26,214 matches
-
mai osteni să verifice dacă acesta coincide cu ceea ce ar putea să simtă În prezent. Situația este originală În raport cu contextul obișnuit al citării, pentru că Montaigne nu se referă la alți scriitori, ci la el Însuși. La limită, orice distincție Între citare și autocitare dispare, din moment ce Montaigne, uitând ceea ce spunea despre acești autori și chiar că spunea ceva despre ei, a devenit un altul pentru el Însuși, despărțit de sine din pricina slăbiciunii memoriei sale și făcând din lectura propriilor sale texte tot
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu o minimizeze prin afirmații prea precise, ci mai degrabă să o Întâmpine În toată bogăția sa, ca să nu-i lase nimic să să-i scape din potențialul său. Și orice vine din această carte să fie deschis - titlu, fragment, citare falsă sau adevărată - cum e aici imaginea cuplului de pe vaporul din Veneția, tuturor posibilităților de legături, susceptibile, În acest moment precis, de a fi plăsmuite Între ființe. Această ambiguitate ne face să ne gândim la interpretarea din domeniul psihanalitic. Din pricina
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
golful văzut prin ochii „alienați” ai unui aloglot). Se simte puternic și acel parfum exotic ce deosebește cultura burgheză napolitană de cultura burgheză italiană: un internaționalism istoric al său, relațiile directe cu Franța și Germania etc. Sunt suficiente cele câteva citări rafinate pe care Siciliano le face din poezia lui Di Giacomo în prefața sa, ca să te determine s-o citești într-o lumină nouă. Adevărata „structură primară” a acestei poezii este relația dintre burghezul Di Giacomo și cultura populară napolitană
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
definiția de mai sus citează tema „deciziilor” ca punct principal de interes al studiilor de caz. În mod similar au fost citate și alte subiecte de cercetare, printre care „indivizii”, „organizațiile”, „procesele”, „programele”, „vecinătățile”, „instituțiile” și chiar „evenimentele”3. Totuși, citarea temei este cu siguranță insuficientă pentru stabilirea definiției de care avem nevoie. Majoritatea lucrărilor de științe sociale nu au luat deloc În considerare studiul de caz ca metodă formală de cercetare (excepția principală fiind cartea celor cinci statisticieni de la Harvard
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de prezentare a dovezilor În sens invers. Figura 4.2 - Menținerea unei succesiuni logice a dovezilor Sursa: COSMOS Corporation. În primul rând, Însuși raportul ar trebui să ofere suficiente referințe la porțiunile relevante ale bazei de date - de exemplu, prin citarea anumitor documente, interviuri sau observații. În al doilea rând, baza de date trebuie să dezvăluie dovezile propriu-zise și, În plus, să indice circumstanțele În care au fost colectate - de exemplu, locul și momentul În care a fost luat un interviu
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
dovezilor, dovezile cruciale trebuie totuși Încorporate În raport. Studiul de caz exemplar este unul care prezintă În mod logic și eficient cele mai relevante dovezi, astfel Încât cititorii să poată judeca ei Înșiși meritele analizei. Selectivitatea despre care vorbim nu Înseamnă citarea dovezilor Într-o manieră biasată - incluzând, de pildă, doar acele probe care sprijină concluziile cercetătorului. Dimpotrivă, dovezile trebuie Înfățișate cu neutralitate, iar informațiile trebuie să sprijine concluziile, dar și să le pună la Îndoială. Drept urmare, cititorul va fi În stare
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
și obsesiile unui tânăr intelectual cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit, sub toate aspectele, este romanul Orașul (1978), striat de masive componente livrești, eseistice și funcționând după tehnicile parodiei și ale caricaturii. Autoarea întrebuințează procedee precum citarea și parafrazarea de versuri, evocarea unor situații din alte opere literare și, în general, din sfera culturii, face apel la pagini de jurnal, la adresarea către cititor, la pastișarea unor atitudini narative din literatura secolului al XIX-lea. Incursiunile operate
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
replice în 415 cu o scriere Despre natură și har (De natura et gratia) care o corectează încă din titlu pe cea a adversarului și din care, așa cum obișnuiește să facă în tratatele de bătrânețe, Augustin citează pas cu pas, citarea fiind urmată imediat de confutațiune. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă de Pelagius, ca posibilitate de a nu păcătui dăruită de Dumnezeu omului prin liberul arbitru sau prin lege care indică binele ce trebuie făcut și răul care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doilea care e alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe care începe și continuă respectând ordinea literelor alfabetului. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine) s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit.; C.P.E. Springer, The Gospel as Epic in late Antiquity. The Paschale Carmen of Sedulius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al literaturii europene.” Fiecare poem e analizat, după ediția Perpessicius, într-o micromonografie, investigația mergând de la primele nuclee lirice până la forma definitivă și ilustrând astfel evoluția viziunii și a expresiei în etapele succesive consemnate în variante. Analizele de detaliu, cu citarea în traducere franceză a fragmentelor lirice constitutive, sunt relevante pentru exigența și capacitatea lui Eminescu de a-și modela arta la nivelul capodoperelor lirice universale. Cercetarea atentă a poeziilor configurează o imagine a procesului creator, marcând și evoluția în timp
