2,485 matches
-
ferestrele negrebine închise, și numai din când în când, câte un bolnav sau câte un aparținător rătăcit la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să le ofer deocamdată, dar
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
participat: Ernest Undăreanu, Costache Malaxa, Ilie Radu, Chefneux. Era cald, ca vara. Au vânat „la pază”, vânătorii plecând pe dig și ocupându-și locurile în pădurea de sălcii și în stuful din baltă. Au vânat rațe, bâtlani (cormorani), gâște, lișițe, ciori. Masa de prânz au luat-o la conacul moșiei. Carol al II-lea a vizitat crescătoria de ponei și herghelia. La ora 16, au început a doua repriză de vânătoare. Seara, s-au întors frânți de oboseală, la București. Sâmbătă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Lasă, n-o sa-ți iasă mintea din cap, din cauza lor! Altădată să ai mai multă grijă când mergi la nuci! Bine, mamă! I-am răspuns supărată. Și deodată mi am înjghebat un plan de răzbunare în minte: voi alunga toate ciorile din nucii noștri. Nu voi mai suferi din cauza lor. M-am sfătuit cu colegul de peste drum, Vasile Grigoraș și acesta mi-a propus să facem o sperietoare pentru ciori. I-am dat câteva leațuri, cuie, o cămașă de-a tatei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am înjghebat un plan de răzbunare în minte: voi alunga toate ciorile din nucii noștri. Nu voi mai suferi din cauza lor. M-am sfătuit cu colegul de peste drum, Vasile Grigoraș și acesta mi-a propus să facem o sperietoare pentru ciori. I-am dat câteva leațuri, cuie, o cămașă de-a tatei și-o căciuliță împletită. A ieșit perfect! Apoi, ca o veveriță s-a cățărat în vârful nucului (cel mai înalt) și a atârnat-o bine, să nu cadă. Ciorile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ciori. I-am dat câteva leațuri, cuie, o cămașă de-a tatei și-o căciuliță împletită. A ieșit perfect! Apoi, ca o veveriță s-a cățărat în vârful nucului (cel mai înalt) și a atârnat-o bine, să nu cadă. Ciorile s-au speriat și n-au mai venit în livada noastră. Am observat că s-au mutat în livada vecinului Tărâță și făceau o mare zarvă în nucii lui. Vasile și fratele lui Ilie ne-au ajutat la bătut nucii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
apă călduță. Expert - restaurator Maria Nimerciag 2. CATAGRAFII [Ținutul Vasluiului. Tablă de oamenii ținutului dupe cum s-au scris la velet 1774 iuli 5. Ocolul Fundului] Frenciucii a dumnealui paharnicului Râșcan [Birnicii] 1. Ștefan Cârpăveche 2. Manolachi Gălușcă 3. Ichim Cioară 4.Vasile, morar 5. Andronachi, cojocar 6. Costandin, bejenar 7. Vasile, văcar 8. Ion Cheptar 9. Anton Roșul Slujile ot tam 1. Daniil 2. Dimitri, tîlmaci 3. Grigori Știubei 4. Ion Știubei Mazlii ot tam Nane Gălușcă, priș ot Tutova
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna o cruce simplă de lemn. Cioplitorul Îl cercetă atent, cu precizia ochiului de artist. Înfățișarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dintr-o singură lovitură, dacă Bertold ar fi aflat de iubirea tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația pe care toată suflarea bărbătească de la Curte i-o arăta. Însă numai gândul că un fiu de negustor o iubea pe fiica lui l-ar fi Înfuriat peste măsură
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru fiecare fe cioară pe care a necinstit-o tot n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa lui! Ascultă, omule, ascultă bine! Nu vreau să-ți văd ura. Eglord ți-a necinstit și ți-a ucis logodnica. știu toată În tâmplarea. Dar acum trebuie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi putut întâmpla dacă ne-ar fi prins asupra faptului. Îngrozitor!!! Din cer nu cădea nici o picătură de apă. Foametea se făcea din ce în ce mai simțită. Buruienile comestibile fuseseră adunate până la ultimul fir: urzici, lobodă, știr, pătlagină, măcriș, bob sălbatic, ceapa ciorii, absolut totul fusese adunat de peste tot. Se fierbeau plantele, apoi, dacă se mai găsea un fir de mălai, se amesteca cu fiertura respectivă și se mânca. Dacă nu, puneau salină peste terciul ăla verde și-l mâncau așa cum era. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
