4,181 matches
-
M. Eminescu) Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Supinul poate dezvolta construcții sintactice specifice verbului: ca regent al unui complement direct, de exemplu: „...Scoase vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) sau, mai rar, al unui complement de agent: Acesta nu e un roman de citit de către oricine. Cât privește categoriile gramaticale, supinul le refuză deopotrivă și pe cele nominale (gen, număr, caz) și pe cele verbale (timp, diateză). Din punctul de vedere al timpului, acesta este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fumului.” (L. Blaga) Verbe tranzitive - verbe intranzitivetc "Verbe tranzitive - verbe intranzitive" Caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului determină modul specific și gradul de extindere a câmpului semantico-sintactic prin care se împlinește planul semantic global al enunțului. Verbele tranzitive cer un complement gramatical - expresie sintactică a celui de-al doilea complement semantic (după cel realizat ca subiect), pentru că au nevoie de împlinirea celui de-al doilea gol semantic, prin satisfacerea celei de-a doua valențe libere: „Răni ducem - izvoare / deschise subt haină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe intranzitive" Caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului determină modul specific și gradul de extindere a câmpului semantico-sintactic prin care se împlinește planul semantic global al enunțului. Verbele tranzitive cer un complement gramatical - expresie sintactică a celui de-al doilea complement semantic (după cel realizat ca subiect), pentru că au nevoie de împlinirea celui de-al doilea gol semantic, prin satisfacerea celei de-a doua valențe libere: „Răni ducem - izvoare / deschise subt haină.” (L. Blaga) În structurile cu verbe caracterizate prin tranzitivitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au nevoie de împlinirea celui de-al doilea gol semantic, prin satisfacerea celei de-a doua valențe libere: „Răni ducem - izvoare / deschise subt haină.” (L. Blaga) În structurile cu verbe caracterizate prin tranzitivitate directă, împlinirea câmpului semantico-sintactic se realizează prin complement direct, realizat prin diferite tipuri de constituenți: • simplu: „Înviați-vă dar graiul / Ruginit de multă vreme.” (Al. Mateevici) • dezvoltat: Nu are pe cine chema. • multiplu: „Ei doar au stele cu noroc / Și prigoniri de soarte Noi nu avem nici timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a muri vrodată.” (M. Eminescu) „Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă și să răsară-n mine stelele...” (L. Blaga) Verbele cu tranzitivitate indirectă determină împlinirea câmpului semantico-sintactic pe care-l generează și guvernează prin complement indirect: Au vorbit numai despre călătoria la Cernăuți. Orașul și regiunea Cernăuți au aparținut de drept românilor. S-a descotorosit foarte repede de el. A abuzat fără scrupule de ceea ce îi mărturisisem. Verbele cu dublă tranzitivitate dezvoltă câmpuri semantico-sintactice prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regiunea Cernăuți au aparținut de drept românilor. S-a descotorosit foarte repede de el. A abuzat fără scrupule de ceea ce îi mărturisisem. Verbele cu dublă tranzitivitate dezvoltă câmpuri semantico-sintactice prin realizarea concretă, concomitentă, a două variante semantico-sintactice ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de drept românilor. S-a descotorosit foarte repede de el. A abuzat fără scrupule de ceea ce îi mărturisisem. Verbele cu dublă tranzitivitate dezvoltă câmpuri semantico-sintactice prin realizarea concretă, concomitentă, a două variante semantico-sintactice ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îi mărturisisem. Verbele cu dublă tranzitivitate dezvoltă câmpuri semantico-sintactice prin realizarea concretă, concomitentă, a două variante semantico-sintactice ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1) mașina mea de scris (2). Am împrumutat de la Mihai (1) banii pentru drum (2). Am detașat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a două variante semantico-sintactice ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1) mașina mea de scris (2). Am împrumutat de la Mihai (1) banii pentru drum (2). Am detașat sepalele (1) de petale (2). Verbele intranzitive, caracterizate printr-un singur gol semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale funcției de complement: • două variante de complement direct: Am rugat-o pe Maria (1) să vină de Crăciun (2). • două variante de complement indirect: I-am povestit (vorbit) Ioanei (1) despre excursia noastră (2). • un complement direct și un complement indirect: I-am împrumutat lui Mihai (1) mașina mea de scris (2). Am împrumutat de la Mihai (1) banii pentru drum (2). Am detașat sepalele (1) de petale (2). Verbele intranzitive, caracterizate printr-un singur gol semantic (o singură valență obligatorie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adesea, câmpul semantico-sintactic al verbelor intranzitive se împlinește odată cu realizarea funcției sintactice de subiect, dar el se poate lărgi, în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se poate lărgi, în mod aleatoriu, ca și cel al verbelor tranzitive, de altfel, prin dezvoltarea diferitelor variante ale funcției de circumstanțial sau de complement corelativ: Andra a plecat ieri/la mare/cu trenul/âmpreună cu Mihai etc. sau prin complement predicativ (element predicativ suplimentar): Andra a plecat foarte veselă. Unele verbe intranzitive, datorită conținutului lor lexical, cer cu obligativitate realizarea funcției de circumstanțial într-una din variante, înscrisă în continuitatea planului lor semantic. Astfel, verbul a dura cere un circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă „prezența” (în sinonimie cu a se afla), verbul a fi cere pentru împlinirea câmpului semantico-sintactic pe care îl generează, în mod obligator, realizarea