2,427 matches
-
Crăciun - 3,50-18 lei, globuri de catifea, 6 buc. - 1,50-3,50 lei, globuri de plastic - 1,70-3,50 lei, beteală - 0,30-3,50 lei, ornamente pentru brad - 2-7,50 lei, mărgele pentru Pomul de Crăciun - 1,30-4,50 lei, clopoței - 3,50-4,20 lei/set, spray cu zăpadă artificială - 3,50 lei și altele. ( C. B.) Instalații l Termice și sanitare Luni, 19 decembrie, va fi inaugurat un nou magazin „Cortez” destinat comercializării instalațiilor termice și sanitare, materialelor de construcții
Agenda2005-51-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284503_a_285832]
-
nu îndrăzni a replica. Consultîndu-se cu Aurora, deciseră că nu se putea refuza o propunere a lui Hangerliu, care era echivalentă cu una a prințesei. Aranjară un pat pe o canapea dintr-o odaie dosnică din imobilul directorial, și când clopoțelul zdrăngăni la poartă, Suflețel însuși ieși în curte în întîmpinarea musafirului. Era un individ cu gulerul ridicat, din care pricină nu i se putea distinge fața, și care zise molatic: - Sunt trimis de domnul Hangerliu. Suflețel, procedând "misterioso", conduse pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea duce să se încălzească puțin la serviciul de protecție socială, dar se hotărî că avea nevoie mai curînd de ceva de băut. Mai traversă cîteva străzi, pînă văzu lumina roșie a unui neon strălucind deasupra trotuarului. Deschise ușa cu clopoțel a unei mici tutungerii, traversă spre o scară și coborî în ceainăria Galloway’s. Localul avea un tavan jos și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept și în creier ca o greutate concretă. La fiecare patruzeci de minute, clopoțelul suna strident și elevii se mutau într-o altă clasă, unde erau întîmpinați cu două-trei cuvinte neprietenoase. Profesoara de matematică era o femeie mărunțică și iute care le spuse că dacă își vor da silința, va face tot ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se aplecă peste hîrtie, cu mintea potopită de gînduri înaripate. Inima începu să-i bată mai repede și începu să scrie. Umplu repede două ciorne, apoi copie produsul cu mare grijă, verificînd cuvintele dificile în dicționar. Profesorul strînse lucrările și clopoțelul sună pentru ora următoare. A doua zi aveau geometrie. Profesoara de mate vorbea foarte rațional și desena diagrame clare pe tablă, iar Thaw o privea, încercînd să recupereze prin intensitatea expresiei incapacitatea lui de a înțelege. O fată intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se înghesuiră prin galerie, spre cantină, o încăpere largă, cu tavan scund, plin de studenți care păreau să se simtă ca acasă acolo. Thaw stătu zece minute la capătul unei cozi dezordonate. Oamenii din față plecau cu o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vaza tăiată în sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mijlocul unei curți pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca un gnomon umbra. Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe care suiau câteva scări de incendiu, tubulare și ruginite, aruncîndu-și umbra filiformă în vântul fierbinte. De la poarta pe care, aplecîndu-mă mult peste balustradă, strivind aproape cu pieptul florile "de piatră" pastelate din lădițe, abia o zăream
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se desprindea din mulțime ca să-i dea vreunui ofițer un crin cu câteva cupe albe ca niște goarne sau un mănunchi de garoafe. Când o fetița, ieșind dintr-o prăvălie cu ferești murdare, îi întinse lui Vasile un buchețel de clopoței albaștri, căpitanul avu din nou impresia că trăiește în visul cuiva. Fetița nici măcar nu-i zâmbise, iar degetele ei, simțite o clipă, erau înghețate. Și acum, stând la masă în grădina de vară, căpitanul își amintea ochii fetiței, atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
