5,430 matches
-
1. "Așa mi-a vorbit Domnul: "Du-te de cumpără-ți un brîu de in și pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!" 2. Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele. 3. Apoi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: 4. "Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, și pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, și ascunde-l acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
2. Am cumpărat brîul, după porunca Domnului, și l-am pus în jurul coapselor mele. 3. Apoi Cuvîntul Domnului mi-a vorbit a doua oară, astfel: 4. "Ia brîul, pe care l-ai cumpărat, și pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat, și ascunde-l acolo în crăpătura unei stînci." 5. M-am dus, și l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. 6. După mai multe zile, Domnul mi-a zis: "Scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
urmează pornirile inimii lui, și merge după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brîul acesta care nu mai este bun de nimic! 11. Căci, cum se lipește brîul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea; dar nu M-au ascultat. 12. De aceea, spune-le cuvintele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnul asupra lui Israel și asupra lui Iuda. 5. "Așa vorbește Domnul: "Auzim strigăte de groază; de spaimă, nu este pace! 6. Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate fețele? 7. Vai! căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
aruncat-o în portbagaj. Cu toate că fusese extrem de precaut, gazul sarin începuse să-și facă efectul și asupra lui. Nu putea să vorbească normal, respira foarte greu. Pulpa de la piciorul stâng îi tremura incontrolabil. Speriat, Hirose și-a injectat imediat în coapsă antidotul cu sulfat de atropină, pe care i-l dăduse Hayashi Ikuo. Pentru că era expert în chimie, știa cât de puternic poate fi gazul sarin, dar fusese chiar mai toxic decât se așteptase. Atunci și-a dat seama cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
auzite, 4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării, va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău. 5. Neprihănirea va fi brîul coapselor Sale, și credincioșia brîul mijlocului Său. 6. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate, vor fi împreună și le va mîna un copilaș; 7. vaca și ursoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cînd a venit Tartan la Așdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Așdodul, și l-a luat, 2. în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, și i-a zis: "Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți încălțămintea din picioare!" El a făcut așa, a umblat gol și desculț. 3. Și Domnul a zis: "După cum robul meu Isaia umblă gol și desculț, trei ani de zile, ca semn și înștiințare pentru Egipt și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele vesele. 14. Casa împărătească este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai mult de o sută două zeci, iar el nu reacționa în nici un fel! Văzând că nu reușește să-l convingă, a început chiar să tragă cîte puțin fusta, lăsând să i se vadă genunchii până undeva pe aproape de coapse, înghiontindu-l cu vârful piciorului pe George. George, nimic! Mi-era teamă să nu facă doamna vreo criză, că fața îi era cam roșie și ferească Dumnezeu, dacă mai avea și tensiune, pe lângă cine știe ce mai avea, diabet sau tulburări renale
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea câteva zile la dânsul, apoi le da drumul. Cine le cunoștea mai dinainte nu le mai recunoștea. Trupurile lor palpitând de tinerețe, sânii puternici, coapsele vânjoase, râsul sănătos, toate dispăreau. Ca niște umbre împovărate, mute, gălbui, își vedeau de treabă, parcă boierul le-ar fi stors în câteva clipe toată pofta de viață. Le furase fără milă și tinerețea, și frumusețea, și sănătatea. Pandele, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună și cuminte, și deșteaptă, și îi era dragă... și o să se mândrească de ce diferită o să fie de altele. Și o s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Te salut, Balamber!, spuse omul, chinuindu-se să zâmbească și oprindu-se la un pas de cei patru călăreți. Știa că neașteptatul vizitator îi înțelegea dialectul. Balamber, însă, nu-i răspunse la salut. își lăsă, în schimb, o mână pe coapsa îmbrăcată în pantalonul aspru de oaie și, cu o figură severă, rosti pe un ton de inchizitor: Știu că ai o familie mare, Audbert, și totuși, îl zăresc numai pe unul din fiii tăi acolo, lângă cocină. Bagă animalele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat; își plesni tare coapsa cu palma și îi aruncă lui Khaba o privire în care sclipea un râs abia reținut. Dacă zici nu, poți să fii sigur că Utrigúr îți va tripla tributul și nu e sigur că o să se mulțumească doar cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