funcției sintactice de circumstanțial: de timp sau de loc, cel mai adesea, sau a funcției de complement indirect (exprimând semantic locul): Ioana nu este aici/acum Ioana este la/cu noi. Ioana va fi $= se va afla/va fi prezentă$$ mâine. SINTAXA FORMELOR VERBALE ABSOLUTETC "SINTAXA FORMELOR VERBALE ABSOLUTE" I. Funcțiile sintactice ale formelor verbal-nominale reflectă specificul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și a unor construcții sintactice în care intră infinitivul și gerunziul - și depind în realizarea lor de specificul lexico-gramatical al fiecăreia dintre ele (cu predominarea dimensiunii substantivale, adjectivale, verbale): • subiect: „Înc-odată iar și iară / A iubi e primăvară.” (L. Blaga) • complement: „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată” (M. Eminescu) • atribut: „Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!” (M. Eminescu) • complement predicativ: „Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile Zboară vecinic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect: „Înc-odată iar și iară / A iubi e primăvară.” (L. Blaga) • complement: „Nu credeam să-nvăț a muri vrodată” (M. Eminescu) • atribut: „Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!” (M. Eminescu) • complement predicativ: „Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile Zboară vecinic îngânându-l Valurile, vânturile.” (M. Eminescu) ș.a.m.d. II. Construcțiile sintactice generate de formele verbal-nominale depind de trăsăturile semantice lexico-gramaticale (personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv) în același mod în care depind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv) în același mod în care depind verbele din care provin, cu deosebiri impuse de neasumarea predicației. SINTAXA INFINITIVULUITC "SINTAXA INFINITIVULUI" Caracteristicile nominale ale infinitivului îi asigură realizarea funcțiilor sintactice pe care le are în comun cu substantivul (subiect, complement, atribut etc.). Modul de realizare a funcțiilor sintactice și frecvența infinitivului depind de dominanta stilistică a textului, de planul semantic al regentului, de prezența caracteristicilor verbale în propriul plan semantic. În enunțuri cu caracter gnomic, infinitivul realizează funcția de subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect se dezvoltă în baza unui verb la indicativ, dacă planul semantic al enunțului este determinat: Îmi place că tu călătorești. E bine a studia/ E bine să studiezi. Când determină verbe tranzitive, infinitivul este o variantă de realizare a complementului (direct, indirect, comparativ), alături de realizarea nominală (prin substantiv sau pronume) și de realizarea propozițională - cu predicatul verb la conjunctiv. Alegerea între infinitiv și conjunctiv este prin excelență liberă când regent este verbul a putea: Pot merge/să merg. În structurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când regent este verbul a putea: Pot merge/să merg. În structurile cu infinitiv, determinările acestuia intră în relații sintagmatice, de vecinătate doar, cu verbul a putea: Nu-l pot chema acum./ Nu pot să-l chem. Aceeași „preluare” a complementului intervine când regentul este un verb de aspect: „... teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În același mod, în anumite enunțuri, structurile cu infinitiv precedat de prepoziția spre sau pentru nu exprimă finalitatea unei acțiuni, ci maschează o relație de coordonare copulativă/adversativă: A intrat pe ușă spre a ieși/și a ieșit pe fereastră. Complementul semantic principal al infinitivului precedat de aceste prepoziții rămâne în mod curent inclus în planul său semantic, atunci când este coreferențial cu subiectul verbului-predicat: Înainte de a pleca spre Florența, Andra a rămas o zi la Veneția. sau se exprimă printr-un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un nume, pronume, când are o identitate proprie: Mihai a plecat înainte de a se fi terminat meciul. În aceste din urmă enunțuri, infinitivul intră în alcătuirea unui constituent dezvoltat prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial. În interiorul constituentului dezvoltat, complementul semantic principal $meciul$$ reprezintă subiectul interior (virtual subiect gramatical al unui predicat - să se termine) - funcție de gradul II. În realizarea funcției de atribut, infinitivul este precedat de prepoziția de: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care își are originea: • subiect, dacă verbul este impersonal: Îl neliniștea gândul de a trebui să plece chiar a doua zi. Infinitivul verbelor impersonale absolute realizează funcția de subiect și în relație cu verbe de aspect: A început a ploua. • complement (direct, indirect), dacă verbul este tranzitiv, cu tranzitivitate directă/indirectă: „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele mării.” (M. Eminescu) • circumstanțial, indiferent de tipul de verb: „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct, indirect), dacă verbul este tranzitiv, cu tranzitivitate directă/indirectă: „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele mării.” (M. Eminescu) • circumstanțial, indiferent de tipul de verb: „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) • complement de agent, dacă are sens pasiv: Nu suporta a fi lăudat de nimeni. Precedat de pronume sau adverbe relative, în relație sintactică cu verbul a avea sau a fi, infinitivul intră în alcătuirea construcțiilor infinitivale relative (în termenii Gramaticii Academiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 83), o variantă structurală de constituent sintactic dezvoltat prin care realizează funcțiile sintactice de: • subiect: „Când e minte, nu-i ce vinde.” (I. Creangă) Nu-i unde/când merge. Nu are cine veni. • complement: „De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement: „De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A fi om e lucru mare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]