4,347 matches
-
și Îmbrăcat Într-un tricou. Un moment, sau poate chiar două, se zgâi la fețele desenate ale lui Wallace și Gromit. Împietrită de frică, se uită În sus. Uriașul neras avea o mână ridicată deasupra capului. În mână ținea un ciocan. Ea nu se mai putea mișca. Nu putea să strige. Era de-a dreptul paralizată. Deci așa era. Așa te simțeai În clipa dinaintea morții. Înainte să se tragă cortina. Închise ochii și aștepta ca loviturile de ciocan să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ținea un ciocan. Ea nu se mai putea mișca. Nu putea să strige. Era de-a dreptul paralizată. Deci așa era. Așa te simțeai În clipa dinaintea morții. Înainte să se tragă cortina. Închise ochii și aștepta ca loviturile de ciocan să-i cadă În cap. Doamne, m-ai speriat de moarte. Cine ești? Ce vrei? Ruby deschise un ochi și apoi pe celălalt. Ciocanul fusese coborât. —Și eu aș putea să te Întreb același lucru, spuse ea. —Păi, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În clipa dinaintea morții. Înainte să se tragă cortina. Închise ochii și aștepta ca loviturile de ciocan să-i cadă În cap. Doamne, m-ai speriat de moarte. Cine ești? Ce vrei? Ruby deschise un ochi și apoi pe celălalt. Ciocanul fusese coborât. —Și eu aș putea să te Întreb același lucru, spuse ea. —Păi, eu sunt electricianul. Tipul care e proprietar aici m-a angajat să repar niște fire deznădite Înainte să vină noul chiriaș. Era destul de sigură că tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ă... lăsat niște lucruri aici și vroiam să văd dacă Încă mai sunt. Pot să arunc o privire? Păi, bagă mare, zise el ridicând din umeri. Electricianul se duse În bucătărie. Câteva secunde mai târziu Îl auzi cum bocănea cu ciocanul lui pe-acolo. Dacă Kristian, care era proprietarul apartamentului ăstuia, Îl chemase pe electrician pentru că era pe cale să-l reînchirieze, atunci probabil că Sam Îi spusese că se muta. Ăsta era un semn bun. Se duse În camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
La fereastra de la balcon nu se vedea nici o lumină. Cu mâna strânsă am bătut la ușa verde. Mă împiedicasem pe trepte, mă durea glezna. Am întors pumnul pe lateral și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul din localurile nocturne care par niște hale industriale cu un far îndreptat spre cer. Dansa în înghesuială, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
soneria de la intrare. — Ea e! - exclamă unchiul cu vocea încărcată de mister. Augusto simți un val de foc urcând din podea și pierzându-se, după ce-i trecea prin cap, sus, desupra lui. Inima începu să-i aplice lovituri ca de ciocan în piept. Se auzi deschizându-se ușa și apoi un zgomot de pași iuți și egali, ritmici. Și Augusto simți, fără a ști cum anume, că în sinea lui se reînstăpânea calmul. Mă duc s-o chem - zise don Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la fel de rece ca zăpada ca prima oară. Când îi întoarse spatele ca să iasă și când ochii aceia, izvoare de misterioasă lumină spirituală, se pregăteau să dispară, Augusto simți că valul de foc îi străbătea corpul, inima îi bătea ca un ciocan în piept și capul stătea parcă să-i explodeze. — Vă e rău? - îl întrebă don Fermín. — Ce fătucă, ce fătucă! - exclama doña Ermelinda. — Admirabilă! Maiestuoasă! Eroică! Ce femeie! O femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în brațe și-o strânse la piept. Sărmănuța îi puse un braț pe umăr, ca pentru a se rezema de el, și-și ascunse din nou fața la pieptul lui Augusto. Și acolo, auzind cum inima-i bătea ca un ciocan, se alarmă. — Vă e rău, don Augusto? — Dar cui îi e bine? Vreți să strig ca să vi se-aducă ceva? — Nu, nu, lasă. Îmi cunosc boala. Și lucrul de care am nevoie e să plec într-o călătorie - și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căreia sunt aplecat în mașina invadată de lumina amurgului, ci alta, pentru că sunt prea mic ca să aflu despre astfel de lucruri - deși nu sunt prea mic ca să merg cu el și cu domnul Frank în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Trucuri vechi în uniforme noi. Și-a ridicat mâna. Vizorul deveni negru. Ușa vibră în fața mea când bătu iar cu ciocănelul. Am sărit înapoi. Aș fi vrut să mă duc la subsol. Masa mea de lucru era bine aprovizionată cu ciocane, fierăstraie și unelte grele. Aveam cu mine un ciocan atunci când am urcat treptele cu tata și Otto, ca să găsim hoțul. Folosisem un topor în hambar. Dar nu aveam timp să mă duc la subsol. Îmbrățișând din nou peretele, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Vizorul deveni negru. Ușa vibră în fața mea când bătu iar cu ciocănelul. Am sărit înapoi. Aș fi vrut să mă duc la subsol. Masa mea de lucru era bine aprovizionată cu ciocane, fierăstraie și unelte grele. Aveam cu mine un ciocan atunci când am urcat treptele cu tata și Otto, ca să găsim hoțul. Folosisem un topor în hambar. Dar nu aveam timp să mă duc la subsol. Îmbrățișând din nou peretele, m-am întors în bucătărie și m-am aplecat spre sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-se spre el, obosit și indiferent. Nu Încerca să scape. Fima fu cuprins brusc de o dorință ucigașă și, Încă Îngenuncheat, Își scoase pantoful din picior, Îl ridică, dar se răzgândi, amintindu-și că tot așa, cu o lovitură de ciocan În cap, fusese ucis În Mexic marele Lev Troțki, de către agenții lui Stalin. Și Încremeni, dându-și seama dintr-odată de asemănarea dintre Troțki În ultimele sale fotografii și tatăl său, care tocmai fusese aici, să-l implore să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală, permanentă, pe care, dacă vrei, o poți descoperi sub orice zgomot. Un bătrân și un copil, probabil bunic și nepot, trecură Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cețuri nu mai puteau face nimic. Și W. a ordonat să se construiască malaxoare pentru beton, benzi transportoare pentru pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