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
sagacitatea și ținerea de minte” care îi sunt proprii, ele se înscriu printre paginile cele mai bune ale genului. Portretizarea subtilă, descrierile ambianței naturale, desenul unor medii, mai cu seamă chipul urbei moldovene, și evocarea lirică, referința la operă și citarea unor caracterizări sau aprecieri memorabile, șarja îngăduitoare și replica epigramatică, amănuntul pitoresc și anecdota savuroasă sunt chemate să stea alături de mărturisirile celor evocați, înregistrate într-o prezentare policromă, predominant lirică, de reală frumusețe. Peste două sute de figuri ieșene (și nu
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
în care să se arate opinia acestora cu privire la adopție. Articolul 6 Instanță soluționează cererea pentru încuviințarea adopției în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecători, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege. Judecarea cererii se face cu citarea celor prevăzuți la art. 70 din Codul familiei și a autorității tutelare, precum și cu participarea procurorului. În cazul adopției internaționale, va fi citat și Comitetul Român pentru Adopții. Instanță poate administra orice proba admisă de lege. Efectuarea anchetei sociale este
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106794_a_108123]
-
în care să se arate opinia acestora cu privire la adopție. Articolul 6 Instanță soluționează cererea pentru încuviințarea adopției în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecători, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege. Judecarea cererii se face cu citarea celor prevăzuți la art. 70 din Codul familiei și a autorității tutelare, precum și cu participarea procurorului. În cazul adopției internaționale, va fi citat și Comitetul Român pentru Adopții. Instanță poate administra orice proba admisă de lege. Efectuarea anchetei sociale este
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106797_a_108126]
-
în care să se arate opinia acestora cu privire la adopție. Articolul 6 Instanță soluționează cererea pentru încuviințarea adopției în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecători, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege. Judecarea cererii se face cu citarea celor prevăzuți la art. 70 din Codul familiei și a autorității tutelare, precum și cu participarea procurorului. În cazul adopției internaționale, va fi citat și Comitetul Român pentru Adopții. Instanță poate administra orice proba admisă de lege. Efectuarea anchetei sociale este
LEGE nr. 11 din 31 iulie 1990 ***Republicată privind încuviinţarea adopţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106796_a_108125]
-
lui Matei din Biblie se afirmă că celor care au mult li se va da și mai mult, iar celor care au puțin li se va lua -, care acționează în varii câmpuri ale vieții sociale. Vizibil este și în practica citării în știință: unii autori, o dată citați, devin mai cunoscuți și sunt citați și mai mult, în vreme ce alții, care au intrat în „spirala tăcerii”, rămân cvasinecunoscuți.) În concepția autoarei teoriei „spirala tăcerii”, există un factor care ar putea contrabalansa determinarea mass-media
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de un critic modern, RL, 1994, 6; Laurențiu Hanganu, „Omul supt vremi”, RITL, 1994, 2; Liviu Petrescu, Marin Preda și principiul dialogic, ST, 1994, 7-8; Nicolae Mecu, Marin Preda sau Despre dialog, VR, 1994, 11-12; Ioana Pârvulescu, Lecția citirii, lecția citării, RL, 1995, 14-15; George Munteanu, Eminescu retorul, LCF, 1995, 25; Dan C. Mihăilescu, „Eminescu. O anatomie a elocvenței”, LAI, 1995, 34; Edith Horváth, „O anatomie a elocvenței”, APF, 1995, 9; Adrian Marino, Noi perspective ale criticii românești actuale: un exemplu
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
vor alunga pe nemți. S. a cochetat și cu teatrul istoric, ca în Noaptea ultimelor gânduri (1981), în care sunt surprinse circumstanțele uciderii lui Nicolae Iorga și unde amestecă inflexiunile parabolice cu sursele documentare, dramaturgul folosind în chip naiv tehnica citării din articolele sau poemele savantului. SCRIERI: Nota zero la purtare (în colaborare cu Octavian Sava), București, 1957; Pragurile submarine, [București], 1968; Taina băiatului timid, București, 1969; Teză la limba română, București, 1973; Moartea ultimului golan, București, 1975; O problemă de