proces rapid de evaporare a apei de la suprafața solului și astfel a început moartea fructelor pe ramuri: se îngălbeneau, se uscau și cădeau. În vara aceea, livada bunicilor a avortat din cauza secetei. Nu erau nici vrăbii, nici guguștiuci și nici măcar ciori. Plecaseră să-și caute hrană în locuri ceva mai ospitaliere. Se intra într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
succesive de elemente ale construcției și modelării personalității în spiritul umanismului renascentist, al unui om total eliberat de orice constrângeri care i-ar limita dezvoltarea multiplă și armonioasă. Da. E adevărat. La început, sătenii din comunele învecinate: Niculești-Jianu, Zăvoaia, Tătaru, Cioara, Simu ne considerau niște leproși, hoți, bandiți, criminali, dușmani periculoși ai regimului. Au fost dopați permanent și insistent lămuriți să ne evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și hornul. Dumnezeu să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a zăpezilor care mulaseră chirpicii, rândul de sus se dărâmase aproape tot în interiorul hornului și era cât pe ce să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
contemporană uppsaliană: mitul lui H.S. Nyberg, care vorbea toate limbile Asiei și încă ceva în plus, mitul lui Geo Widengren care după două săptămâni de învățare a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
făcut să-l găsească, râde Fernic. Tipul tot mai iritat se ridică brusc de la masă. — Hei, hei, hei, amice ! strigă Fernic din capătul salonu- lui. Ia-o mai ușor, nu te înflăcăra aiurea. Oi fi și tu vreun iubitor de ciori și de jidani ? — Hei, puștiule, încearcă Cristi să salveze situația, ia-o de braț pe domnișoară și vezi-ți un pic de drum, nu vezi că n-ai nimerit crâșma ? Dar evreul nimic și nimic. Tăcea și se uita în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în blugi după niște Xanax, am înghițit două pastile și parcă mi s-a ridicat un fel de greutate de pe piept, dar atunci l-am observat pe îngrijitor (da, era clar sâmbătă) pescuind din jacuzzi ceva ce semăna cu o cioară moartă. (Duminică seara, la Allen, voi afla că o altă cioară fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi s-a ridicat un fel de greutate de pe piept, dar atunci l-am observat pe îngrijitor (da, era clar sâmbătă) pescuind din jacuzzi ceva ce semăna cu o cioară moartă. (Duminică seara, la Allen, voi afla că o altă cioară fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese găsita una ciopârțită - “ronțăită“, cum s-a exprimat Mark Huntington - în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Huntington - în spatele jeepului Grand Cherokee al lui Nicholas Moore, și o alta atârnând într-o gigantică pânză de păianjen ce se întindea între doi stejari din curtea familiei O’Connor). În timp ce mă apropiam de jacuzzi, am observat că ceea ce deosebea cioara asta de altele pe care le văzusem vreodată era ciocul anormal de lung și de ascuțit. Eu și îngrijitorul am studiat o vreme pasărea, amândoi fără grai, până când m-a întrebat: - Aveți cumva o pisică? În aer plutea un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o scurgere lipicioasă. Mi-am dat seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
neobișnuit de veselă în dimineața asta, iar când se uită la mine zâmbi din nou. Părul îi era strâns în coadă și am întins mâna să i-o ating - gestul îi amplifică zâmbetul. - Nu știu de ce zâmbești, scumpo. E o cioară moartă la noi în jacuzzi. - Poate după ce-ai ieșit tu de-acolo azi-noapte. - N-am făcut baie în jacuzzi noaptea trecută, scumpa mea. - Dar e o pereche de chiloți de baie pe balustradă. - Da, i-am văzut, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de zi. Kimball își dădu seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare. Gazonul îmi aminti brusc de mocheta din camera de zi. Kimball își dădu seama că încercam să mă-mi distrag atenția, că aș fi dorit ca toată povestea asta să nu existe, și îmi spuse cu blândețe: - Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]