46,534 matches
-
înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea de spirit a primarului sectorului 5. După ce ochii îți zburdă absent pe toate aceste elemente ce compun imaginea, strada, care e în fapt o alee, după cum îi spune și numele, duce spre acele blocuri tip, de patru etaje, fără lift și cu balcoane din care lipsesc cu desăvârșire florile. Clădirile, cu spoiala lor scorojită de dinainte de cutremurul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nici o șansă ca vreuna din ele să se ridice prin culise. — Îți dau să bei..., spune împăciuitor actorul. Dar ... aici nimeni nu bea fără să muncească! Redactorul-șef se agită-n scaun, dar pică la înțelegere. Ca să bei, trebuie să compui o poezie! hotărăște actorul prețul alcoolului pe piața culturală a capitalei. Redactorul-șef începe să bâlbâie o rimă. Se poticnește, transpiră, revine, încheie și întinde mâna după pahar rânjind prostește. Capul pleșuv își retrage ușor mâna de pe masă, actorul înșfacă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altădată. Aceasta are nevoie, pentru a acționa, de concursul și de bunăvoința tuturor; ea reprezintă, esențialmente, o putere de opinie. De aici îi izvorăște forța, dar și slăbiciunea. Ea va fi un punct de sprijin pentru toate guvernele care o compun doar dacă ele se lasă conduse de "valul" general, de poziția majorității, dar va putea să devină o piedică în calea lor dacă ele vor urmări țeluri particulare. Societatea nu va avea niciodată încredere în eroi. Cu timpul, rolul presei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori ale cugetului sunt ca niște izvoare de munte năzuind spre marea cea mare compunând și ele o mică istorie... Să te naști primăvara când dă colțul ierbii, de două ori fericire... Între probabilitate și certitudine - aceeași distanță ca de la vis la realitate. Locul unui om între semenii săi spune multe despre vremurile lui trecute
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform căruia este o oală de greieri capul său, își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu îmi amintesc acum care că frumusețea este economie de utilitate. Frumusețea, adaug, este amintire și previziune a utilității. Artele, numite frumoase, au ieșit din activitățile utilitare, din meserie, și așa poate să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea mai bine încredința memoriei sentințe și aforisme utile, din cele ce ni le dau, ca o bună dovadă, actualele proverbe. Și așa iată ce compoziții poetice, ca aceasta: Cel ce vrea să-i meargă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu ajutorul lui Cervantes vă voi spune eu al rândul meu când îl voi încheia. Am de asemenea a va spune, ca al nostru mare umorist în prologul primei părți a Ingeniosului hidalgo, că dacă m-a costat vreo muncă să compun romanul meu, niciuna nu a fost mai mare decât aceea de a face prologul pe care să-l pun drept cap la această carte și acest epilog pe care îl pun coadă. Mie, de asemenea, mi-ar fi plăcut "să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lucrurile care cel mai mult îmi place din cartea noastră nemuritoare este că Juan Gallo de Andrada, cronicar la Curtea regelui don Filipe, trebuie să certifice ce seniorii Consiliului au văzut la cartea intitulată Ingeniosul hidalgo don Quijote de la Mancha, compusă de Miguel de Cervantes Saavedra, adică prețul; fiecare declarație din ea, trei marafeți și jumătate, și având cartea 83 de declarații, pun zisul preț la numita carte. Spunându-mi asta, don Fulgencio avea deschisă cartea Quijote la prețul ei: două sute
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Leopardi, Amor y Muerte, Cântul XXVII, primele două versuri. 23 Malagueña este un cântec popular din provincia Málaga. 24 Solitar. Este vorba de jocul de cărți ce se joacă de unul singur (fr. Solitaire). 25 Gaz incolor, cu miros penetrant, compus din nitrogen și carbon, care intră în compoziția albastrului de Prusia. 26 Diviziunea nucleului unei celule. 27 În spaniolă: prologo, logo , epilogo. 28 Limbus (lat.) loc unde, conform Bibliei, stau sufletele sfinților și vechilor patriarhi așteptând răscumpărarea. Doctrină tradițional creștină
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
juriului este, în mod surprinzător, în favoarea acestui necunoscut care îl învinge de la prima apariție pe veteranul scenei și războaielor medice. După cum se vede, soarta îi aduce de multe ori laolaltă pe cei trei mari autori tragici. Dacă epoca în care compune Eschil este frământată de războaie, Sofocle apare în clipa de sărbătoare; este epoca de aur a lui Pericle, când mari artiști ca Fidias dau lumii Partenonul, când sculptura lui Policlet ajunge la perfecțiune, când filosofia lui Platon și Socrate creează
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
scenă sugerând faptul că toată viața lor vor fi marcate de nelegiuirea săvârșită: deși au împlinit porunca unui zeu, cine va mai tolera niște matricizi? Ce aduce nou Euripide? Mai întâi, acțiunea este plasată în mediul rural. Apoi, corul este compus din fete de țărani, iar figura țăranului sărac atrage simpatia publicului spectator/cititor. Aici se pot citi printre rânduri convingerile democratice ale autorului, elogiul muncii, singura care conferă superioritate morală omului din popor. Iată cum îl caracterizează Electra: „Un prieten
