile de care ne dezbrăcasem în grabă. Haina, cămașa, cravata, pantalonii, iar dintre ale ei, rochia, ciorapii și chiloții. Grămăjoara mea de obiecte părea chintesența unei vieți de treizeci și cinci de ani ajunsă la punctul culminant. — La ce te uiți? mă întrebă ea. — La îmbrăcăminte. — De ce? — Până cu puțin timp în urmă făcea parte din mine. Și hainele tale făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
câte ceva. Am luat pachetul de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate pe jos îi trădau prezența, așa cum ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O mișcare fără dimensiuni. Am suflat, dar praful n-a dispărut. Cred că nici măcar un vânt puternic nu l-ar fi putut urni din loc. M-am gândit la bibliotecară, la lucrurile ei aruncate pe jos: rochia de catifea, ciorapii, chiloții. Or mai fi zăcând acolo? M-am purtat cinstit cu ea? Oare am procedat bine că nu i-am spus adevărul? Dar cine naiba vrea să știe adevărul și tot ce e just pe lumea asta? Nu cred că există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit În chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile excremente - p. 192) la denigrări Înveninate: “Plus loin, une tablée de Chinois de Honk-Kong - reconnaisables à leur saleté, déjà difficilement supportable pour un Occidental [...]” (p. 111) sau “L’Islam ne pouvait naître que
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aveau niște bastoane de cauciuc, dar mai subțiri decât acestea pe care le știm noi acum, probabil special făcute, și cu astea te băteau..., dar ce te băteau! Te băteau de ieșeai terminat. De multe ori unii ieșeau doar cu chiloții sau cu izmenele trase și cu hainele în mână că nu mai aveai putere să te îmbraci. C. I.: Și a doua zi erai obligat să mergi la muncă din nou! S. Ț.: Exact, nu exista excepție. Fac o paranteză
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]