învelitoarea, își frecă pleoapele îngreunate și, în fine, își roti privirea piezișă de jur împrejur, oprind-o asupra bărbatului care era izvorul tuturor spaimelor sale. Așezat cu picioarele încrucișate, cu blana de oaie pe umeri și cu sulița culcată pe coapse, Balamber îl fixă câteva clipe fără să rostească un cuvânt, fără cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceilalți războinici începură să-și miște pe nesimțite caii, strângând ușor cercul în jurul celor trei huni. Khaba, simțind în aer miros de bătaie, se îndreptă în șa, gata de luptă. Cât despre Odolgan, mâna sa deja urcase de-a lungul coapsei, către sabie. Balamber înțelese că trebuia să dea o explicație: — O legasem cu frânghia pe fată, dar ea, după ce ne-a lovit trăsnetul, pesemne s-a eliberat. Gualfard continuă să-l cerceteze câteva clipe, cu aerul că-și repeta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez pe onoarea mea că intenția lui de a ajunge aici cât mai curând și cu toate forțele de care va putea dispune e absolut sinceră. Punându-și o mână pe coapsă - coapsă ce părea un trunchi de brad -, Gundovek încuviință grav: — Asta o cred. Dacă n-ar fi fost așa, ieri nu te-ai fi luptat. Văzând expresia nedumerită a lui Sebastianus, adăugă: — Tu ești valoros, dar nu prost. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez pe onoarea mea că intenția lui de a ajunge aici cât mai curând și cu toate forțele de care va putea dispune e absolut sinceră. Punându-și o mână pe coapsă - coapsă ce părea un trunchi de brad -, Gundovek încuviință grav: — Asta o cred. Dacă n-ar fi fost așa, ieri nu te-ai fi luptat. Văzând expresia nedumerită a lui Sebastianus, adăugă: — Tu ești valoros, dar nu prost. Și în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse în goană la comandantul său. Sebastianus, încordat și întunecat la față, întinse degetul către tăbliță și îi porunci: — Scrie: „Către Eminentissimul etc. etc. Magister utriusque militiae Flavius Etius, de la Prefectul și Legatul Aulus Sebastianus“. Vitalius sprijinise tăblița pe coapsă, cu piciorul ridicat pe un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păreau ochii unui nebun. Cum învățase galoromana pe când era tânăr și luptase ca mercenar al lui Etius împotriva burgunzilor, Balamber îl întrebă pe limba sa: — Deci? Ce ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat lângă cal, cu mâinile pe coapsele ce se conturau descărnate pe sub rasă, omul îi zâmbi tâmp. — Consătenii... mei? — Da. Oamenii din sat. Unde sunt? Omul își roti privirea în jur, apoi spuse: — Sihăstria!... S-au dus la sihăstrie, da, azi-dimineață! Eu n-am nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mereu în interogatoriile prizonierilor și în timpul jafurilor, afirmațiile sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin de satisfacție. Odolgan veni și-și făcu loc între ei; fusese rănit în bătălie de o săgeată alană și avea o coapsă bandajată sumar cu o fașă slinoasă și însângerată. Sprijinindu-se în șa, vorbi către comandantul său: — Beh, un drumușor până la fortul ăsta, sau biserică, ce-o fi, putem să facem, nu? Khaba îl susținu: — Gândește-te: Noviodunum, după câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, cu câteva lovituri de baros, fusese deschisă sus, între bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat deasupra genunchiului și că șchiopăta vizibil. Războinicul trecu roată prin spatele tovarășilor săi așezați în jurul focului și se apropie, fixându-l cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de coapse și începu să-l scruteze, căutând să-i prindă privirea. însă el, fără să se oprească din mestecat, își păstră ochii ațintiți asupra lui Shudian-gun. Cu vârfurile degetelor, războinicul apucă o margine sfâșiată a tunicii sale dalmatica și trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că era cu totul în afara gândurilor sale și se retrăgea cu înțelepciune în ea însăși, conștientă - dată fiind schimbarea de situație - de enorma diferență de rang ce îi separa. Cu toate acestea, brațul cu care ea îi înconjura pieptul și coapsele sale pe jumătate dezbrăcate apăsate, prin forța împrejurărilor, de el îi transmiteau lui Sebastianus o anumită tulburare, dar mai ales o anume stânjeneală, căci în momentul acela mintea sa tindea să se concentreze asupra Fredianei: era nerăbdător, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i-l arate lui Sebastianus. — Cel de colo! strigă. El e! Auzind acel strigăt, Eudoxiu se întoarse și se năpusti spre el cu sabia ridicată, însă nu făcu decât câțiva pași, fiindcă ultima javelină a lui Vitalius îi străpunse o coapsă. Cu un strigăt, bagaudul își aruncă arma și, strângând în mâini țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]