3,215 matches
-
de neghină. Iată câteva epigrame din pragul valoric de sus, toate certificând talentul autorului și posibilitatea unor reușite majore în viitor: Coarne - Harnic. De cinci săptămâni/ Coarne de plug ține-n mâini;/ Nici nevasta lui nu doarme./ Darnică, ìi pune... coarne; Roaba -Preotul a luat o roabă,/Trei zile-a muncit din greu,/ Făcând popa bună treabă/Cu roaba...lui Dumnezeu; Interdicție -Nici pe plajă, nici în apă/ Nu mai mergi! Ia zis mămica; / Multe animale-nțeapă! / Vezi, ți s-a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
câștigă bine-afară, Mă distrez, cinci ani în țară, Cumpărăm o vilă nouă, Divorțăm și i...,,pe din două’’! SPECTACOLE DE REVISTĂ Peste secoli cinci, ori...șase, Tot se va juca revistă, Poate bună, dar mai tristă, Ca revista lu’ Tănase ! COARNE Harnic ! De cinci săptămâni, Coarne de plug ține-n mâini; Nici nevasta lui...nu doarme, Darnică, îi... pune coarne ! CUMINȚI ?! Cum vorbesc de cele sfinte, Nu-mi prea par să fie... sfinți ; Luați în parte-au multă minte, Da mpreună
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ani în țară, Cumpărăm o vilă nouă, Divorțăm și i...,,pe din două’’! SPECTACOLE DE REVISTĂ Peste secoli cinci, ori...șase, Tot se va juca revistă, Poate bună, dar mai tristă, Ca revista lu’ Tănase ! COARNE Harnic ! De cinci săptămâni, Coarne de plug ține-n mâini; Nici nevasta lui...nu doarme, Darnică, îi... pune coarne ! CUMINȚI ?! Cum vorbesc de cele sfinte, Nu-mi prea par să fie... sfinți ; Luați în parte-au multă minte, Da mpreună? Sunt...cuminți?! DECRET Blonda vede
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
DE REVISTĂ Peste secoli cinci, ori...șase, Tot se va juca revistă, Poate bună, dar mai tristă, Ca revista lu’ Tănase ! COARNE Harnic ! De cinci săptămâni, Coarne de plug ține-n mâini; Nici nevasta lui...nu doarme, Darnică, îi... pune coarne ! CUMINȚI ?! Cum vorbesc de cele sfinte, Nu-mi prea par să fie... sfinți ; Luați în parte-au multă minte, Da mpreună? Sunt...cuminți?! DECRET Blonda vede într-un bar, Un tip bine și pe val, Zise: Ăsta-i armăsar! În
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare, Că-l ajunse din ...urmă, Pe... berbecul cel mare, Ba -nu, nu e...minciună L-a întrecut într-o...lună! Bine făcut, cu statură...înaltă, Cu coarnele-ntoarse și bine...dotat, Împlinea cu plăcere delaolaltă, Menirea sa...de bărbat. Ciobanul calculând ca ciobanii, Cum să-și sporească turma și banii, A mutat semidefinitiv, Frumosu-i berbec...productiv, La o stână enormă, la munte, Cu oi frumoase și multe
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
el, Cu tot cu scenarii sau piese trucate. Din ochii tăi iau o putere imensă, La ei mă închin și în ei mă ascund, Doar ochii tăi verzi mă inspiră, profund, Doar ei îmi susțin frământarea intensă. 9 iunie 2011 Lumea de la coarnele plugului moș ion duce soarele în spate mâinile aspre strâng coarnele plugului iar mie mi se pare că țăranul conduce lumea fără să știe nici nu bănuiește cât de important este el atunci când se așază în iarbă și duce la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
putere imensă, La ei mă închin și în ei mă ascund, Doar ochii tăi verzi mă inspiră, profund, Doar ei îmi susțin frământarea intensă. 9 iunie 2011 Lumea de la coarnele plugului moș ion duce soarele în spate mâinile aspre strâng coarnele plugului iar mie mi se pare că țăranul conduce lumea fără să știe nici nu bănuiește cât de important este el atunci când se așază în iarbă și duce la gură ulciorul ca să soarbă viață păstrată rece în lutul smuls din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu mai multe secole dar moș ion nu are timp decât pentru o mână de fân e un cal bun atât spune îl bate cu palma pe grumaz existența se clatină ca o coamă lovită de vânt pe urmă prinde coarnele plugului până seara taie brazdă adâncă prin toate ifosele lumii dacă fiecare sămânță ar fi o lacrimă atunci câmpul acesta ar plânge în hohote la vremea culesului 10 iunie 2011 În visul meu, o călătorie nesfârșită... Pe același drum prefăcut
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu putere, ca erou de război ce era, în fața vreunui conțopist fără suflet. În sfârșit, cercetările prinseră a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie a actului de înfiere. Fata lui, Măriuca, era în grija unui inginer din Coarnele Caprei. Mare bucurie pe fața suptă a bărbatului! Ar fi vrut să zboare ca să privească chipul neștiut al copilei! Dar, cum putea să se înfățișeze un biet țăran în fața fetiței de nici trei ani și să-i spună că-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa de îndepărtate... Cu sufletul îndoit, ajunse la marginea comunei Coarnele Caprei. Aburii dimineții deșteptară câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
