4,982 matches
-
A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură de ceară au urmat altele. Acestea păreau niște gutui rătăcite în căutarea razelor de soare. Ar fi dorit să se coacă dar soarele refuza să le dăruiască desăvârșirea. Războinice au început să bată la poarta sufletului Edwinei căutând un pat cald pentru a se putea topi în voie. Edwina le-a primit. Nu se mai putea împotrivi lor. Erau trimise de
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > POETUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele-s coapte, au miros de pâine cu miez aburind și proaspăt de poem mestecat în vorbe moi și flămânde, zvon poetic, zbor spre înalt. Învelit în matase de muze secrete sevele gândului le culege. O frăgezime pe suflet îți pune șlefuind litere
POETUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376287_a_377616]
-
de muze secrete sevele gândului le culege. O frăgezime pe suflet îți pune șlefuind litere cu aure sonore, din cristalul cui îl desprinzi trupului gol să îi dai crudă pielea? Respirul subțire de insomnii cotropit mai rumenit decât pâinea, e copt de iubirea vinovatelor muze mai femei decât femeile trestii. Referință Bibliografică: Poetul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POETUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376287_a_377616]
-
Zilei ce va să fie. Adună mărgăritare din lumina Pictată de rouă pe firul de iarbă, Îmbracă strai alb și pleacă la câmp. Îi cere pământului voie Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
lui dezleagă misterulZilei ce va să fie.Adună mărgăritare din luminaPictată de rouă pe firul de iarbă,Îmbracă strai alb și pleacă la câmp.Îi cere pământului voieCa să îi stoarcă seva,Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii?Susurul râului ce poartăCu
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Avea doisprezece ani. „Un măr necopt” îi atrăsese atenția părintele Ilie lui Florin când acesta îi ceruse să îi cunune. „Poamele le mănânci abia după ce sunt bine coapte”. Simțea încă strânsoarea acelor brațe, umezeala sărutărilor. Mai târziu, când poamele se copseseră suficient, ea plecase, iar Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe o câmpie de tăcere prind aripi de înger și învăț zborul de pasăre. Chiar cântecul vreau să-l învăț la strunele unei femei, cuvintele o să-mi devină sonore din care poeme se nasc. Lumea coaptă de doruri se vindeca de târzii așteptări. Umbra îmi răsfață plăcerile și-n brațe îmi pune iubirea. Spectacolul își trage cortina, închide în inimă tot jocul din care actorii au plecat c-un zâmbet trist. Lumea e și ea un
LUMEA E ŞI EA UN SPECTACOL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376294_a_377623]
-
Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia de lângă mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii. Cu pistonașul am mângâiat intrarea porții, iar tresăririle repetate și încordarea corpului îmi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
cu Rusia au declarat indignate. „De ce să ne unim cu Rusia. Mai bine ne unim cu România”. Atrageți atenția, au spus acest lucru nu niște doamne de la mitingul lui Dorin Chirtoacă, care sunt bine orientate, ci oameni din stradă. Se coace tot mai mult această idee de unire cu România ca fiind drept unica șansă de a scăpa de mizeria asiatică. Să analizăm puțin rezultatele alegerilor. În linii mari previziunile legate de rezultatele votului s-au adeverit. Cum era de așteptat
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > GEAMANTANUL CU VISE FRUMOASE Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Geamantanul cu vise Când grâul se coace mă îndragostesc de păsări, de flori și de ape de oameni de gâze de zori de tot și de toate! Când soarele-ncălzește pământul toți macii câmpului spre el zâmbesc de soare, de lună de stele de toate mă-ndrăgostesc
GEAMANTANUL CU VISE FRUMOASE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379738_a_381067]
-
soare, de lună de stele de toate mă-ndrăgostesc! În luna fierbinte a lui cuptor așa mă apucă un dor și ca un fluture zbor spre un tărâm îndepărtat spre locuri pe care doar le-am visat. Când pepenii se coc, eu mă îndrăgostesc de tot ce e viu, de tot ce-i firesc îmi iau gemantanul cu vise frumoase și las câte unul prin curți și prin case...( Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Geamantanul cu vise frumoase / Dorina Stoica : Confluențe Literare
GEAMANTANUL CU VISE FRUMOASE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379738_a_381067]
-
spațiu, pe acest pământ tare drag și frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite . Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă. Citește mai mult În zbor angelic...cuvinte ruginite pe rouă dulceStând drept, au, ba, mereu m-am întrebat cât ar schimba lectura pe oameni
