KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

deja hainele - și bijuteriile. Acum era Îmbrăcată cu un costum de baie Întreg cu dungi maro și albe, fără spate. Pe inelar avea un inel imens din abanos cu un topaz, iar părul Îi era prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
plănuit totul. Este uimitor. Soțul tău a fost Cupidon pentru noi... pețitorul nostru. — De acord, soțul meu este un sfânt, am spus. OK, de ajuns. În clipa aceea, Lauren se Întoarse spre mine și se uită drept În ochii mei. Coada de cal Îi flutura spre umeri, În briza oceanului: — Vezi tu, Sylvie, când soțul tău Îți spune că trebuie să ai Încredere În el că totul va fi OK, chiar poți să faci asta, Îmi spuse. Privii lung spre Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

nici o problemă. La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen și Mona întorcându-se în parcare. Lui Stridie îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se poate vedea cât sunt de adevărate anunțurile. Piciorul nu o să-mi mai încapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
M-am gândit că pentru treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei. Îmi permiteți să trec? întreabă Iulian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu mult calm în glas, căruia toți i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală, în timp ce, lîngă ea, depășindu-și starea de nervozitate, renunțînd la a se mai foi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit jos, în barul de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că pînă vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de alături, încruntîndu-se, rămînînd așa un timp. Singurii treji în toată cursa sînt bătrîna care împletește și șoferul. Ștergătoarele de parbriz abia mai dovedesc să măture zăpada, ceea ce-l face pe șofer să încetinească uneori. Pe șosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ultimul "Hamlet" și nici n-am ajuns la ușă măcar; m-au luat de departe cu "n-aveți un bilet în plus?" La orele astea, pe bulevard, ai impresia că bucureșteanul n-are altceva de făcut decît să stea la coadă, ori să meargă la un bilet în plus. N-au mai avut timp de discuție decît foarte puțin, spre regretul amîndurora; trenul intrase deja în Valea Brândușelor și-au început să se pregătească de coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
organice. Spuneți-mi, întreabă Mihai într-o clipă de tăcere cum de-ați părăsit catedra? Ideea mea începe Muraru grav, de parcă ar fi într-un amfiteatru nu putea prinde viață dacă o lăsam altora spre exploatare; ori își băgau ei coada, înlocuind un șurub, un traseu, un buton..., ca să se intituleze coautori, ori nu înțelegeau ceva și tot n-ar fi ieșit. Eu știu ce vreau, știu ce să cer, garantez ce voi da! Această invenție va revoluționa procesele de sinteză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țăranul și țăranca au pus scaunele alături și se sprijină umăr în umăr, arhitectul s-a aciuat la o masă, cu piciorul bolnav ridicat pe un scaun, actorul se mai uită prin revistă și trage din cînd în cînd cu coada ochiului spre vecină, care s-a chinuit un timp să moțăie cu bărbia în piept, dar, învinsă de oboseală, și-a pus brațele unul peste altul pe masă și și-a lăsat fruntea pe ele. Dorin a renunțat să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plătește, își ia paharul și se întoarce la locul său. Femeia de alături saltă de mai multe ori capul din puful alb, ca în final, cînd simte că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu coada ochiului spre paharul cu băutură, înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să, dacă n-ai să mori de foame rîde chelnerul. Ești singura care n-ai pus nimic în gură de ieri; ehe, dacă n-aș avea spirit de observație!... Și mă rog ce-atîtea mofturi?! Vezi fetița de colo? arată cu coada ochiului spre masa unde stă Letiția. Mănîncă pui și bea brandy... fără nici un ban. La o adică, dacă e să vă dezbrac pe amîndouă, ea e mult mai... Ovidiu se oprește la jumătatea frazei, rămînînd așa aplecat spre femeie, simțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și iese, bolborosind o înjurătură, înfrînîndu-se cu greu cînd vede pe cei adunați în jurul telefonului. Își face de lucru la bar, trăgînd cu coada ochiului în urma soțului: îl vede cum duce platoul la masa femeii cu căciulă albă, destul de tînără, frumoasă, care, pînă acum, nu i-a onorat cu nici o comandă. Ce zici, dai gogonelele? șoptește la urechea ei Pavel. N-am decît șaișpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i aduc ceva și-aș fi rămas și la ora de pian. Au mers împreună la Universitate, Sorina a cumpărat de la alimentara din spate un kilogram de mălai grisat, singurul loc din Iași unde găsește fără să stea la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la Valea Brândușelor. N-a prea avut noroc. Acum stă la Sălcii, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țin așa. Trebuie să iau aminte de la matematician ce va să însemne a fi tată. Numai că eu, spre deosebire, am norocul unei soții... Ce femeie și asta! O clipă nu-și slăbește poziția de capră ha-ha!, ce comparație ; rîioasă, coada sus, capul întors într-o parte, țanțoșă, sfidătoare... Dar și ăștia mici, îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]