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
replice în 415 cu o scriere Despre natură și har (De natura et gratia) care o corectează încă din titlu pe cea a adversarului și din care, așa cum obișnuiește să facă în tratatele de bătrînețe, Augustin citează pas cu pas, citarea fiind urmată imediat de confutație. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă de Pelagius, ca posibilitate de a nu păcătui dăruită de Dumnezeu omului prin liberul arbitru sau prin lege, care indică binele ce trebuie făcut și răul ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise în dimetri iambici, după exemplul imnurilor ambroziene; e un acrostih format din douăzeci și trei de strofe, ale căror prime litere sînt în ordine alfabetică. Acest imn, denumit adesea prin citarea primului vers (A solis ortus cardine), s-a bucurat de mare succes. Bibliografie. Ediții: CSEL 10, 1885 (J. Huemer). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit.; C.P.E. Springer, The Gospel as Epic in Late Antiquity. The Paschale Carmen of Sedulius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ME, Doina. Acest poem fusese, mai înainte, cenzurat (din proprie experiență știu că nu putea "circula" afară din Bibliotecile de Stat nici chiar întregul volum în care era inclus), iar aceasta din cauza versurilor care blestemau pe "cine-a îndrăgit străinii...". Citarea versurilor a fost considerată ca un "semnal" din partea lui NC și a fost, desigur, o strategie de Ll pentru atragerea maselor, pentru mișcarea a ceea ce era, în fond, o crudă realitate prezentă. "Mesajul" lui NC a fost publicat în ziare
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
în cadrul catedrei ori chiar în prezența întregii facultăți. Lecțiile erau analizate de o comisie în care figura neapărat și un „tovarăș” de la științe sociale. Acesta sărea deseori calul, găsind deficiențe nereale. Era un mijloc în plus de intimidare. De exemplu, citarea de numeroase surse occidentale te expunea imediat la acuzația de cosmopolitism. Erau mereu tot felul de ședințe, nenumărate. În afara celor de catedră, desigur, necesare, erau ședințe de învățământ politic, de sindicat, de luptă pentru pace. Apoi cadrele didactice erau obligate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucreze aici ca muncitori necalificați. S-a întocmit o „listă neagră” cu numele „principalilor vinovați”, care a fost trimisă organelor de presă din întreaga țară cu mențiunea că persoanele incriminate nu au voie să mai publice și că este interzisă citarea lucrărilor lor. S-a dispus, de asemenea, retragerea din biblioteci și librării a cărților lor, precum și distrugerea celor care erau pe punctul de a fi publicate. Această întreagă acțiune, cunoscută îndeosebi sub denumirea „afacerea Meditației Transcendentale”, a fost demascată la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care primează nu observația (excelentă, de altfel), ci travaliul scriitoricesc, procedeele puse în lucrare în această carte cu naratori multipli, cu glisări ale cronotopului, cu sumedenie de sertare narative, de retușuri ori variante ale realității ficționale, cu adevărate cascade de citări, incluse unele în altele, prezente în discursul unor naratori de la un moment dat incerți, alcătuind un fel de „gură a satului”. Prozatorul schimbă unghiul și codul pe neașteptate, operează întoarceri și rupturi în logica receptării narațiunii, inclusiv în logica fabulosului
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
1) Pașapoartele simple se eliberează de către Direcția pentru pașapoarte și evidență străinilor și organele sale teritoriale în termen de cel mult 20 de zile de la data depunerii cererii. ... (2) În caz de deces, afecțiuni medicale grave ale unei rude apropiate, citare într-un proces, efectuare a unui tratament medical de urgență și alte situații justificate, cererile pentru eliberarea unui pașaport vor fi soluționate în cel mult 3 zile. ... (3) Cererile pentru eliberarea de pașapoarte din partea cetățenilor români care doresc să-și
DECRET-LEGE nr. 10 din 8 ianuarie 1990 privind regimul paşapoartelor şi al călătorilor în străinătate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106793_a_108122]
-
povestiri ale unor personaje care într-un chip sau altul intersectează traseul celor doi. Construcția romanului este, tehnic vorbind, ingenioasă. Funcția naratorului este dispusă pe trei voci, textul - „creat” prin coroborarea a trei identități/semnături narative. Anghelache, recurgând continuu, prin citare, la caietele însoțitorului său, povestește (de aici oralitatea romanului, marcat de individualitatea frustă a „vorbitorului”) întâmplările, după mai mulți ani, ale unui „scrib”. Acesta - sugerează romanul - manifestă, concomitent cu rolul de redactor al spuselor lui Anghelache, o funcție creatoare, intervenind
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]