1,966 matches
-
urma coloanei care Înainta... ...ân timp ce pe strada Pingree, Milton se ghemuiește În spatele conservelor crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu ajunsesem la nici o concluzie pertinentă despre mine Însămi. Știu că-i greu de crezut, dar așa stau lucrurile. Mintea se autoorganizează. Mintea se curăță singură. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Puia încă stătea culcată, nu ne mai saturăm să contemplăm lumea. Pentru că din pisc vedeam, în ciuda depărtării, cu o claritate absolută, tot ce doream să vedem pe pământ. Priveam un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cununii. Așa am ajuns o vreme să țin cădelnița preotului Mihuță, cel care avea să joace rolul popii din filmul „Neamul Șoimăreștilor”, să trag clopotele și să bat toaca, mai ales după ce bunicul a căzut de sus, de pe treptele clopotniței, de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a dat seama că îl micșorează pe însuși părintele său - Vasile Lupu voievod - care, după ce din lipsa de grijă a călugărilor greci biserica stătea gata să cadă, a făcut turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul din piatră cu turn clopotniță și cerdac deasupra porții... Ei, dar să lăsăm acestea și să revenim la Aron Vodă, care în hrisovul din 1594 septembrie 1 - 1595 aprilie 24 (7103) scrie: „Am dat și am întărit sfintei mănăstiri din nou zidită de noi, anume
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
taie de acum domnu de Moldova”. Din când în când, somnul îmi face semne să mă las prins în mrejele lui... Toate încercările mele de a mai citi sunt fără izbândă... În vis mi se arată biserica Barnovschi-Vodă cu turnul clopotniță din piatră, masiv și în contrast izbitor cu biserica. Apoi pridvorul în stil baroc, adăugat de călugării geci, nu se leagă cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în 1627. În 1629, când a fost mazilit, nu era încă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai nou prin mănăstiri. Care-i locul care te cheamă astăzi? De multă vreme mă tot gândesc să vorbim despre mănăstirea Bârnovei. Știi, desigur, că vechimea bisericii a fost pusă pe seama clopotului ce poartă pe el anul 1614, aflat în clopotnița de deasupra porții mănăstirii. Numai că acest clopot a fost făcut de Ștefan al II-lea Tomșa pentru biserica de pe poarta Curții domnești din Iași și în cele din urmă a ajuns la mănăstirea Bârnova. Adevărul este că biserica Bârnovei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de bătrân spre zidurile Cetățuii. În fața turnului clopotniță, mă opresc și pe discul stemei Moldovei aflat pe fața lui citesc: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al łării Moldovei, 7178 (1670). De fapt, zidirea mănăstirii a început în 1669 și s-a sfârșit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1672 Sultanul Mahomed al IV-lea, care avea tabără pe șesul łuțorei, a urcat la Cetățuia, la invitația lui Gheorghe Duca voievod. Mult i-au plăcut priveliștile văzute de aici, dar a prezis grabnica ruinare a Cetățuii... Intrăm pe sub turnul clopotniță, care încheie zidul împrejmuitor, înalt de vreo 7 metri. Bătrânul îmi atrage atenția: 117 În 1682, la Cetățuia s-a înființat o tipografie care tipărea cărți grecești... Cu timpul, Cetățuia a crescut ca ansamblu monastic. Voievodul Gheorghe Duca a avut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
reface biserica. Nu trec decât 44 de ani și cutremurul din 14 octombrie 1802 „a crăpat și a vătămat tare biserica Sfântul Spiridon”. Ca urmare, este demolată și refăcută, fiind gata în 1807. În anul 1786 este înălțat și turnul clopotniță, rezidit apoi în 1808. În 1862 însă i se modifică acoperișul din formă bulbară în formă de culion, pe care o păstrează până astăzi. Statura lui impunătoare a făcut ca să i se spună San Marco al Iașilor. De o parte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pot face băi în lacul sărat (83m adâncime) și se poate vedea clădirea închisorii Doftana; spre Brebu (odată cu vizitarea localitătii Telegaă unde se poate admira complexul architectural (format din casă domnească- reședința de vară a domnitorului Matei Basarab, biserică si clopotniță), lacul Brebu și cadrul natural imortalizat pe pânză de pictorul Stefan Luchian; spre lacul de acumulare Paltinu și comuna Valea Doftanei, cochetă așezare de munte. Se pot face deplasări de o zi cu autoturismul, cele mai frumoase trasee recomandate: -BreazaSinaia-
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
