3,254 matches
-
Toți s-au tras mai aproape de mine. Ochii le străluceau de interes. — Nici nu v-ar veni să credeți, le-am spus. Un program de optsprezece ore pe zi nu e ceva neobișnuit. Și-ți poți pierde slujba CÂT AI CLIPI, le-am spus pocnind din degete ca să le demonstrez cât de ușor era. Iar în New York nu există ajutor de șomaj. Toți au scos un „ooooooo“ care însemna că erau șocați. Puteai să ajungi în stradă în numai câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Brigit. —Arăți foarte bine, i-am spus. — Și tu la fel, a zis ea. După care am rostit la unison: — Nu arătăm deloc rău pentru două vițelușe! Apoi am ieșit să ne amestecăm printre oaspeți. 27tc "27" Cât ai clipi, apartamentul se umpluse. La baie era o coadă de-un kilometru. Cei care așteptau erau oamenii care făcuseră cumpărături la „magazinul“ lui Wayne și care erau încă mult prea inhibați ca să tragă pe nas în public. Dar situația asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
naiba! m-am gândit. Nu stau în picioare în propria-mi bucătărie și nici nu-mi scot rochia pentru plăcerea lui Luke Costello. —Sau vin eu acolo și ți-o scot, mi-a aruncat el o amenințare voalată. Cât ai clipi, înfricoșată, m-am trezit apucând nasturele și descheindu-l. Nici mie nu-mi venea să cred ce făceam! Se întâmplase ceva cu butonul de comandă al Furiei - în loc să mă simt ușurată fiindcă eram îmbrăcată în rochia scurtă și sexy Alaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
reușit să pătrundă până-n hol, de unde a văzut o tipă hispanică, înaltă cam de-un metru, cu ochi căprui și gene lungi și cu o atitudine de genul „nu te pune cu mine că frații mei te taie cât ai clipi“. —în secunda în care-am văzut-o, pur și simplu am știut - ai înțelege ce vreau să spun, Rachel - am știut că e încurcată cu Carlos. —Intuiție feminină, am murmurat eu. Deși poate că ar fi fost mai nimerit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
moment sacru. După care s-a îndepărtat. Eram amețită și aeriană. —A, să nu uit, a adăugat întinzându-mi un pachețel care părea să fi apărut de nicăieri. Apoi, fără să mai piardă timpul - sau, mai corect spus, cât ai clipi - Luke a făcut stânga-mprejur și a luat-o în jos pe stradă, lăsându-mă privind în urma lui cu gura căscată. Pentru numele lui Dumnezeu, mi-am spus nevenindu-mi să cred. Adică, pentru numele lui Dumnezeu! L-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis Shake. —Slavă dracului, a mormăit Gaz, după care și-a pus dosul palmei pe frunte, ca o fată bătrână din epoca victoriană care i-a văzut puța unui bărbat și era pe punctul să leșine. Pleoapele lui Gaz au clipit de vreo câteva ori, apoi s-au închis de tot, iar picioarele i s-au strâns sub el. — Cade, cade, a anunțat cu un glas dramatic Shake, în timp ce Gaz se prăbușea pe podea. Gaz leșinase! Ce haios! Luke, Brigit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am întrebat eu. —Nimic, mi-a răspuns Joey pe un ton defensiv. Dintr-odată mi-am dat seama. — Și-a făcut un tatuaj, am exclamat eu. De asta a leșinat? Ce fătălău, m-am gândit disprețuitoare. Gaz a deschis ochii clipind des din gene. Nenorocitul ăla era un măcelar, a croncănit el. M-a torturat. M-am mai uitat o dată la mâna lui - „ASSS“ —Ce voiai să-ți facă? l-am întrebat. —Să-mi tatueze numele celei mai grozave trupe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult prea amețită ca să mai lase să iasă la lumină recent descoperitele ei gesturi arțăgoase. în timp ce Chaquie stătea pe pat, clipind ca un iepure orbit de lumină, am început să vociferez spunându-i cât de umilită fusesem. I-am promis c-o să mă răzbun pe Luke și pe Brigit, indiferent cât îmi va lua. — Când Dermot a venit pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ființe decente sau nu. O persoană așa de egoistă încât fură, fără să se gândească măcar o clipă dacă sau cum îl afectează pe cel de la care a furat. Cineva care-și dezamăgește colegii de muncă și angajatorii fără să clipească. O persoană cu un sistem de valori distorsionat. Cineva care habar nu are cine e, care împrumută accentele oamenilor cu care stă de vorbă... Și Josephine i-a dat înainte. De fiecare dată când termina o propoziție, credeam că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă compar așa încât să ies mereu în evidență. Am clătinat din cap. Mă cam așteptam la ce avea să urmeze. Și... și... Brigit s-a oprit. O lacrimă i-a căzut pe mână. Apoi a înghițit cu greutate și a clipit. Am zis că vorbește prostii. Eram așa de furioasă pe tine încât nu puteam să-mi dau seama că și eu purtam o parte din vină. N-ai avut nici o vină, am insistat eu. Ba a avut dreptate, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fusese