2,623 matches
-
se constitute în oraș noi cartiere: cartierul Petrești, Tireamului, Căplenilor, se populează cătunul Galamboș, "Tiszlviselo-telep" (str. Nicolae Iorga) cu locuințele funcționarilor din oraș. Până în secolul al XVI-lea populația orașului a fost maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor și a mișcării populației. Astfel, în anul 1779 în domeniul "Karoly Mezo Varos" al contelui Karolyi Antal, compoziția etnică a populației se prezintă astfel: "Natio maghiar, rus, român, evrei, șvab, german. Gospodari cu locuință proprie 939, în cartierul Haiducilor 72
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
anuale și săptămânale de a-și stabili bugetul propriu de venituri și cheltuieli anuale; era scutit de anumite obligații fiscale; avea dreptul la o stemă proprie etc. După cucerirea Banatului, autoritățile imperiale de la Viena au început un amplu proces de colonizare, folosind în special germani catolici (șvabi) din Württenberg, Schwaben, Nassau, etc. Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. De aceea, pentru o vreme, creșterea populației a
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
comerciale din România, cu tradiție istorică în comerț, transporturi, educație, comunicații și turism, fiind orașul românesc cu cel mai ridicat standard al vieții. Timișoara s-a afirmat ca puternic centru economic în secolul al XVIII-lea, odată cu instalarea administrației habsburgice. Colonizarea cu șvabi, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Când Revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
legate de relieful anatolian -relieful înalt fiind teritoriul ideal pentru conservarea structurilor de obște. Invaziile migratorilor germanici, slavi și arabi au afectat orașele și marea proprietate care nu se mai puteau adapta noilor realități. Împărații au consolidat această situație prin colonizări în Asia Mică. Marea Proprietate se menține totuși, conform lucrării Viața Sfântului Filaret Milostivul. Pe plan administrativ, imperiul s-a descentralizat. S-a creat o administrație suplă. Vechile funcții ca magister oficiorum au dispărut, atribuțiile fiind preluate de Logothetes. Transformări
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
proprietate țărănească liberă. Aristocrația funciară avea dificultăți în a se adapta la noile condiții economice și politice într-un climat de insecuritate provocat de invaziile străine. Mica proprietate țărănească de pe platourile anatoliene și balcanice era protejată și revitalizată prin masive colonizări de populații orientale și slave datorită conștientizării politicii imperiale de interesele fiscale și militare. Chorion/comunitatea rurală devenise elementul central al vieții agricole bizantine. Țăranul deținea un lot de pământ , o proprietate deplină și ereditară. Își lucra pământul propriu, dar
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
prin documentul cunoscut ca "Bula de aur a Siciliei". Fiica regelui, Agnes, a fost sanctificată după moarte. Agnes a preferat să se călugărească, în loc să se căsătorească cu împăratul Frederick al II-lea. În timpul domniei regelui Premysl Otakar I a început colonizarea pașnică a Boemiei cu germani. Coloniștii germani au fost invitați în Boemia și Moravia. Pentru mai multe sute de ani, până la dezvoltarea naționalismului, existența unei minorități germane nu a reprezentat nicio problemă. În secolul al XIII-lea, orașele au cunoscut
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
introdus "taxa de stabilizare interimară", prima formă a taxelor pe venit din Anguilla. Primii oameni din Anguilla au fost triburile amerindiene care au migrat din America de Sud. Cele mai vechi artefacte ale triburilor datează din 1300 î. Hr. Data de invazie și colonizare europeană nu este sigură: unele surse susțin că, Columb a zărit insula în timpul voiajului său din 1493, în timp ce alții susțin că insula a fost "descoperită" de exploratorul francez René Goulaine de Laudonnière în 1564. Englezii au capturat insula în 1650
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
