6,287 matches
-
INFERN (APOCALIPSA POETICA) (versuri), cartea de debut a vrânceanului SEBASTIAN IONEL DOGARU. Citind volumul vom trăi cu o mare intensitate trăirile poetului. Frământările lui, vreme în care ispita ia chip de femeie și i se strecoară în sânge, ademenindu-l. Chinul, suferință indeciziei, autoflagelarea (chiar și blestemul) sunt descrise minuțios, recunoscute, supunându-se lor din dorința purificării. Poezia lui Sebastian Ionel Dogaru este un spațiu liric dens, metaforic îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri, punând la
„CĂLĂTORIE ÎN INFERN (APOCALIPSA POETICĂ)” (VERSURI) DE SEBASTIAN IONEL DOGARU (MOVILIŢA, VRANCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351988_a_353317]
-
va înghiți și prin gând să nu îți dea C-ai să scapi făr' a plăti, pus la cazna a mai grea, Doar că pân' atuncea, vai! Limba ți se va scurta, Ca, rămas fără de grai, să nu poți, de chin, urla, Vei fi ars și-apoi prăjit în cazanul cu catran, (Înălțând la cruci, smerit, rotind ochii prin tavan) Os cu os, de la picior pân' la cap, va fi zdrelit, Pentru fiece vapor și tot ce s-a șterpelit, Iar
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
spaime, dezolări! Este o doctoriță cu o căldură umană care ajută bolnavul să recâștige forță și speranță. Este o umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
Dar, a taină și a singurătate i se vestea artistei o soartă năpăstuită: boala înfricoșătoare avea să curme cântecul glasului ei! Pentru mult timp de acum înainte avea să o aștepte ca fiara în hățiș, patul de zăcut și de chin, neînchipuit de cine nu știe că patul te face rob mai nefericit decât lanțurile legate de picioare, chiar! Ele sunt mai de răbdat decât panglicile însângerate, în pansamente omul se topește, în lanțuri își oțelește voința scăpării la libertate! Cât
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
scăpării la libertate! Cât i-o fi fost de greu artistei Angela Ciochină, la pat! Și cât i-o mai fi și azi de greu, chiar dacă starea ei generală de sănătate are progrese favorabile. Aunsese la suprimarea dreptului la omenie, chinurile îi sfâșiaseră nu numai corpul ci și demnitatea. Condițiile de îngrijire personală erau inexistente. Pe deasupra, o rudă apropiată, pare-se s-a avântat într-o lăcomie câineasacă, prădând-o de ce avea și dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
în activitate trează continuu conștiința, sperând neîncetat să cânte iarăși. A fost o stea a muzicii ușoare românești, a trăit ani frumoși și luminoși în soarele tinereții și scenei. Dar a fost și nefericită, sfâșiată de dureri fizice, sfâșiată de chinurile morale ale trădării, singurătății, dezamăgirii... a fost prădată, a fost uitată, a fost ocolită... dar a trecut peste toate și azi se îmbărbătează cu propriile forțe și tinde să se întoarcă la cântec! „De Angela Ciochină”, scrie prezentatorul Octavian Ursulescu
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
lângă mașina sa dragă, cu o moacă prostită de efortul și plăcerea condusului, cu o țigară-n colțul gurii, un ochi închis și o sticlă de bastârcă pe jumătate goală, așezată strategic lângă el, pentru a fi mânuită rapid, fără chinuri inutile. - Hai, noroc și spor la treabă! Merge, merge, gâfâi cu mult tact și subtilă măiestrie Aristică prăvălindu-se pe un balot de paie ce ținea loc de banc de lucru, dar și de pat, la nevoie, când era de
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile morții prin însetare. Primul cofăel fu golit fără ca cineva să simtă nevoia ulcelelor, abia al doilea și celelalte au fost așaaaa... mai legumite, mai vorbite, mai cu taifas, cum este obiceiul cel gospodăresc din moși-strămoși, chit că aceia nu fumau
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
unii i-au sfâșiat de vii fiarele sălbatice că pe niște făcători de rele, iar pe alții prin noi meșteșuguri, i-au mâncat înainte de a muri, păsările răpitoare. Și într-un cuvânt, cine ar putea să spună toate felurile de chinuri născocite împotriva lor, pe care vrăjmașul demon le-a adus împotriva mucenicilor și asceților iubitori de Dumnezeu și pe care le-au răbdat și s-au luptat cu ele? Prin bărbăția sufletului au învins slăbiciunea trupului. Au nădăjduit că bunătățile