el știa ce însemna să fii obligat să trăiești în întuneric. Dar în imaginile care-i aminteau de plaje și de valuri, de drumețiile din Apenini, de excursiile la Lucca, Florența și de podul de piatră răsunau și loviturile de ciocane din hala fabricii, veneau strigătele și hohotele de râs din biroul fratelui său. Ei ședeau împreună și W. observase deja de mult ce se petrecea acolo pe la ora prânzului, când „Oha“ încuia ușa. După vacanța de vară și Erich Hackler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite pentru demolare, ca să facă loc unui șantier pe care alți italieni deveneau sclavii mașinilor pe care cei de aici le construiau. Trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea fi deprinsă era ispititoare. Am acceptat, cu toate că Göbel, care era îmbrăcat mai degrabă în răspăr cu breasla, într-o stofă de gală, și care nici mai târziu nu a pus mâna pe vreo piatră, n-a lovit niciodată cu ciocanul în daltă, mi-a indicat, pentru începutul uceniciei mele, doar perspectiva cioplirii de linii drepte. El, care-l întruchipa mai degrabă pe vânzătorul de pietre de mormânt vorbind blajin și fără să aibă mai deloc aerul de maistru, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a plâns de faptul că de ani de zile nu se mai livraseră dălți cu vârful din oțel vidia care, cum se știe, pot fi obținute numai la prețuri mari în devize, fiindcă erau producție suedeză. Despre unelte precum ciocanul dințat, dalta de cioplit și dalta pentru striații, ca și despre marmura de Silezia, granitul belgian, travertin și calcar din triasic, am scris un capitol întreg mai târziu, mult mai târziu, atunci când a devenit în sfârșit posibil să mă ușurez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
este încă destul de agil pentru Ultime dansuri, fie și numai pe durata unui Tango mortale. Sfârșituri de săptămână dansate cu furie. În zilele lucrătoare, în schimb, învățam sub conducerea lui Korneff să execut lovitură după lovitură în același ritm cu ciocanul de lemn. Finisam colțurile și ciopleam suprafețe pe piatră grosolană de calcar și de granit belgian. Curând am reușit să înconjor o bucată de marmură sileziană destul de mare pentru un mormânt de copil cu o canelură. Până și de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta a rămas o singură fotografie. Ea reprezintă un bărbat tânăr, care stă cățărat pe schela din țevi de oțel și se uită în lume ca și când ar cuprinde-o cu privirea. Ca să se legitimeze profesional, stângaciul ține într-o mână ciocanul de lemn al breslei, iar în mâna cealaltă șpițul. Instantaneul va fi fost luat de către un coleg de breaslă. În fundalul fotografiei, o adâncitură făcută cu dalta lasă să se vadă cât era de masivă fațada din piatră naturală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imediat, fără alte comentarii! Tăieturile din ziare confirmau lucrurile îngrozitoare pe care le citise în presă. Era vorba, preț de un articol întreg, de ucidearea unei tinere fete de către un cioplitor în piatră, o crimă brutală, comisă cu uneltele acestuia, ciocan și șpiț, care erau reproduse ca indicii fotografice. Drept care eu eram fără nici o ezitare identificat în scris, de o mamă turbată, cu cioplitorul asasin. În plus, în tăietura din ziar atașată scrisorii se mai putea citi că asasinul era originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor, pe 26 octombrie 1934, mi-a provocat o adevărată durere. Dar mai mult m-a durut distrugerea obiectelor originale. Am rămas consternat. — Cum? am izbutit să bâigui. Ați Îndrăznit să distrugeți calul negru al lui ypsilon și mânerul de ciocan al lui gamma? Bonavena m-a privit cu tristețe. — Sacrificiul era necesar, a explicat. Opera, ca și fiul major, trebuie să trăiască pe propriile-i speze. Păstrarea originalelor ar fi expus-o unor confruntări impertinente. Critica s-ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar În spatele vorbelor distilate de creator, câte experiențe, cât avânt și câtă plenitudine aflăm! Nu toți au știut să asculte Înalta sa lecție. Lada dulgherului, cartea unui așa-zis discipol, nu face altceva decât să enumere, În zbor galinaceu, scalpelul, ciocanul, bomfaerul etc. Mult mai primejdioasă e secta așa-numiților cabaliști, care amalgamează cele șase vorbe ale maestrului Într-o singură expresie enigmatică, tulbure de perplexități și simboluri. Discutabilă, dar bine intenționată, ni se pare munca lui Eduardo L. Planes, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]