revizuit în urmă cu doi ani - și apucându-mă, cu frenezie, să fac modificări. După câteva minute, am apăsat butonul de imprimare. Mara n-a făcut decât să se uite la mine cu ochii mari, care nici nu mai clipeau. Nu mă duc decât să mă întâlnesc cu ea, Mar, am șoptit, cu toate că, la ora 9:30 am, eram încă singurele două persoane prezente din colectivul editorial. — Poftim?! a țipat Mara pe un ton scăzut. După ce mi-am îndesat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trezit-o la viață. — Așa e, a zis ea clătinând din cap plină de convingere. Așa e. Eu fac ceva ce nu mai face nimeni altcineva. Ceva ce nimeni altcineva nu poate să facă. Deci, când poți să începi? Am clipit. — Îmi oferi un post? — A, da. O ofertă. Cu cât te plătesc la P și P? I-am spus. Era număr apropiat de cel al anilor pe care îi aveam. — Doamne, e de-a dreptul jalnic. Îți triplez salariul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acum patru săptămâni, când a plecat ultimul editor, așa că mă tem că ai de dat niște explicații autorilor. Apropo, eu... eu sunt Claire, am intervenit jenată, întinzând mâna. Femeia avea o tunsoare bob precisă și niște ochii luminoși, care nu clipeau, dar care sugerau o dependență serioasă de cafeină. De asemenea, femeia asta era cea mai albă ființă pe care o văzusem vreodată. În ciuda faptului că eram deja în luna iulie, ea avea pielea ca neaua. Îmi pare foarte rău. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și ea laude. Până acum, eram foarte impresionată de ea. Karen, o fetiță minionă și drăgălașă, de vreo douăzeci și ceva de ani, era surprinzător de curajoasă - într-o ședință din ziua precedentă, îi ținuse piept lui Vivian fără să clipească, ba chiar reușise s-o facă să se răzgândească în legătură cu ceva. Mi-a plăcut imediat stilul ei direct și franc. — Nu e mulțumită de coperta pentru Bătută și Înlănțuită, a spus Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lătrat al doilea mesaj. Vivian! Sună-mă înapoi! Nu știu cine îți închipui că ești sau de ce îți imaginezi că ai dreptul s-o iei RAZNA în halul ăsta, dar îți ordon să mă suni! M-am uitat la robot. Luminița roșie clipea cifra 18 - optsprezece mesaje noi în mai puțin de treizeci și șase de ore. M-am sprijinit de masă, frecându-mi fruntea cu putere. știam că mesajele erau de la Vivian - sau, cel puțin, majoritatea dintre ele. Oare trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e ăla care pleacă dintr-un club de striptease fiindcă nevastă-sa a făcut drob? În orice caz, nu genul de bărbat care ar trebui să conducă firma asta. Eu am coaie mai mari decât oricine de la Mather-Hollinger. Vivian a clipit înspre mine, de parc-ar fi uitat că stăteam chiar lângă ea. Apoi, după ce și-a ridicat sânii ca să-și umple decolteul, s-a repezit, din nou, în luptă, ca o furtună. — Vrei să dansezi? m-a întrebat o asiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lucru. Cum de poți să stai acolo așa de calm? Soția ta a dispărut, noi avem dovezile crimei, avem o copie a soției tale, care - dacă e să te credem - zace sub zece metri de ciment -, dar tu nici nu clipești. Cum de reușești? — Inspectore, zise Wilt, dacă le-ai fi predat timp de zece ani instalatorilor de gaz și-ai fi fost întrebat la fel de multe întrebări cretine câte-am auzit eu, ai fi înțeles. în plus, n-ai cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
strada, lumea, universul. Da, da, și tu... ești încruntată! De ce? Crezi în posteritate? Și crezi că posteritatea depinde de puritatea conștiinței? Acum, aici! Ăsta e singurul cod corect, să știi. Irina își privi ceasul, ah, uitase, n-avea ceas. Zâmbea, clipea repede, înviorată. Nu-i mai era teamă de întrebările colegului Fănică. „Căsnicie plăcută! Intelectualii, organizatorii politici. Cere și dă, acum, aici, fâs, s-a dus posteritatea...“ N-avea decât, nea Fănică. Codul lui nu era nou și nu era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură, crispate pe volan. Privește înapoi, să revadă fantoma. Da, vedenia persistă: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză. Îi vede, oho! vede foarte bine. Pândește cu aviditate, înregistrează filmează developează stochează instantaneu chipurile. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii care rulează, somnolentă, o himeră astrală în care avansezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur, ca un mort, și n-avea putere nici să clipească. Lumina camerei deveni violentă, ostilă. Stinse lumina. Se retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se iau de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare, avertisment, vot de blam, excludere, recită brunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]