KorAP: Find »[drukola/base=cică & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...113 >

2,820 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Enkim după ce pașii lor nu se mai auziră. Am auzit despre ele de la bătrânii noștri, dar nu credeam că sunt atât de aproape de pământul nostru. - O să se stingă repede, am spus, dar Enkim dădu din cap și-mi zâmbi șmecherește. Cică din cauza unor rătăciți ca noi, neamul lor nu se stinsese niciodată. - Sunt pricepute să facă tot soiul de lucruri. Uite, adulmecă el mirosul de levănțică, ai mai simțit vreodată așa ceva? - Nu. Vinas, of, of, am șoptit În minte, lucru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
crezi că au fost aievea... Cum să nu știu? Între timp, ajunsesem de partea celalată a colinei și am prins să coborâm către o Întindere din aceea dreaptă, acoperită doar de ierburi. Enkim spunea că ai lui Îi spuneau câmpie. Cică auzise de unii oameni, unii care trăiau tare, tare departe, la câteva zile depărtare de satul lui, și care oameni puneau niște sâmburi În câmpie ca să crească de acolo un fel de fructe tocmai bune de mâncat. Apoi, iar aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
unu, doi, trei, patru, cinci. Am intrat În vorbă cu el. Neamul lor era tare vechi, mi-a povestit, și se trăgea din bivolii cei mari pe care, tot ei, Îi uciseseră până la unul ca să treacă peste iernile din ce În ce mai reci. Cică veniseră de undeva dinspre Răsărit, de unde ziceau ei că se trag toate neamurile. - Acolo a stat Tatăl, mi-a spus el, clătinând din cap. Tot acolo stă și acum și se uită la noi. I-am spus că Tatăl, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
foarte bine, șoptise ea și o podidiră lacrimile. Vino lângă mine, Enkim. Ca prima oară. Vreau mult. Se bucuraseră unul de celălalt, of, of. Apoi, Runa plânsese din nou. - Nici Vinas, nici celelalte, nu vor să audă Încă de vorbe. Cică să așteptăm. Să vedem ce se Întâmplă. Oricum, nici una n-o să vină să-l scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii, dar asta mi se pare o minciună, pentru că nici chiar Tatăl n-a zburat vreodată, nici măcar ca cintezoii. - Și merge pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Înțelegeau mai nimic din vorbele de Tată cu care ne vorbeam În gând. Cu toate astea, pricepură ei ceva, căci se holbară la Runa și o cântăriră din ochi. - Nu am femeie. Runa e femeia lui Enkim. - Mă gândeam eu. Cică Krog nu știe ce e femeia. - Ba știe. Numai că nu știe decât o singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbim cu vorbele Tatălui, numai că va fi urmărit de vrăjmași mulți-mulți. Eh, cu bătrâni sau fără, eu oricum auzisem de tine și mai aflasem și că ți-au luat unii urma... Dar, nu știam că-s așa de mulți. Cică sunt câtă frunză și iarbă. Sunt din patru sau cinci neamuri. Uriași ce poartă coarne de cerb, femei cu sulițe și ierburi de leac, slăbănogi cu părul creț care vorbesc prea mult și lungani cu părul blond și piele albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu eu cum! Logon dădu din cap. - Cred la tine, măi, Krog, măi. Minos spus la mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și eu. - Moru mi-a zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
zis că vorbele n-o să ne dea decât case mai mari, focuri mai calde, hrană mai lesnicioasă și haine mai călduroase. Înțelepciune, nu. N’jamo scoase un fel de păcănit și făcu semn că da. Cică toți Vindecătorii știau asta. Cică de-aia ajunseseră să nu mai cadă la Învoială când vorbeau despre ce-i de făcut cu cuvintele. - Jocul Îl știu până la sfârșit, dar te-am mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă ne-am juca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și cum? Cuvintele vorbesc despre lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cenușie, zăpadă din casă, zăpadă văzută la asfințit, zăpadă călcată În picioare - ai ei se gândeau la toate astea cu cuvinte deosebite. Nunatuk mi-a cusut niște blănuri groase pe care trebuia să le pun chiar și În picioare pentru că, cică de la picioare te lua frigul cel mai rău, dar asta știam și eu de acasă. Ce-a mai făcut Nunatuk? Într-o zi, m-a luat cu ea ca să-mi arate cum oamenii din neamul ei coborâseră În apă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am povestit și lui ce aflasem. - Dyas mi-a spus că cei ce știu toate căile din marea asta, le spun pe dinafară Într-un cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nunatuk dădea semne că Într-o zi-două avea să