se vedea plin de creste inegale. Coborîndu-se din zbor asupra lor, Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici în care se clătinau clopote de toate mărimile, scoțând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnițele se prefăcură în dansatori, acoperiți din cap până în picioare de zurgălăi, în fața cărora Otilia se învîrtea cu niște castaniete în mână. Felix știa că doarme și visează, și se silea să oprească mai mult fiece metamorfoză. Deodată, însă, ochii îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profitând de un moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe strada pustie, stăpânită de umbra clopotniței mănăstirii. Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bună seamă e un Înțelept și apoi copistul și cel care repară mașini de scris, care probabil că nu mai sînt bune de nimic, la lumina unui bec atîrnat foarte sus, mașini de scris ce niște catedrale cu turnuri de clopotniță... Jap!, Încă o lovitură și „Încheiedura mai sus!“ Asta l-a durut de l-a secat la inimă, l-a durut atît de tare, Încît a acceptat gîndul că pianele de la Frau Proserpina miros a pipi de pisică și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iritat și scos din fire, nu se mai teme deja de nimic, și e gata să riște orice scandal, chiar bucurându-se de el; se repede la oameni, având scopul neclar, dar ferm, ca după un minut să sară de pe clopotniță și prin aceasta să lămurească deodată toate îndoielile, dacă acestea vor fi existând în momentul respectiv. De obicei un simptom al acestei stări este și apropiata secătuire a forțelor fizice. Încordarea extremă, aproape nefirească, ce-l susținuse până acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
duce, fiindcă mă cunoaște. Se făcu gălăgie; Lebedev se înfierbântase și depășea deja măsura; Ferdâșcenko se pregătea să plece la poliție; Ganea susținea cu frenezie că nimeni nu se va împușca. Evgheni Pavlovici tăcea. — Prințe, ați zburat vreodată de pe o clopotniță? îi șopti deodată Ippolit. — N-nu... îi răspunse prințul cu naivitate. — Chiar vă imaginați că n-am prevăzut toată această ură! îi șopti din nou Ippolit, fulgerând din ochi și privindu-l pe prinț de parcă aștepta într-adevăr un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
laturi ale lui, În perspectivă ortogonală, și puteai să-ți Închipui că, din motive de simetrie, ușile, ferestrele și hublourile ce se vedeau pe o latură erau reproduse și pe latura opusă În aceeași ordine. Așadar, patru arcuri În turla clopotniței, opt ferestre În cea de jos, patru turnulețe, șase deschideri Între fațada estică și cea vestică, paisprezece Între fațada nordică și cea sudică. Am făcut adunarea: treizeci și șase de deschizături. Treizeci și șase. De peste zece ani numărul acesta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lipovenesc Vasile Fomin. Cea dintâi biserică lipovenească a fost însă construită tot cam pe acelaș loc, din bârne, în anul 1780, fără a se ști de cine anume; la 1830, s-a refăcut din cărămidă numai biserica, iar turnul și clopotnița rămase tot de lemn”. De la același autor aflăm că lipovenii aveau ”credință diferită” față de cea din Rusia acelor vremuri și că, după ce au început să se stabilească în Moldova, pe la jumătatea secolului XVIII, “au reușit chiar să obțină cîteva mici
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
și borș acru. În perioada Paștelui, atunci când se întâlnesc, rușii-lipoveni au obiceiul de a se pupa de trei ori pronunțând,”Hristos Voskrese!” (Hristos a Înviat !) și respectiv “Voistinu Voskresi!” (Adevărat a Înviat !) În săptămâna Paștelui, oricine dorește poate urca în clopotnița bisericii pentru a trage clopotele, anunțând Săptămâna Luminată. De sărbătoarea Nașterii Domnului, după liturghie rușii-lipoveni merg cu colindul, care este o singură cântare preluată din ritualul bisericesc (“Hristos Rajdaetsja”= “Hristos se naște”). Înainte de a porni la colindat, în general pe la
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
omu’ înaintea căsătoriei, la dacă nu face o greșeală, iar Malgorzata nu gândea, ci intuia că așa e. Și-n toată această adunătură de cugetări, singur Metodiu știa că o gândire fără exprimare este ca un sat de munte fără clopotniță: nu ști dacă mai trăiește cineva acolo. De aceea zise: — Socot că nu mi-aș respecta îndeajuns căruntețea și îndatorirea duhovnicească pe care-o am, dacă acum, înaintea sfintei uniri a acestor tineri, nu mi-aș îngădui să spun câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atunci - acum și-n vecii - toatele prin el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria. * Biserica de vară a mânăstirii Curchi - cea mare de tot, rămasă fără cruce, după Ruși, fără acoperișul clopotniței, după război. Războiul e depaaarte, În Stepa Calmucă, la Ruși, iar aici, la noi, după ce am reparat clopotnița, rămâne să-i punem noua cruce În vârf. Am văzut crucea - jos, Înfiptă În iarbă, În așteptare: o cruce tare mare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea mai dulce fiind copilăria. * Biserica de vară a mânăstirii Curchi - cea mare de tot, rămasă fără cruce, după Ruși, fără acoperișul clopotniței, după război. Războiul e depaaarte, În Stepa Calmucă, la Ruși, iar aici, la noi, după ce am reparat clopotnița, rămâne să-i punem noua cruce În vârf. Am văzut crucea - jos, Înfiptă În iarbă, În așteptare: o cruce tare mare. Eu ca eu, sunt copil, dar am stat de mână cu mama, lângă ea: ar mai fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
capul numai până la brațe - dar de-acolo-ncolo-n-sus? Cât să zic eu că e crucea de mare: aproape cât școala noastră de la Mana. Și asta trebuie urcată sus, pe turlă. De multă vreme se știe, se vorbește: azi are să-i pună cruce clopotniței mari de la Curchi; și are să fie sfințită biserica de vară a mânăstirii - că a trecut peste ea păgânătatea de la răsărit și războiul sfânt dinspre apus. A venit omenire - câtă frunză, câtă iarbă; de primprejur, de la Orhei, de la Chișinău, de la Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]