3,426 matches
-
o băteau În cuie pe stîlpii gardului. CÎțiva dintre soldații japonezi lucrau umăr la umăr cu prizonierii lor, uniformele lor zdrențuite fiind greu de deosebit de hainele kaki decolorate ale deținuților. Mobilul acestei activități Îl constituia un grup de treizeci de chinezi care poposise lîngă porți. Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar pentru a fi prinși de către patrule. Cei care supraviețuiau În ghereta paznicilor pînă În zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal cu bastoanele pînă mureau. În timp ce Înaintau spre locul de servire, Jim se uită la chinezi. Deși era vară, țăranii mai purtau Încă hainele lor de iarnă vătuite. Nici unul dintre chinezi nu fusese primit vreodată În lagărul Lunghua, darămite să i se mai dea de mîncare. Totuși, continuau să vină, atrași de acest unic loc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal cu bastoanele pînă mureau. În timp ce Înaintau spre locul de servire, Jim se uită la chinezi. Deși era vară, țăranii mai purtau Încă hainele lor de iarnă vătuite. Nici unul dintre chinezi nu fusese primit vreodată În lagărul Lunghua, darămite să i se mai dea de mîncare. Totuși, continuau să vină, atrași de acest unic loc din Întinderea pustie, unde se mai găsea hrană. Pentru Jim Îngrijorător era faptul că stăteau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană titanică se desfășura deasupra norilor. Grupuri de negustori chinezi de fier vechi mișunau deja printre avioanele distruse. Cu abilitatea neobosită a chinezilor de a transforma un fel de deșeuri În altul, scoteau Învelișul de metal de pe aripi și recuperau cauciucurile și rezervoarele de benzină. În cîteva zile, acestea aveau să fie vîndute la Shanghai sub formă de panouri pentru acoperiș, cisterne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru acoperiș, cisterne și sandale cu tălpi de cauciuc. Jim nu se putea decide dacă această despuiere avea loc cu permisiunea comandantului japonez al bazei. La fiecare cîteva ore, un grup de soldați ieșea cu un camion și scoteau cîțiva chinezi afară. Jim Îi urmărea cum fugeau peste orezăriile inundate, spre vestul aeroportului În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
La fiecare cîteva ore, un grup de soldați ieșea cu un camion și scoteau cîțiva chinezi afară. Jim Îi urmărea cum fugeau peste orezăriile inundate, spre vestul aeroportului În timp ce japonezii aruncau din cărucioarele lor cauciucurile și plăcile de metal. Dar chinezii se Întorceau de fiecare dată, ignorați de echipele de la tunurile antiaeriene din amplasamentele lor cu saci de nisip, postate de-a lungul șoselei din jur. Jim Își linse degetele, savurînd ultimele rămășițe din cartoful dulce de sub unghiile lui roase. Căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu vitejia. Cu doi ani mai Înainte, cînd era mai mic, i se păruse important să evalueze care erau soldații cei mai viteji, ca parte a Încercării de a Înțelege perturbările din viața sa. Bineînțeles că japonezii erau În frunte, chinezii la coadă, iar englezii oscilau pe la mijloc. Dar Jim se gîndi la avioanele americane care măturaseră cerul. Oricît de viteji ar fi, japonezii nu puteau face nimic ca să oprească aceste mașini frumoase și neobosite. — Japonezii sînt viteji, conchise Jim. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deveni un pilot rănit, căzut printre movilele funerare și pagodele Înarmate. Bucăți din costumul lui de zbor și din parașută, poate chiar și propriul său trup, se vor răspîndi pe Întinderea orezăriilor, hrănindu-i pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
adusese pe unul dintre ofițerii lor de la Shanghai. Încă epuizat de alergătură, hamalul se tîra În sandalele lui de paie pe pămîntul gol de pe terenul de adunare. Ținea capul În jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe groase de lemn cu care loveau roțile ricșei și umerii chinezului. Soldatul Kimura se duse În spatele ricșei și dădu cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe groase de lemn cu care loveau roțile ricșei și umerii chinezului. Soldatul Kimura se duse În spatele ricșei și dădu cu piciorul În scaunul de lemn, Împingînd vehiculul peste picioarele hamalului. În centrul terenului de adunare, Kimura și un alt soldat apucară rișca și o Împinseră Înainte, trîntindu-l pe hamal la pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spițele. Ceilalți călcară În picioare mînerele de lemn și le rupseră. Împreună, răsturnară vehicolul pe spate, Împrăștiindu-i pernele. Hamalul Îngenunche pe pămînt, rîzÎnd singur. În tăcerea care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați și femei stăteau În așa-zisele șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa de actori Își Întrerupse repetiția. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dorit să plece, dar În jurul lui deținuții stăteau nemișcați și urmăreau terenul de adunare. Japonezii se Întoarseră spre hamal. Ridicîndu-și bețele, Îi dădură cîte o lovitură În cap, apoi făcură cîțiva pași parcă adînciți În gînduri. Acum, cu respirația Întretăiată, chinezul Își cînta sieși, În timp ce sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîțiva pași parcă adînciți În gînduri. Acum, cu respirația Întretăiată, chinezul Își cînta sieși, În timp ce sîngele Îi curgea din spate și forma o baltă În jurul genunchilor lui. Jim știa că soldaților japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să se miște nici un centimetru ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici chiar dacă toți hamalii din China ar fi fost omorîți În bătaie În fața lor. Jim asculta loviturile bîtelor și strigătele Înfundate În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni, iar acum erau nepăzite. Jim era sigur că acești chinezi flămînzi, care zăceau În universul morții, nu puteau Înțelege rostul unei porți deschise. Jim se uita la spațiul nepăzit dintre stîlpi. Și lui Îi venea greu să accepte că va fi curînd capabil să iasă pe poartă spre libertate. Soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezi continuau să astupe craterele după fiecare raid, de parcă s-ar fi așteptat ca o flotilă de salvare să sosească din Insulele de Acasă. Albul pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar cu propriile sale oase Într-o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec de credințe, teama de ce se va Întîmpla cu ei odată ce japonezii vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dintre țărăncile chineze din fața porților strîngea acum În mîini o rachetă de tenis. Sprijiniți de vehiculele lor, soldații și ofițerii de jandarmi priveau fără să spună nimic. Bine hrăniți și bine echipați, acești militari de securitate, atît de temuți de chinezi, erau cei mai puternici bărbați pe care Îi văzuse Jim În timpul războiului. Totuși, de data asta, nu păreaudeloc să se grăbească. Își fumau țigările În lumina fierbinte a soarelui, se uitau la puținele avioane americane de recunoaștere și nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor s-ar sfîrși, lucru ce devenise inevitabil de cînd Idzumo scufundase vasul Petrel și britanicii se predaseră la Singapore fără luptă. Nu cumva erau deja morți? Jim se lăsă pe spate și Încercă să numere razele de lumină. Fiecare chinez cunoștea acest adevăr simplu Încă de la naștere. Odată ce prozonierii britanici vor accepta acest adevăr, nu se vor mai teme de drumul lor spre locul execuției... — Doamnă Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
facă o viață nouă printre aceste vehicule În parte dezmembrate. Dar Jim se uită În jos la praful fin care Îi acoperea picioarele și pantofii, ca talcul pe care cei de la pompe funebre Îl suflau pe oasele unui schelet de chinez, Înainte de a-l reînhuma. Înțelese că era timpul să meargă Înainte. După-amiază tîrziu, stratul acela de praf de pe picioarele și brațele lui Jim Începu să strălucească În lumină. Soarele se lăsa spre dealurile Shanghai-ului, iar orezăriile inundate deveniră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întrebîndu-se dacă nu era vreo nouă boală americană provocată de prea multă mîncare. În acel moment, printre ramurile copacilor, văzu chipuri care se Întorceau spre el. Șase soldați chinezi trecură pe lîngă avioanele abandonate, mergînd pe drumul de centură. Erau chinezi din nord, Înalți, cu oase grele, purtînd ranițe pline și uniforme albastre, vătuite. Aveau la bonetele moi steluțe roșii În cinci colțuri, iar conducătorul lor avea o armă automată un model străin, cu un butoiaș cu răcire cu aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile mărunte, Înfometate, În pantaloni negri, se așezară În jurul lui, fiecare ținînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu erau În regulă. Prin ferestrele sparte, Jim urmări un B-29 traversînd rîul, la vreo trei kilometri mai departe, căutînd depozitele de la Pootung, după vreun grup de deținuți aliați. Țăranii din fața porților de la Lunghua ignorară bombardierul. Jim observase că niciodată chinezii nu se uitau În sus, la avioane. Deși erau cetățeni ai unei puteri aliate, În război cu Japonia, ei nu vor primi asemenea ajutoare. Ascultă vocile furioase ale englezilor care se Întorceau din incursiunea lor În orezării. În ciuda tuturor eforturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de poliție cu mîinile lui Însîngerate, se vor alătura curînd morților suprahrăniți. MÎncarea hrănește moartea, moartea care dorește și așteaptă propriile lor trupuri. Jim ascultă strigătele de beție din casa paznicilor și rafala de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
perete. Luă o gustare rapidă cu Spam și lapte praf, apoi se așeză În spatele biroului sergentului Nagata, În camera de serviciu, mestecînd un baton de ciocolată și sortînd revistele americane. Mai tîrziu, cînd Tulloch plecă să gonească mulțimea crescîndă a chinezilor Înfometați din afara porților, Jim urcă pe scara turnului de pază. Îi putu vedea pe Price și grupul lui de căutători, cercetînd golfulețele la vest de lagăr. Își uniseră forțele cu un grup de deținuți aliați din Hungjao, iar bărbații Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate În soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]