7,296 matches
-
sienezul sări În picioare, ca o păpușă de paie trasă pe sfoară. Se aruncă peste poet, Îmbrățișându-l și sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de peu I Nu prea știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic. Dacă aș fi întrebat prin ce minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rămas toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a pătruns doar ca o muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin în mintea mea, mereu și mereu, scenele alea cu ea?... Cum să mă mai duc dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
forța latentă a faptelor, actorul simte personajul și forța aceasta care îl conduce... (știți, Frumoasă Neli, Maestrul zicea la repetiții că bufonul e ca strigoiul care-i spune lui mereu adevărul, când discută el cu el, o apariție care îl chinuie când e amărât sau când face o prostie... nu-mi mai amintesc bine ce zicea, dar Jeni, colega mea de teatru, joacă și ea Goneril, altă fiică a lui Lear, Jeni, draga mea, curvă bătrână, știe tot din teatrul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înspăimântă mai mult: moartea sau viața de aici, de pe pământ, viața de până la moarte, viața printre oameni, nu vezi tu că aici e iadul? Cu toate că ar trebui să nu-mi fie frică de moarte, că sunt, încă, sănătoasă și nu chinui pe nimeni. Eu am murit de atâtea ori citind cărți, la fiecare final în care personajul principal murea, muream cu el, am murit de multe ori, că citeaaam, luam cartea și fugeam sub garduri, să fiu singură, să râd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Domnul Nopții. Lor ai să le dai socoteală, că toți răspundem în fața cuiva, ne va judeca și pe noi cineva, odată. Dacă ai fost japiță, trădător, hahaleră, om fără caracter, mai vii de vreo șapte ori pe pământ, să te chinui, vor cădea păcatele pe copiii și pe nepoții tăi, mamă, dacă ai să ai copii, să te ferești să faci rău cuiva, că o să cadă păcatul pe copii, așa e legea la români, plătesc copiii pentru părinți, e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Klein (noi am aflat asta de la bibliotecară), trece un timp, și-l vedem pe unul, dl Lupu, c-un ceas nou, Calvin Klein, bineînțeles... (a vorbit cu umor). Tipa vroia să-i fie ușor (vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de minune... Începusem să devin o femeie împlinită... (E stingherită, dar nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Frumoasa din pădurea adormită” de trei ori, și-l punea pe computer și stătea nemișcată acolo... un imn închinat iubirii, mami, asta e filmul ăsta: despre iubirea care ne vindecă pe toți. Rămânem întregi. Așa zicea Anita mea... (Oftează, se chinuie.) ( În timp ce Emma vorbește despre cumințenia fetei, pe ecran, în antiteză, s-a derulat filmul făcut de detectivi.) Draga mea, mă sună ăia de la firma de detectivi, eram în birou, la computer, mă cheamă jos, în mașina lor, și-mi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spune, nu?... erau în fața școlii și el o mângâia ca pe o ștoarfă... Intrase Răul în casa mea, în sufletul meu, nu știu cum să zic... Dacă n-am înnebunit, mare lucru. Am urcat înapoi, dar tipu’ nu era la serviciu, mă chinuiam ca o leoaică, tare aș fi vrut să fie acolo Străinul... meu. Mi-a crescut tensiunea, mă abțineam să nu plâng, așa, ca să nu mă vadă lumea, plesneam, era pe la prânz și-am plecat acasă, nu mai puteam sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce caldă și blândă. Că sunt artist, Doamne! Ție n-am ce să-ți fac, a zis Dumnezeu, de parcă trecuse prin toate visele artistului, tu ai să te chinui mereu!... Și cei doi, Dumnezeu și Sfântul Petru, au plecat mai departe, întorcând din când în când capul și uitându-se lung la omul ăla care era artist și care tot plângea tremurând pământul... Tina l-a oprit pe Maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
luați, dar nu-i mai dădea fetei înapoi, eu i-am spus de multe ori: dă, măi, omule, banii ăia înapoi și o să te simți mai bine... I-a fost, probabil, rușine. Mai bine îi dădea banii decât să se chinuie așa. A dus-o la doctor, a luat-o în mașina lui și, prin burgul ăsta mic, să-i vadă toată lumea, să scrie despre ei la jurnale, că ăștia atâta așteaptă, Maestrul cu putoarea aia, la Profesor Doctor Costică C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că aia nu era Tina... Eu nu înțeleg nimic, cred că înnebunise, spune tu la un om normal asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