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
demon le-a adus împotriva mucenicilor și asceților iubitori de Dumnezeu și pe care le-au răbdat și s-au luptat cu ele? Prin bărbăția sufletului au învins slăbiciunea trupului. Au nădăjduit că bunătățile viitoare sunt mai de preț decât chinurile prezente. Pe acelea le-au așteptat și le-au primit. Această purtare a lor a arătat tăria credinței lor în două chipuri: pe de o parte că au suferit cu bărbăție extraordinarele chinuri ale trupului, pe care diavolul, dușmanul nostru
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
bunătățile viitoare sunt mai de preț decât chinurile prezente. Pe acelea le-au așteptat și le-au primit. Această purtare a lor a arătat tăria credinței lor în două chipuri: pe de o parte că au suferit cu bărbăție extraordinarele chinuri ale trupului, pe care diavolul, dușmanul nostru, le-a adus împotriva lor. Așadar, dacă vom suferi chinurile și cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabdă, vom fi găsiți cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta împreună cu noi și ne
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
primit. Această purtare a lor a arătat tăria credinței lor în două chipuri: pe de o parte că au suferit cu bărbăție extraordinarele chinuri ale trupului, pe care diavolul, dușmanul nostru, le-a adus împotriva lor. Așadar, dacă vom suferi chinurile și cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabdă, vom fi găsiți cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta împreună cu noi și ne va ușura mai mult chinurile. Cunoscând așadar vremurile în care trăim și știind copii și de ce lucrare
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
diavolul, dușmanul nostru, le-a adus împotriva lor. Așadar, dacă vom suferi chinurile și cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabdă, vom fi găsiți cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta împreună cu noi și ne va ușura mai mult chinurile. Cunoscând așadar vremurile în care trăim și știind copii și de ce lucrare vom avea nevoie, să ne folosim de pocăința cea bună , ca să ajungem temple ale lui Dumnezeu. Dacă lucrăm așa vom avea parte de-o cinste nu mică în
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
să părăsești cu sufletul împăcat o viață pe care mulți o îmbrățișează și de care se țin precum cei ce sunt furați de șuvoiul apei se agață de buruieni și de pietre ... Cei mai mulți se zbat neputincioși între frica morții și chinurile vieții; nu vor să trăiască și nu știu să moară”. Filozoful grec Epictet sfătuia ca la orice ademenire exterioară să răspundem cu o virtute interioară, fiindcă greutăți ale vieții întâlnim la tot pasul, dar trebuie să căutăm și să găsim
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
erau acolo doi frați, care au facut jurământ să nu se despartă unul de altul, nici în viață, nici în moarte. Cum stăteau ei în chinovie și întăreau pe toți, unul dintre ei a fost chinuit de curvie. Neputând suporta chinul, îi spune fratelui său: - Frate, dezleaga-ma de jurământ, că sunt chinuit de curvie și vreau să plec în lume. Fratele lui a început să-l roage și să-i spună: - Nu, frate, nu face una că ăsta, să nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352467_a_353796]
-
zale de lanț, Se moare degeaba, se moare pe bani, Se moare în rate cu dobândă lunar, Se moare în grafic pe zile și ani, Se moare sfidându-l pe cămătar, Se moare trăind să depunem sămânța, Se moare în chinuri și-n crunte dureri, Se moare și vesel precum la Săpânța, Se moare hidos dar și-n pline plăceri, Se moare șoptind, se moare plângând, Se moare râzând ori cerând ajutor, Se moare în vis și se moare în gând
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
rămas cu bătrânul. A stat cu el un an nevoindu-se mult în asceza. După un an, fratele Talaleu îi face metanie bătrânului și îi spune: - Roaga-te pentru mine, părinte, ca Dumnezeu pentru rugăciunile tale, a îndepărtat de la mine chinul; nu mai simt nici o oboseală și nici văzduhul nu mă mai biciueste; arșiță verii nu mă arde și nici iarnă nu îngheț de frig; dimpotrivă mă simt foarte bine. Bătrânul l-a binecuvântat. După ce a mai stat doi ani și
