3,264 matches
-
Ești un monstru ! Așa te-ai purtat cu toată lumea, și cu mari, și cu mama Ana ! Probabil că din cauza ta a murit atât de tânărĂ ! De inimă rea ! — Ce se Întâmplă aici ? Întrebă mari, intrând În bucătĂrie și scoțându-și cizmele murdare de noroi. — E un monstru ! am strigat eu. — Încetează ! mi-a poruncit sora mea. Nu vezi că Începe să-l doară În piept ? — Se preface ! am strigat eu. Cum să-l doară ? Doar e mort ! — Nici măcar În mormânt n-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
chiar și un reșou și un pat mic și-mi plăcea la nebunie să stau acolo și să desenez cât timp el era plecat pe teren. Din când În când intra câte un muncitor Într-o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și Întreba respectuos unde e meșterul, iar eu Îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umi- litor trebuie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioa- rele mele și apucându-mi cizmele. CĂ nu‑l poți găsi pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! — DĂ-mi te rog drumul ! m-am tras Înapoi, Încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-ți pese de mine. SĂ mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat În suferință. — DĂ-mi drumul și te voi iubi ! Nu se poate să constrângi pe cineva să te iubească. mi-am eliberat picioarele din cizme și am alergat desculță spre ușă. Dar ivan a fost mai rapid decât mine. În doi timpi și trei mișcări a scos un sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă mâncau groaznic. Ulterior am ales o metodă mai grosolană, dar sigură : să răcesc cobză, ca să fac din nou febră. Era o zi geroasă de început de februarie. Când am ajuns pe faleză, vântul îmi tăia răsuflarea. Mi-am scos cizmele și m-am așezat pe malul apei, în ideea de a-mi înmuia picioarele în Dunăre, însă malul era înghețat. Doi îndrăgostiți care se încumetaseră să înfrunte vântul tăios al dimineții și care se plimbau înlănțuiți, legați la gură cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se plimbau înlănțuiți, legați la gură cu același fular mov, au trecut pe lângă mine fără să mă bage în seamă. N-am putut să rezist mai mult de două-trei minute și am decis să-mi pun la loc șosetele și cizmele, presimțind că petrecusem suficient timp desculță pentru a mă alege cu o răceală pe cinste. Într-adevăr, a doua zi a început să-mi curgă nasul ca un robinet și să tușesc, ba chiar spre seară am făcut și puțină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în tăcere, cu inimile strânse. — Ce urme sunt astea ? întreabă Jan. — Sunt urme de lup, spune Père Joseph. — Tocmai am citit în ziar o știre despre un bărbat care a fost atacat de lupi și i s-au găsit doar cizmele, murdare de sânge, spuse Xiao Yu cu vocea răgușită. — Uite acolo trebuie să ajungem, spune Père Joseph arătând cu degetul căbănuța salvatoare de la marginea lacului. Am făcut drumul ăsta singur de nu știu câte ori și nu m-a atacat niciodată vreun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-i tai unghiile lui tata. — Ai închis găinile, tu, marilenă ? tresări tata. Du-te repede că se întuniecă. Nu uita să pui niște fân la jite. Mă duc acum, spuse sora mea, punându-și o șubă pe ea și niște cizme de cauciuc. — O vezi, spuse tata după ce mari ieși. Nu stă de diminieața până seara. Așa ai fi fost și tu. — Așază-te la mine în brațe, l-am rugat eu. S-a ridicat cu greutate și s-a așezat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ești un monstru ! Așa te-ai purtat cu toată lumea, și cu mari, și cu mama Ana ! Probabil că din cauza ta a murit atât de tânără ! De inimă rea ! — Ce se întâmplă aici ? întrebă mari, intrând în bucătărie și scoțându-și cizmele murdare de noroi. — E un monstru ! am strigat eu. — Încetează ! mi-a poruncit sora mea. Nu vezi că începe să-l doară în piept ? — Se preface ! am strigat eu. Cum să-l doară ? Doar e mort ! — Nici măcar în mormânt n-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