abstracte Întâlnite și la fiul său, Amory. Se aținuse mulți ani În fundalul vieții de familie - o figură ștearsă, cu fața pe jumătate ascunsă sub părul mătăsos carei atârna fără viață, mereu preocupat să „aibă grijă” de nevastă-sa, Încontinuu chinuit de ideea că n-o Înțelegea și n-o putea Înțelege. Dar Beatrice Blaine! Asta da femeie! Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake Geneva, Wisconsin, sau la Roma, la mănăstirea Sacro Cuore - o extravaganță pedagogică de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îi venea deja greu să și-l imagineze pe flăcăul acela numai inimă, care coborâse din mijlocul de transport, dorind pătimaș să trăiască aventura vieții sale. Într-o noapte, În timp ce zăpușeala, nimicitoare și enervantă, năvălea prin ferestrele camerei, s-a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de afaceri. I-a aruncat din nou o privire tipului Înalt, așa cum un avocat ce interogheză un martor se uită involuntar spre juriu. Amory și-a zis că ar fi cazul să spună și el ceva, dar, oricât s-a chinuit, n-a găsit altceva decât: - Firește că mi-aș dori să am o groază de bani... Individul mic de statură a râs forțat și fără poftă. - Toată lumea vrea bani În zilele noastre, dar nimeni nu vrea să muncească pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Francisc al zilelor noastre. Tînărul încă mai avea dureri de cap după leșinul de la Palat. E drept că se cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul, simțise nevoia să se curețe puțin de gândurile negre, de îndoiala care-l chinuia, și, de ce nu, chiar de povara misiunii cu care-l însărcinase Contesa. Individul ăsta scârbos... rewind: omul ăsta șters, care, absolut din întâmplare, îi salvase viața împingându-l din fața unui tramvai, individul... omul ăsta urma să fie marele proiect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
afla dacă e drept sau nu să intervenim în viața lui Popa. Dacă aici e Raiul, își spuse Horațiu, atunci cu siguranță, Doamne, mă auzi: fă să nu fie bine! Fă ca Maica Tereza să n-o lase să mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă pe Horațiu la ochi cu o eșarfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îl poate face un om în viața lui. FINAL PASAJ RETRAS Închizând jurnalul, domnul Popa se ascunse sub pat: auzise pașii Contesei. - Serafimul meu! Unde ești? Unde mi te-ascunzi, cum vrei să mă uzi, unde te pitești să mă chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea? Opera chițăia înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că este un caracter, putea să fie și el mândru, căci, într-o oarecare măsură, lucrul ăsta i se datora și lui. De unii râdeam, dar cred că Anatolie Spânu, Tolică, nu a meritat așa ceva din partea noastră, căci s-a chinuit enorm, cu sine mai ales, să treacă de bariera rolurilor oarecare și nu a izbutit, dar eu trebuie să amintesc disperarea cu care a luptat. Și-a dorit, numai Dumnezeu poate ști de ce, să joace Cyrano de Bergerac. Tocmai îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Valentin Silvestru la telefon. ― Vă salut, îngaim eu, neștiind cum să-mi ascund buimăceala de om trezit brusc. ― Peste o lună ești la Costinești și prezinți o pantomimă. Noapte bună. A doua noapte nedormită din cariera mea, o noapte frământată, chinuită de acel dureros dor de a te depăși și de acea cruntă disperare că nu poți, că nu ești în stare. Murise Luminița de câteva luni și nu mă adunasem încă, era în viața mea acel gol monstruos care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să văd ceea ce eu însumi construiesc, dar cred că acest lucru este improbabil, este mai mult o amăgire a mea, care mă fură precum sentimentul fals al liniștii senectuții pe care, în sinea mea, o resping cu hotărâre. M-a chinuit toată adolescența nebunia infinitului, idee care nu stă în picioare, căci trăim într-o lume extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil să-ți poți imagina infinitul, fie și sub forma unui finit ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
adus nici o îmbunătățire, ci mai degrabă o înrăutățire. Trebuie să faci o figură speriată. Să înfrângi rezistența cuiva este întotdeauna foarte excitant, iar eu am înfrânt rezistența multora în război și am lichidat personal numeroase persoane. Astăzi trebuie să mă chinui cu un singur picior, atunci însă alergau femeile după mine, vrăjite de uniformă. De uniforma cea arătoasă. Îmi aduc aminte cum ne afundam cizmele până la gleznă în sânge prin satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
viața niște copilași pentru care‑și face griji, ar trebui să se bucure și de lucrurile mărunte. Există oameni care disprețuiesc copacii cu forme ciudate, florile sau tufele de la marginea drumului și uneori chiar le distrug. Sunt aceiași oameni care chinuie și animalele. Sunt mediocri și necugetați, ceea ce copiii ei nu sunt. Copiii ei trebuie să respecte ceea ce alții nu bagă în seamă, lucrul mărunt și umil. Asta‑i educația pe care le‑a dat‑o ea și pentru care s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum repede s‑o ajute pe menajeră să debaraseze masa. Mama lui n‑a avut ce face și l‑a învățat să fie politicos cu femeile, ca pe vremuri. Sophie îl reține în ultimul moment, așa că fata trebuie să se chinuie singură. Ea nu există, Hans, învață chestia asta! Dar dacă vezi pe cineva, înseamnă că există, nu? Nu. Principala greșeală, printre multe alte greșeli făcute de anarhiștii austrieci (în măsura în care aceștia chiar au existat), a fost situația lor socială îngrozitoare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]