religioase pe insulă. Cea mai vorbită limbă din Anguilla este engleza. Mai sunt vorbite și creola, spaniola și chineza. Istoria culturală a insulei începe cu indienii Taino. S-au găsit artefacte de-ale lor care cronică viața de pe insulă de dinaintea colonizării. Cele mai importante sărbători sunt de origine culturală cât și istorică, cum ar fi aniversarea emancipării. Sunt sărbătorite și evenimente importante britanice, cum ar fi ziua reginei. Mâncărurile tradiționale anguilliene sunt influențate de cele africane, spaniole, franceze și engleze. Fructele
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]
-
fost invadată de slavi și avari. Tribul slav al carantanilor a migrat în Alpi și a înființat cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a încurajat colonizarea și a introdus creștinismul. Ca parte a Franciei Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost acordate casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de "marchia Orientalis" și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976. Prima atestare
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
uciși în timpul violențelor.() Pentru a intra în clasa pregătitoare de la Școala Comercială Nicolae I din Odesa, Babel a trebuit să obțină rezultate care să-l plaseze între cei admiși în cota repartizată pentru elevii evrei (10% în interiorul regiunii vestice de colonizare, 5% în afara ei și 3% pentru Moscova și Petrograd). În ciuda notelor de trecere obținute, locul lui a fost dat altui băiat, ai cărui părinți au dat mită funcționarilor școlii. Babel a învățat un an la domiciliu și a parcurs materia
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
spre Europa de Vest. Cadrul geografic în care se situează Bozovici este suficient pentru a fi doar un argument pentru ca acest loc să fie locuit. Vestigiile arheologice ne dau indicii că zona a fost locuită din epoca bronzului și din vremea daco-romanilor. Colonizarea din timpul romanilor a fost mai puțin intensă în Depresiunea Almăjului datorită căilor de acces mai dificile spre zona respectivă. Din perioada năvălirii populațiilor migratoare aflăm că localnicii nu au fost influențați prea tare pentru că au găsit suficient refugiu în
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
expresiei și echilibrul versului. Mandelștam s-a născut în Varșovia într-o familie evreiască bogată. Tatăl său, patron de tăbăcărie, a fost capabil să facă rost de o dispensă, care îi permitea să ocolească restricțiile impuse de legile regiunii de colonizare și, la scurtă vreme după nașterea lui Osip, s-a mutat cu toată familia la Sankt Peterburg. În aprilie 1908, Mandelștam a decis să studieze literatura și filozofia la Sorbonne, dar în anul următor a continuat studiile la Universitatea din
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
Timiș. Se învecinează la nord cu Bucovăț, la nord-est cu Bazoșu Nou, la est cu Dragșina, la sud cu Uliuc, la vest cu Moșnița Nouă și la nord-vest cu Moșnița Veche. Localitatea Albina datează din anul 1925, fiind înființată prin colonizarea unui număr de circa 100 familii de sibieni veniți din Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roșu și din comuna Sadu, județul Sibiu. Dintre familiile colonizate, unele nu s-au putut adapta noii situații. Câteva s-au întors în satele de
Albina, Timiș () [Corola-website/Science/301334_a_302663]
-
din lemn este monument istoric. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate câteva familii de slovaci provenind din regiunea Trencsen, care, cu timpul, s-au maghiarizat. Totodată, la 1850 s-au mai așezat germani și unguri. În ciuda eforturilor de colonizare și de maghiarizare, satul a continuat să fie majoritar românesc. Românii erau specializați în creșterea porcinelor. La 1881 avea 567 ortodocși și doar 82 de catolici. Numele oficial pe care l-a purtat în perioada 1860 - 1912 a fost "Kepeth
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
existat încă din secolele IV - V o așezare relativ mare. Satul a fost locuit de români, dar aceștia s-au retras cu timpul în satele învecinate și în pădurea Chevereșului. Satul a fost practic întemeiat în 1783, când a început colonizarea cu șvabi proveniți din diferite zone ale Germaniei. Pe locul unde s-au așezat exista o pădure care a fost defrișată pentru a face loc caselor coloniștilor. Ei făceau casele din cărămizi de pământ cu paie. Din locul de unde s-
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