atunci. Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe două paturi cu stinghia incrustată cu motive florale, pe pereți agățate măști de diferite tipuri, bătrânul îmi spune povestea fiecăreia, masca de drac, mască de lemn cu chip de drac, găurile pentru ochi dispuse ca pentru o privire zbanghie, coarnele ascuțite și smocul de câlți zburliți, două rânduri de dinți rari care se-ncalecă, barba deasă și țepoasă, din păr de coadă de cal, îmi explică bătrânul, și urechile mari clăpăuge, Iau masca din cui și curiozitatea mă împinge s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o parte capacul unui recipient de plastic. —Ghimbir murat. Și asta? indică el către o pastă verde. — Am uitat cum se numește, recunoscu Ashling, dar e picantă. După ce mai petrecură ceva timp explorând, Ted se hotărî să ia taurul de coarne. —Eu o să încerc! Ashling dădu din umeri. Asta pare ceva cu castravete. A aruncat-o în gură. — Acum îmi voi curăța gura cu o bucată de ghimbir, o voi... Nu așa se face, spuse Ashling nervoasă. Atunci arată-mi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deasupra lor. Sub mesele din fața sălii, ce dădeau spre podiumul imens al orchestrei, erau gagici care o luau la cioc. Un tip costumat în Satana îi dădea la buci unei umflate întinse pe o saltea. Alături stătea un măgăruș cu coarne de drac din catifea roșie prinse de urechi, care mânca fân dintr-un castron așezat pe podea. În dreapta scenei un gringo în frac fredona la microfon: — Roseanne, bogata mea iubită, are-n loc de diafragmă o lipie turtită. Hei! Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sigur o strângea al naibii de rău. Emmett ținând în brațe un copil brunet, surâzător. Ramona, cu ochii lipsiți de viață, dirijând mâna în care Martha ținea o pensulă spre un șevalet de jucărie. Mack Sennett și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a părut că-l zăresc în spate pe Georgie Tilden - tânăr, arătos, fără cicatrice pe figură. Am simțit-o pe Ramona în spatele meu. Tremura. I-am spus: — Povestește-mi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se spulberară îndoielile lui Macro, care credea că Sabinus și Chereas îi erau credincioși. A predat imediat însemnele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care îi inundaseră fața și îi spuse că e spre binele ei. Va fi mai fericită în felul acesta. Iată, avea ceva pentru ea. Roy deschise o ușă și scoase la iveală o bicicletă Schwinn nou-nouță. Cu panglici colorate pe coarne, o roată de rezervă - până și o cască roz să-i protejeze căpșorul. Cheryl se dădu bătută. Bine, bine, ai câștigat. Ia nenorocita de barcă, ia-ți și nenorocita de prietenă. Doar lăsați-mă, lăsați-mă în pace. Își deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se uite la știri într-o anumită zi. Reportajul zilei fusese despre uciderea unui grădinar mexican, un imigrant ilegal, care lucra pentru o familie bogată într-un orășel din apropiere. Weir venise apoi cu portofelul celui ucis. Un trofeu, precum coarnele unui căprior. Weir fusese foarte direct atunci. Le spusese că îl alesese pe mexican din cauza aversiunii lui Barnes față de imigranți, dar personal nu avea nimic împotriva lor - interesul lui era doar acela de a face bani cu talentul său. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam ochii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
străzii. „Acolo e camera mea, și fiindcă vreau ca doamna Pipersberg să nu ne simtă, urmează-mă până în dreptul ferestrei. Voi îngenunchea, îmi spuse dânsul tainic, ca să te poți urca din stradă ca pe o scară de pompieri, pe ramificațiile coarnelor mele, cu vârfurile sprijinite pe cerceveaua acoperișului”. - „De ce atâta oboseală?” în întrerupsei pe tonul cel mai amical, sprijinindu-l până la poarta pensiunii. Acolo, Ferdinand Sinidis, pironit în prag, deveni subit preocupat de ora prea înaintată. Era pe la amiazi... „Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos, însă, le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat, muncește toată viața ca să-i adune. Singuraticii simt frica dar nu se scutură de ea. Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oamenilor de duzină. Pornesc cu gloata spre abator, ca o vită inconștientă. Asta nu înseamnă degradare, ci mai degrabă o încercare eroică de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne părăsise între timp, mulțumită nevestei, care urmase întocmai sfaturile lui. Eu tăiam lemnele, ajutat de trompet, care le despicase până la ultimul butuc, fiindcă am uitat să spun că găsisem în curtea închisorii o capră de lemn cu ferăstrăul pe coarne și vreo două vagoane de cer cojit, care parcă mă așteptau pe mine. Dincolo de zidul înconjurător, ghiceam pădurea cu copacii pleșuviți de iarnă, pe unde, altădată, mă plimbam cu Ada, din voia sentinelei cumpărată cu tutun, și care venea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]