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
marketingului și managementului. Să o luăm pas cu pas și să vorbim de sediul firmei. SEDIUL FIRMEI Indiferent unde ai sediul, fie că îl ai într-un apartament sau îl ai într-un spațiu închiriat, sediul ar trebui să fie compus din două spații separate: * spațiul public unde fie primești clienții, fie îți expui produsele sau interacționezi cu parteneri; * spațiul privat al angajaților, unde aceștia își desfășoară activitatea, se odihnesc, se schimbă etc. Normal ar fi să faci o separație clară
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
plastic? a materiei În form?" . (R. Assunto) O alt? ipostaz? a naturii se prefigureaz? astfel În opera eminescian?: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
multiplele lor semnifică?îi filozofice, iar pe de alt? parte, sentimentele ?i viziunea eului liric, topos urile poetice eminesciene uimesc prin ineditul expresiei, prin misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un „poet al naturii", al frumuse?îi ei exterioare („Eminescu nu este, cum se zice de obicei, un poet al naturii, un iubitor al decoră?iei vegetale, sau e departe de a fi numai atât"~ G. C? linescu). Imaginile ce compun acest univers, privite doar că simple elemente de ornament, În absen?a perspectivei metafizice ?i a viziunii sale artistice, ar alc?tui un cadru natural s?rac: „Eminescu nu e nici m?car un descriptor, ?i toate imaginile lui, puse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
laolalt?, ne dau o natur? mai degrab? s?rac? " . (G. C?linescu) Astfel c? natură, privit? În ipostaza ei de dimensiune spa?io-temporal?, devine În opera eminescian? o „entitate metafizic?", „materia În ve?nic? alc?tuire", iar elementele ce o compun sunt, nu fenomene, ci „idei, divinit??i" (fenomen e doar omul, pentru c? doar el este supus trecerii ireversibile a timpului). Întotdeauna Insufle?ițe de sentimentele poetului (subiectivitatea interioar?" fiind, În concep? ia hegelian?, „adev?râtul izvor al lirici"), toposurile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mitul În?eleptului, al magului, al dasc?lului care ? ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche, mitul erotic, mitul oniric, mitul Întoarcerii la elemente, mitul creatorului ?i mitul poetic. ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi interpretat ?i că o aspiră?ie a omului de a recrea universul, cu alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu elocvent ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
repezit din arc În arc ". (Constantin Noica. Introducere la miracolul eminescian) Înzestrat cu aură sacr? a mitului, orice peisaj eminescian poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, transformându-le Într-un „uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale" , viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Zoe D.-Bu?ulenga), „cosmos viu" (M. Eliade), „re?ea original? de arhetipuri" (N. Bomher), „o topografie mitic?" a universului poetic eminescian (I. Em. Petrescu). În opera eminescian?, termenul de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
parte sentimentele ? i viziunea eului liric, topos-urile poetice eminesciene uimesc prin coeren?a lor artistic?, prin ineditul expresiei, prin frumuse?ea Încânt?toare, misterul ?i farmecul orizonturilor nem?rginite ce se reveleaz? necontenit privirii noastre. Nici unul dintre elementele ce compun acest univers poetic nu e lipsit de o semnifică?ie superioar?, filozofic?, pentru c? În poezia eminescian? orice configura?ie spa?ial? respir? dimensiunea metafizic? a gândirii marelui poet: „În preajma lui Eminescu, spiritul uman respir? aerul marilor concepte ?i Începe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poet al naturii", al frumuse?îi ei exterioare: „Eminescu nu este, cum se zice de obicei, un poet al naturii, un iubitor al decoră?iei vegetale, sau e departe de a fi numai atât" (G. C?linescu); iar imaginile ce compun acest univers, privite doar că simple elemente de ornament, În absen?a perspectivei metafizice ?i a viziunii sale artistice, ar alc?tui un cadru natural s?rac: „Eminescu nu e nici m? car un descriptor, ?i toate imaginile lui, puse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
laolalt?, ne dau o natur? mai degrab? s?rac? ". (G. C?linescu) Astfel c?, natura privit? În ipostaza ei de dimensiune spa?io-temporal? devine În opera eminescian? o „entitate metafizic?", „materia În ve?nic? alc?tuire, iar elementele ce o compun sunt, nu fenomene, ci „idei, divinit??i" (fenomen e doar omul, pentru c? doar el este supus trecerii ireversibile a timpului): Natură e o entitate metafizic?, e materia În ve?nic? alc?tuire, codrul, marea, ??ul luna fiind spe?e
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Complexitatea discursului poetic eminescian este dat? astfel nu numai de frumuse?ea expresiei artistice, ci ?i de „Îmbinarea nivelului sonor, morfo-sintactic cu sensul semantic dat de mit" (N. Bomher) , de valoarea de simbol pe care o au toate elementele ce compun universul liricii sale. Scopul poeziei fiind de „ a aduce lumea, via?a ?i pasiunile ei În forme estetice" (Eminescu -Manuscrise), aceste topos uri poetice, complex organizate În ceea ce N. Bomher numea „re?eaua de imagini mitice" se identific? atât de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]