nască. Atunci, Logon i-a trimis vorbă lui Scept că al lui erai. Zicea el că cine ține locul Tatălui În zilele astea brodise lucrurile cum nu se putea mai bine. Cică Îl găsise pe unul care aștepta venirea lui Scept cu limba scoasă, unul care poftea din tot sufletul să-i dea o mână de ajutor. Scept știa despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-le de spaimă Într-o parte și-n alta. Țineau mâna la gură, de parcă doreau să nu ne supere cu răsuflarea lor dar, așa fuseseră mereu bătrânele noastre. - Ea e Siloa, mumă-mea! se făli Zarge cu una dintre ele. Cică tare frumoasă mai era când era tânără. - Lasă măi Zarge, măi, se apără bătrâna, cu glas răgușit, și-și afundă chipul mai adânc Între blănuri. Am privit-o, cum să n-o privesc. Pielea de pe picioare Îi atârna, iar vinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

încet! Da’ ce, Gicule, ești paralizat? Dă-l tu! Ce-or da ăștia volumul așa tare, măi frate! Păi altfel cum vrei să intrăm în Europa, femeie? Așa se face și la americani, și la franțuji, și la nemți, că cică să învețe omul că fără pâine se mai poate, da’ fără deodorant Rexona, ba! Să învețe că-i om civilizat, bre, se dă cu șmacuri și mănâncă fleici, nu tocană, ce, nu știu eu? Că mi-a spus mie Gheorghiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului, că proaste v-o mai făcut mumă-ta! Dar să știți că s-o-nvățat minte. Și copilașu o crescut, aflați că merge într-a doua. Îl mai aduce mă-sa p-aci când vine la vecina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
pă ea o luat-o pân’ la urmă ăla cu care-o făcut copilul și s-o mutat la el undeva, pă la Emisferei parcă, nu știu, că-n partea aia nu prea cunosc. Și-o luat muncă la domiciliu cică, da’ nu-i treaba mea, nu mă bag, vorba e, își crește băiatul? Asta e, să știți, la mine, numa’ asta contează! Doamna Mihai, vă rog, spuneți-ne despre copilul ăsta de acum, pe acesta cum l-ați găsit? Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
licențiată în drept. Vă pot spune eu, cu siguranță copilul nu va fi încredințat familiei Mihai. De unde știi, cucoană? Măi să fie! Și dumneavoastră sunteți...? Negru Ion, de la opt. Duduia asta abia s-o mutat în bloc la noi, notar cică, privatizată, uite-o ce poamă e! Aici în bloc la noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa să știți! Ne înțelegem toți vecinii, ne ajutăm, nu umblăm așa, ca don’șoara, cu vorbe proaste! Zic eu că de ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
unul nu mi-am închipuit că va putea să cadă atât de jos. Angheluță: De ce nu? Tudorel: Bineînțeles, noi îl încurajăm, dar îți spun ca între noi, pur și simplu nu mi-am închipuit. Făcut după chipul și asemănarea lui, cică! Atunci cum se poate gudura în neant cu atâta... cu atâta nesimțire, cu plăcere chiar?! Mi se face rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Noi în schimb la post negru știi tu mai bine de când, ce să mai zicem? Ați vrut lumea, v-am dat-o, acum după ce v-ați bătut joc de ea în chip și fel, tot la noi veniți cu sesizările... Cică avea ea de la bun început nu-ș’ ce cusur, nu sunteți voi de vină, așa a fost să fie... Te pomenești că cereți să vă dea alta mai trainică în loc. Tudorel: Alta? Doamne ferește! Doamne ferește de alta mai trainică! Nu ne căznim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cântă, nouă-mpărății ascultă, acuma și-a tăiat părul, l-a vopsit, l-a răsucit, l-a făcut permanent, i-au mai rămas în cap doar firele-astea roșii, negre, zici că-i coafată de baba oarba, ea se laudă, cică ăsta-i progresul. A fost odată, cine se-atingea de ea, pe loc se tămăduia, acuma poftim de te atinge dacă-ți dă mâna. Numai noi aripatele mai putem, fâl-fâl. Fâl. Se spune că viteza a crescut, că timpul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul meu de bărbat? Atunci îl au și ele dezvoltat la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu la telefon? zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din drum! Cum vorbești așa?! Da’ ce, suntem pe câmp, la seceriș? Mata n-ai auzit de violuri, de câte se-ntâmplă, cucoană? ─ Ce-ai mă cu femeia, se răstește un alt pasager din partea opusă a microbuzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
femeie, în nici un caz. Discuția se încinge, se ajunge la cuvinte în doi peri, apoi la înjurături sadea. La biserică, majoritatea oamenilor coboară și chiar după ce au coborât, Despina îi mai poate auzi pe doi dintre ei comentând: ─ Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]