depozite de cherestea. Ștrengarii înălțau zmee colorate pe maidane pline de mortăciuni. Câini galbeni, aproape fără blană, levitau printre stivele de lemne, lipăiau din bălți ce oglindeau cerul. O fetiță, aceeași care-i șoptise ceva la paradă, când îi întinsese clopoțeii albaștri, stătea pe marginea drumului, nemișcată, cu o minge vărgată sub braț și pe față cu o expresie de înspăimîntătoare înțelepciune, ca de femeie care-a trăit o viață de necazuri și chin. Când o văzu, Vasile tresări și vru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fel de "știu" fără repere) drumului până la alimentară. Câțiva copii din vecini: Mia-gulia-linge-farfuria și frati-su. O clădire de vizavi, cu un foișor ciudat. Nori de vară deasupra și bălți pe drum, lucioase, oglindind soarele. Țineam o dată-n mână un clopoțel de alamă, primit de la Catana bătrânul. Purtam un costumaș alb și, ghemuit lângă o baltă, plimbam clopoțelul prin apă, lent, într-o parte și-n alta, pe o rază groasă și sclipitoare de soare. Deodată l-am scăpat și, oricât
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clădire de vizavi, cu un foișor ciudat. Nori de vară deasupra și bălți pe drum, lucioase, oglindind soarele. Țineam o dată-n mână un clopoțel de alamă, primit de la Catana bătrânul. Purtam un costumaș alb și, ghemuit lângă o baltă, plimbam clopoțelul prin apă, lent, într-o parte și-n alta, pe o rază groasă și sclipitoare de soare. Deodată l-am scăpat și, oricât am prefirat apoi apa cu degetele, nu l-am mai găsit. Țin minte că n-am plâns
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nouă sau într-un lighean și acoperite cu un ștergar nou. Cu această ocazie se rostesc versurile: „... în dosul colacilor Stă ocolul vacilor Coșarul oilor Poiata păsărilor La cina d-voastră Ce vă lasă inima să dați : O vacă cu clopoței, O oaie cu miei, O scroafă cu purcei, O cloșcă cu pui Și vreo trei sute de lei...” Nașii făceau masă puțină, fară invitați. De obicei, nașii returnau cumătrilor o parte din obiectele aduse. Nunta Căsătoria, cel de-al doilea moment
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o unitate? Care? Scutură din cap: Nu, nu vei comanda. Nu pentru moment, cel puțin. O altă misiune. Sebastianus se strădui să-și ascundă deziluzia: — Despre ce e vorba? în loc să-i răspundă, Etius se aplecă peste birou și apucă un clopoțel, pe care-l agită scurt. La sunetul său, plantonul se arătă imediat în prag. — Adu-l înăuntru pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă mai târziu, târându-și pașii, intră în încăpere un bărbat slab și deșirat, în straie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el. E bine să te duci imediat; e bine și pentru că numai sus, pe bastion, o să-ți poți face o idee exactă despre cât e de mare pericolul. întorcându-se spre masă, luă din mulțimea de hârtii de pe ea un clopoțel, cu intenția să cheme pe cineva, însă Sebastianus întinse mâna și îl opri. — Așteaptă! Mai e ceva ce trebuie să-ți spun. Episcopul îl fixă cu mai multă atenție: — Anume? — Trebuie să te informez - și știrile sunt sigure - că, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai lui. Are de gând să te asasineze sau, oricum, să-i ajute pe huni dinăuntru. încă o dată, bătrânul prelat suspină, iar mâna sa căută crucea de pe piept. Lăsând privirea în jos și scuturând cu amărăciune din cap, puse jos clopoțelul și murmură: — Până aici am ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un acces de mânie, bătu cu pumnul în masă și îi aruncă lui Sebastianus o privire cumplită: — Nedreptățile celor puternici sunt cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sânul Bagaudiei și despre implicarea lui Ambarrus în susținerea armatei romane; în fine, ceru îngăduința episcopului pentru a-i da cuvântul lui Dubritius, care avea să i-l descrie pe Eudoxiu. Anianus consimți, dar îl chemă pe atriense sunând clopoțelul; îi spuse acestuia să-i lase să intre și pe cei ce stăteau în vestibul, ca să poată auzi și ei. în scurtă vrem,e încăperea se umplu, iar printre cei de față Sebastianus îl revăzu pe Rutilius, care, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc și de altfel...intrăm În Constanța. Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării, mama spusese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Și semănături, Treziți-vă cânturi Pe lan, în păduri. Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, Încarc cu miroase Tot sufletu-mi cald. Și tot acel miros, Întregul senin, Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele Și voi clopoței! Sosi primăvara Cu dragostea ei. CORUL SPIEITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarna lungă la soare. Auzi, auzi, Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SPIRITELOR COPACILOR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și semănături, Treziți-vă glasuri În lan, în păduri. Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, Încarc cu miroase Eu sufletu-mi cald. Și tot acel miros Și-ntregu-mi senin Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele Și voi clopoței, Veni primăvara Cu dragostea ei. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Trezitu-ne-am În orice ram Din iarnă lungă la soare, Auzi, auzi Cum trec în sus A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare. CORUL SP[IRITELOR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți aminte unde ești, nu vezi cum îți urează Domnialor? HISTR[IO] (în delir) Am văzut mulți angeli frumoși și albi, ei purtau dafin și ramuri de cipru, un angel mai veni încă, era îmbrăcat în negru, el sună un clopoțel de tot deosebit, sunetul său argintiu pătrunse în sufletul meu... FELICE Tată, vino-ți în simțire! Aide să mergem! HISTR[IO] Și, cum sună clopoțelul angelului, se făcu din ce în ce mai lumină; coruri de angeli veneau zburând... în sufletul lor multe fețe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ramuri de cipru, un angel mai veni încă, era îmbrăcat în negru, el sună un clopoțel de tot deosebit, sunetul său argintiu pătrunse în sufletul meu... FELICE Tată, vino-ți în simțire! Aide să mergem! HISTR[IO] Și, cum sună clopoțelul angelului, se făcu din ce în ce mai lumină; coruri de angeli veneau zburând... în sufletul lor multe fețe palide... și maica mea era între ei... ea întindea brațele spre mine și o lacrimă pică din ochii săi ca o stea strălucindă, senină, curată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zburând... în sufletul lor multe fețe palide... și maica mea era între ei... ea întindea brațele spre mine și o lacrimă pică din ochii săi ca o stea strălucindă, senină, curată! Ea plângea mult... nu putea vorbi sărmana mamă... dar clopoțelul suna mereu: cling, cling, cling! Și din imperiul în // tins și luminos al norilor văzui ridicîndu-se multe fețe cunoscute... N-auzi tu clopoțelul, nu-l auzi tu, copilul meu? FELICE Tată! ISTR[IO] E clopoțelul morții... ascultă! ascultă! (se desface
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii săi ca o stea strălucindă, senină, curată! Ea plângea mult... nu putea vorbi sărmana mamă... dar clopoțelul suna mereu: cling, cling, cling! Și din imperiul în // tins și luminos al norilor văzui ridicîndu-se multe fețe cunoscute... N-auzi tu clopoțelul, nu-l auzi tu, copilul meu? FELICE Tată! ISTR[IO] E clopoțelul morții... ascultă! ascultă! (se desface din brațele lui Felice ) Vezi...? Ei vin! Lasă-mă, lasă-mă. Da, da! Eu viu mamă, eu viu! Ascultă! Ascultă clopoțelul! Pentru mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
putea vorbi sărmana mamă... dar clopoțelul suna mereu: cling, cling, cling! Și din imperiul în // tins și luminos al norilor văzui ridicîndu-se multe fețe cunoscute... N-auzi tu clopoțelul, nu-l auzi tu, copilul meu? FELICE Tată! ISTR[IO] E clopoțelul morții... ascultă! ascultă! (se desface din brațele lui Felice ) Vezi...? Ei vin! Lasă-mă, lasă-mă. Da, da! Eu viu mamă, eu viu! Ascultă! Ascultă clopoțelul! Pentru mine, pentru mine... Sunetul... din urmă... piere... a pierit?... Eu... viu. (la ultimele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]