mai multe defteruri turcești, referitor la prediumul cu același nume. La conscripția din 1717 ea apare ca fiind nelocuită. Vechea vatră a satului a fost identificată la circa 100 km de satul actual. Satul a fost reînființat la 1769 prin colonizare cu germani, după planul comandantului Timișoarei Neumann. Primii coloniști germani (șvabi) au început să se instaleze în Bulgăruș pe la începutul lui 1769 și proveneau din Lotaringia, Luxemburg, Austria Superioară, Hessa. Fiecare a primit un lot ce casă, 34 jugăre de
Bulgăruș, Timiș () [Corola-website/Science/301346_a_302675]
-
Babșa că este o „localitatea românească cu 710 locuitori greco-neuniți, cu biserică de lemn”. În 1890 avea 895 de locuitori dintre care 882 români, 5 germani și 8 de alte naționalități. În primii ani ai secolului XX a avut loc colonizarea cu maghiari. În această perioadă, rocesul de maghiarizare a fost accelerat în tot Banatul. Colonizarea maghiarilor la Babșa, alături de alte sate din zonă, precum Bodo, Balinț, Târgoviște, Iosifalău, Țipari, Stanciova, Dumbrăvița, Fibiș, Dumbrava și Făget, au avut ca scop spargerea
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
1890 avea 895 de locuitori dintre care 882 români, 5 germani și 8 de alte naționalități. În primii ani ai secolului XX a avut loc colonizarea cu maghiari. În această perioadă, rocesul de maghiarizare a fost accelerat în tot Banatul. Colonizarea maghiarilor la Babșa, alături de alte sate din zonă, precum Bodo, Balinț, Târgoviște, Iosifalău, Țipari, Stanciova, Dumbrăvița, Fibiș, Dumbrava și Făget, au avut ca scop spargerea blocului compact al satelor românești din patrulaterul Timișoara - Lugoj - Făget - Lipova. Colonia a fost planificată
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
se ramifică la stanga de pe DN59A Timișoara - Jimbolia. Prima atestare documentara datează din 1317, cu numele "Nemți". Alte diplome medievale menționează numele "Némethy". A fost un sat românesc până spre sfârșitul secolului XVII, când a fost colonizat cu sârbi, spre sfârșitul colonizărilor de sârbilor în Banat. De atunci satul a fost unul sârbesc. Cu toate că aici nu au locuit niciodată mulți germani, numele vechi al satului se asemănă cu denumirea maghiară pentru „german”, ceea ce a determinat administrația maghiară să îl numească „"Beregso-Nemeti"”, adică
Beregsău Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301340_a_302669]
-
km), la est cu satul Cornești, la sud cu centrul de comună Sânandrei, la vest cu Hodoni. Este străbătută de râul Caran. Carani a fost întemeiat în 1735 de coloniști italieni aduși aici de Imperiul Habsburgic în masivul efort de colonizare a Banatului cu populații vest-europene. A fost unul dintre primele sate de coloniști, fondat și locuit inițial exclusiv de italieni, fiind singurul astfel de așezământ majoritar italian din întreg Banatul. Aceștia erau crescători de viermi de mătase, scopul aducerii lor
Carani, Timiș () [Corola-website/Science/301347_a_302676]
-
Mercy. Tot de atunci sunt menționate documentar Bogda de Sus și Bogda de Jos (Felse Baagd și Also Baagd); În 1476 cele două așezări s-au unit sub denumirea de Bogdan. In 1771, localitatea e cuprinsă în a doua mare colonizare generală cu populație germană inițiată de Regina Maria Teresa (1740-1780) și fiul ei Iosif II. La sfârșitul sec. XVIII - Bogda primește numele de Neuhof. La intervenția proprietarului satului, Anton Negele, Ministerul de Interne maghiar a schimbat numele localității din Neuhof
Comuna Bogda, Timiș () [Corola-website/Science/301343_a_302672]
-
mai nou. Prima atestare documentară coincide cu Conscripția generală a Banatului care a avut loc în 1717. Acest recensământ a înregistrat atunci localitatea "Dingnas", cu 50 de case, aparținând de districtul Timișoara. Satul s-a format în urma ultimelor valuri de colonizări sârbești la nord de Dunăre. De la apariția lui, el a fost locuit în marea majoritate de sârbi, printre care s-au aflat și români. Începând cu 1779 a fost alipit de județul Torontal, de care a aparținut până la unirea Banatului
Diniaș, Timiș () [Corola-website/Science/301356_a_302685]
-
diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit și Colonizarea Tereziană ("Theresianische Ansiedlung") deoarece a fost ideat și coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit și Colonizarea Tereziană ("Theresianische Ansiedlung") deoarece a fost ideat și coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (șvabi), agricultori și meseriași
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]