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
care erau și urmau să vină. Acei „fiori de nebunie” nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a nopții. Teama de a se întâlni cu poetul-om îl face să-l ocolească nu că i-ar fi teamă
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de scăpase, deoarece cu foarte puțin timp în urmă, el își încheiase socotelile cu viața. Regretase până de curând faptul că fusese atât de aproape de ceea ce el avea în Ierusalim, lucru pe care reușise să-l țină secret după ce îndurase chinuri cumplite, departe de dorințele lacome ale procuratorului Ponțiu Pilat. Nu dormise toată noaptea care trecuse pentru că știa că avea să moară de cea mai cruntă moarte posibilă. Răstignirea. Și dintr-o dată i se oferise o portiță de scăpare nesperată iar
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
noapte. Dintre toți, doar ei trei căzuseră în plasa întinsă de romani, iar mulți își găsiră sfârșitul în ascuțișul săbiilor romane. Fuseseră legați în lanțuri toți trei și duși în temniță în Cezareea Palestinei unde romanii îi puseră imediat la chinuri pentru a afla averile și ascunzătorile cetei. Ceilalați, puținii care scăpaseră din ambuscadă, știau că se terminase. Părăsiră ascunzătorile luând în grabă cât puteau duce și încercară fiecare în parte să se facă nevăzuți luând cu sine ceva din prăzile
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
trei tâlhari să aibă loc la Ierusalim fiindcă el și suita sa se deplasau acolo de Pessah, vrând cu acest prilej să arate tuturor triumful său, deoarece Baraba era foarte cunoscut și în cetatea sfântă a iudeilor. Însă Baraba rezistase chinurilor cumplite și nu spuse nici un cuvânt de o amforă plină cu monede de aur îngropată undeva într-o pivniță a unei case din Ierusalim. Le spusese romanilor orice îi ceruseră aceștia, însă acest lucru reuși să-l țină secret printr-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
amforă aducea ca formă cu o inimă de om și tocmai de aceea Baraba îi dăduse acest nume. Un vas plin cu monede de aur... Ceilalți din ceată care scăpaseră, își dădură seama că Baraba odată prins, va divulga sub chinuri ascunzătorile din deșert și se risipiră deci care încotro văzură cu ochii, lăsând pustii peșterile și ascunzătorile în care stăteau, sau luând ce se mai putea, dispăruseră care pe unde apucaseră fiindcă dacă erau prinși răstignirea îi aștepta la primul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
bogat, Când fiul și-a alungat, Și-a luat calea codrului... Din patima dorului; De-un frasin s-a spânzurat, O fetiță mi-a lăsat, Care-a mers la mânăstire Să sufere din iubire. Bis: În vinerea Paștelui, Când e chinul Domnului... Maica Precesta-a venit Pentru fiul răstignit; A intrat în mânăstire La icoane să se-nchine, Din durere să-i mai treacă, C-așa-i sufletul de mamă. Bis: O!... în fața altarului, Lângă crucea Fiului O tânără îl plângea
MIERLIŢA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350490_a_351819]
-
de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală extraordinară, o școală spirituală. Suferința fizică nu conta, chiar la Pitești, cu toate că aici am fi dorit să murim cu toții, numai să scăpăm de chinurile reeducării. Dar nu ne dădeau voie nici măcar să murim, ne-au luat totul, toate instrumentele cu care ne-am fi putut face rău. Pentru că ideea lor era să nu mori până ce nu te murdărești, până ce nu spui ca ei, să
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
și a oamenilor!” - Ioan Ianolide, 8 august anul 1985. Cu alte cuvinte, această scriere constituie o adevărată odisee a spiritului, o introspecție abisală făcută cu multă umilință și finețe dar și conștiință misionar-apologetică, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului și ieșit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea încercărilor”, căci acești martiri contemporani au supraviețuit în arena „leilor comuniști” datorită credinței lor nestrămutate în Dumnezeu - Cel
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]