chiar și un reșou și un pat mic și-mi plăcea la nebunie să stau acolo și să desenez cât timp el era plecat pe teren. Din când în când intra câte un muncitor într-o salopetă murdară și cu cizme de cauciuc și întreba respectuos unde e meșterul, iar eu îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umilitor trebuie să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de salivă i se prelinsese în jos pe bărbie. Dar nu știu cum să te ajut. Și dacă îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioarele mele și apucându-mi cizmele. Că nu-l poți găsi pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! Dă-mi te rog drumul ! m-am tras înapoi, încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să-ți pese de mine. Să mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat în suferință. — Dă-mi drumul și te voi iubi ! Nu se poate să constrângi pe cineva să te iubească. Mi-am eliberat picioarele din cizme și am alergat desculță spre ușă. Dar Ivan a fost mai rapid decât mine. În doi timpi și trei mișcări a scos un sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un an, pînă la sărbătorile viitoare, ar fi fost ferită de o seamă de boli și de sarcini nedorite. Moș Crăciun, deconspirat, nu mai făcea doi bani; Thomas și-a dat jos și veșmîntul, pornind, În civil, singur, spre Christiania. Cizmele roșii Îi mai făceau pe cîte unii să Întoarcă, amuzați, capul, dar se fereau să rîdă ori să facă glume, nu era bine să ai de-a face c-un nebun care privea peste capetele trecătorilor; puternic, liber, satisfăcut, senin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alfabet. Urmele, semnele lăsate de ocean după reflux erau prea numeroase și prea disparate, iar unele se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele conținute în ridurile nisipului erau pur și simplu strivite sub tălpile curioșilor, ale copiilor grăbiți să ocupe spațiul proaspăt eliberat de sub ape... — Ce dezastru ! Ce dezastru ! striga uneori Bernard, panicat. opriți-vă, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
etajele ființelor comunică. marea se izbea acum de digul de protecție al orașului, valurile explodau ca niște fîntîni arteziene și trombe de apă cădeau peste oamenii aflați pe terase sau deambulînd pe larga alee pietonală din fața Cazinoului. Cei care aveau cizme de cauciuc rămaseră pe poziții, pentru a înfrunta prima fază a inundației, în timp ce ceilalți se retrăgeau pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici când necunoscutul (depunîndu-și talpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă, cineva să i-l șteargă c-un prosop ce semăna, într-un chip deplasat, cu o blană de tigru. Nu, domnul Robin nu putea fi nici pe departe atât de ridicol pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde, când era mai liric sau mai expansiv, îi strângea Mandravela pe pacienți și îi îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pragul curții, aducînd-o în fața lăutarilor. Se încinse jocul. Duduia curtea. Dogarul își chemase rudele de la Obor, o liotă de oameni cu copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină, roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile, rotar, voinic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de trestie de mare, cu alamă în capete, pe care le băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate, din piele de oaie dobrogeană ori de astrahan. Îmbrăcămintea le era amestecată. Sub dulămile aspre de postav ascundeau cojoace albe și în picioare purtau cizme. Călcau greu și apăsat. Plini de bani! Stere îi simțise. Beau pe nerăsuflate, râdeau, lăsau polii și plecau spre oraș, să vândă laptele și untul adus în faietoane. Sub capra lor ascundeau putineie de brânză și smântână. Când veneau cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
străzii, când să iasă la maidan, cu cine a dat ochii? Cu Nicolae. Parcă mai crescuse, și hainele de militar abia îl cuprindeau. Capul îi era acoperit de o capelă soldățească. Vântul îi bătea mantaua largă, închisă la gât. Purta cizme cu carâmbi înalți și centiron de piele galbenă, cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră. Femeia n-a mai rostit nimic. Se uita doar înainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de citire... Muierea se încruntă. - Fugi de-acilea! Numai la ăi bogați nimerește! Ce să caute la noi? Și-ar pierde cizmele prin noroaie! - Copiii spun că dacă lași ghetele la ușă, dimineața le găsești pline cu jucării... Femeia oftă. Obrazul îi era supt și rece. În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]