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
spațiu, pe acest pământ tare drag și frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite .Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă.... VI. O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Avanpremieră editorială de Victor
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
sunt mie./ Aici, culcu a vrea să-mi fac,/ Aici, în colț, sub iasomie”. (Izvoare) Vocea sa lirică creează o atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. „În spice mari, grâul s-a copt -/i pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.//” (În vară) „Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.//” (Splendoarea Carpaților
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
apoi l-am slobozit din strânsoarea mâinii și copilul nu a mai fugit. Spre surprindrea mea, băiatul a prins curaj și m-a rugat să-l las să mai adune câteva mere. I-am explicat că merele nu sunt încă coapte pentru a fi adunate, dar copilul a motivat că nu mai are timp să aștepte până se coc merele. Mi-a spus că-l cheamă Radin și adună mere pentru bunicul lui, Iancu, care e grav bolnav. Mi-a relatat
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
prins curaj și m-a rugat să-l las să mai adune câteva mere. I-am explicat că merele nu sunt încă coapte pentru a fi adunate, dar copilul a motivat că nu mai are timp să aștepte până se coc merele. Mi-a spus că-l cheamă Radin și adună mere pentru bunicul lui, Iancu, care e grav bolnav. Mi-a relatat și câteva frânturi din viața lui. Bunica băiatului știa să prepare oțet de mere cu miere de albine
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
vestit poet- gazetar. Privesc, revoltată, la cioara cu ciocul murdar, cum ține, în plisc, o metaforă și-i spun pe un ton, ce-i pare bizar, că va fi inculpată, eu, martoră într-un proces de furt intelectual. Șade, o coace, cioara cu ciocul murdar, ce ține în plisc o metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
Pădureni este acel gospodar. Domnul Primar a întins masa ospitalității și a generozității, la o ciorbă de văcuță fierbinte, cu ardei prichindei, câte o friptură de pasăre cu cartof natur și murături asortate și nu putea lipsi nici plăcinta învârtită coaptă la cuptor cu lemne, toate stropite cu țuică bogată-n grade și un vin curat de podgorii. Vă mulțumesc din tot sufletul, Domnule Primar Temistocle DIACONU! Iași, 11.11.2014 Olguța Luncașu Trifan Referință Bibliografică: CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
grăbite pe oameni. Ca-n vremi străbune trec și astăzi puternici prin viață. Dar ața vremii se scurtează, le șoptește vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
mă îmbrățișeze. - Stai să nu-ți pătez hainele, că sunt plină de roșii din cap până în picioare. - Mamă, dar ce faci aici? întrebase Ovidiu arătând spre ceaunul enorm ce trona pe pirostrii, deasupra unui foc strașnic. - Of! Fac zacuscă, am copt vinetele și ardeiul, am călit ceapa, mai am să termin bulionul, apoi le amestec. - Păi, mamă, te prinde noaptea până termini! remarcase el cu destulă ușurință. - Știu, dar roșiile le aveam tocate de ieri, mâine e ziua lu' tactu, trebuie
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
mândrie, mierloiul. Nu ați mai văzut așa ceva, deoarece nici acest copac nu crește prin părțile astea. În țara de unde venim noi iarba e mereu verde, florile înveselesc privirile și în lunile cele mai aspre de iarnă, fructele atârnă și se coc pe ramuri chiar când zăpezile răzlețe și grăbite le acoperă o zi două, după care se topesc sub focul și culoarea lor înmiresmată. Până mai deunăzi ne-am încântat sufletul cu dulceața fructelor moi despre care se spune că le
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
și ninsoarea, căci auzise de durerile îngrijorătoare ce o apucau adesea, de la o săteancă ce se ocupa de curățenia bisericii. Petrecură împreună ziua, Maria pregătind masa de seară din fasolea ce i-o dăruise mama ei împreună cu o pâine dolofană coaptă pe vatră, așa cum numai ea știa să facă, iar bunica alintându-și nepoțica, ce nu își mai încăpea în piele de bucuria atâtor răsfățuri. Lina era îngrijorată pentru sarcina Mariei și acele junghiuri nu-i dădeau pace, căci știa ea
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Acasă > Poezie > Imagini > MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă frige luna grea de vară, Mă frige și mă coace la foc mic, Mă perpelesc a nu știu câta oară În miriștea cosita de-un bunic. Mă-înțeapă paiul grâului ucis, Mă arde pâinea caldă, nedospita, Îmi plânge luna iulie din vis De când am fost mireasă mult iubita. Adun imagini
MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE de DORA PASCU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375715_a_377044]