22,643 matches
-
să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul, observase aerul de confuzie întipărit pe chipul lui Bull. Și avea dreptate, pentru că Bull habar nu avea ce este diazepamul. Era convins că Margoulies îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
al medicamentului. Pe la prânz, se dusese cu doi colegi să bea ceva. Unul observase că șchiopătează. — Ce-i cu tine, John, îi spuse, ți-ai întins vreun mușchi în timpul meciului? Nu, venise răspunsul prompt al lui Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu vocea sa cea mai sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
furioasă vaginul, ca și cum ar fi fost un soi de legumă de mari dimensiuni. Bull simți că era momentul cel mai bun să acționeze. — Știi, Ramona, nici eu nu sunt chiar ceea ce par. Și, spunând acestea, Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
estompau. Știa că, odată cu trecerea timpului, după ce furia lui Bull se va fi potolit, vor dispărea cu totul. Privea atent trăsăturile frumoase ale soției sale. Așadar, aceasta era explicația pentru mirosul ca de ouă - „crea”. Își dădu seama că, devenind conștient de sarcina nevestei, starea de repulsie fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuceriri vaste spre vest, s-au năpustit asupra Chinei, înlăturând dinastia Jin în 1234 și apoi Song de Sud. Pe plan intern, imperiul a fost reorganizat în provincii care au rămas, în linii mari, aceleași până în zilele noastre, în mod conștient sau nu, epocile următoare au preluat moștenirea mongolă. Redeschiderea Drumului mătăsii, practic nefolosit după perioada Tang, anunța o epocă de prosperitate economică. Primii beneficiari ai acesteia au fost marile orașe, a căror dezvoltare începuse încă din perioada Song. Sub ocupația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shu și multe alte scrieri devenite clasice. La sfârșitul dinastiei, terenurile agricole erau, în majoritate, în proprietatea familiei imperiale și a nobilimii. Populația era împovărată de impozite, contradicțiile sociale devenind din ce în ce mai ascuțite. Mai mulți funcționari de stat, literați și birocrați, conștienți de situația socială tensionată, doreau să schimbe lucrurile, cerând să fie înlăturate privilegiile eunucilor și nobililor. Țineau cursuri, discutau teme politice și erau cunoscuți ca membri ai Partidului Donglin. Acțiunea lor a fost oprită de nobilii și eunucii deranjați de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
intrat în Xianyang, el s-a purtat ca un cavaler. Pesemne că urmărește ceva mult mai important. Este bine să-l ucidem acum, înainte de-a ajunge să fie prea puternic." Aflând acestea, Zhang Liang, sfetnic al lui Liu Bang, conștient că armata acestuia de 100.000 de ostași nu poate face față unei confruntări directe cu forțele lui Xiang Yu, l-a convins pe Liu Bang să meargă personal la Hongmen, ca să-i explice lui Xiang Yu că a vegheat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și să trimită o parte din ostași în spatele armatei inamice, pentru a tăia calea prin care se aproviziona aceasta. Dar Chen Yu a refuzat, fiind convins că având o armată mult mai puternică, poate învinge cu ușurință inamicul. Han Xin, conștient că avea o armată mult mai slabă, știa că nu are cum să câștige bătălia într-o confruntare directă. Aflând că liderul armatei inamice îl subapreciază și că dorea să poarte imediat o bătălie decisivă, a dat ordin ca trupele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
revolta. În fața puternicei ofensive unite a celor șapte state, Zhou a adoptat o strategie defensivă, apărându-se cu tenacitate. Împăratul Jing i-a dat în repetate rânduri ordin să lanseze atacuri asupra armatei inamice. Zhou l-a refuzat mereu, fiind conștient că rebeliunea nu este îndreptățită. Armata rebelă, deși acum puternică, va slăbi cu timpul. Nerăbdători, rebelii au lansat mai multe provocări. Zhou nu le-a răspuns cu nici un contraatac. În final, armata rebelă a fost nevoită să se retragă. Zhou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nici o virgulă din acea carte nu-i aparțin. Că știa sau nu de cartea americană, de „fascicolele” aduse de medicul Gerald Popa, nu e în chestie: Mircea Beuran și-a pus semnătura ca autor pe ceva la care era perfect conștient că n-a contribuit o iotă. Singura mențiune onestă, dacă a citit ghidul american și l-a considerat bun, era „Control științific: dr. Mircea Beuran” pe coperta interioară. Cât despre sintagma „sub redacția dr. Mircea Beuran”, am văzut ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
senzație ca o dare de seamă sau un prospect de medicament. Așa sunt eu format de viața și vremurile pe care le-am trăit. Nu consider însă acest mod de a gândi și simți nici bun, nici neapărat adevărat - sunt conștient că e doar o limitare impusă de timp. În cazul picturii, care mi-e mai puțin aproape, sesizez imediat absurdul: esența picturii, veșnic și indisolubil legată de pânză și ulei sau acuarelă? Peste 50 de ani, „pictorii” vor azvârli culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
răspândit prin cârciumile literare și preluat de presă imediat după ’89, cum că N.S. ar fi prevestit Revoluția prin nu știu ce versuri cu „tineri” și „decembrie”. Așa ceva era fundamental imposibil, întrucât N.S. a fost, până la decesul său, în 1983, în mod conștient și declarat, un stâlp al susținerii sistemului ceaușist prin propagandă literar-artistică, o rudă a lui Adrian Păunescu. La începutul carierei sale, el a făcut acest lucru explicit. Prima poezie din primul său volum, Sensul iubirii (1960Ă, se încheia așa: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru mine un semn planetar al declinului creștinismului. Cei care se bulucesc să-l vadă și zic după aceea că au ieșit pătrunși de spiritul creștin, unii până la infarct, nu sunt altceva decât niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai propriei conștiințe. Viața cotidiană a marii majorități a spectatorilor Patimilor lui Hristos nu se desfășoară nicidecum sub semnul învățăturilor creștine: oamenii aceștia sunt meschini, lași, răi, egoiști, lacomi, mincinoși, ranchiunoși. În nici un caz nu întorc obrazul celălalt. Aproapele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și nici nu mă altoia, ceea ce era foarte bine, dată fiind constituția ei atletică ; la un moment dat, Într-o Încăierare, era să-l lase pe Shunt fără o ureche, atît de tare se Înfipsese În el. Întotdeauna am fost conștient - și m-am temut - de gabaritul ei, Însă În noaptea aia, cînd am pornit la drum, am observat pentru prima oară cît de blănoasă e În zona posterioară. Nu doar dinții Îi crescuseră considerabil. Preocupat cum eram de explorările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd ideile mele despre frumusețe aveau la bază doar desenele lui Tenniel la Alice, am știut că asta e urîțenie. Iar contrastul, distanța sfîșietor de dureros de imposibil de străbătut, a crescut și mai tare mai tîrziu, cînd am devenit conștient că există ființe cu adevărat frumoase, ca Ginger, Fred, Rita, Gary, Ava și toate celelalte Ființe Frumoase. Era un lucru foarte greu de acceptat. De atunci Încolo, am făcut tot ce-am putut ca să evit să-mi zăresc, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient de părerea pe care ar avea-o ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar fi văzut doar niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Puteți ridica din sprînceană, puteți chiar ridica din ambele sprîncene, Însă faptul e fapt, fanteziile și scăpările mentale sînt una, iar nebunia cu totul alta. Iar eu nu sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie conștientă de asta. Există mulți oameni care sînt mult mai rău decît mine. Dețin această informație de la o adevărată autoritate În domeniu, și anume Peter Erdman, autorul cărții Sinele ca altul. În această carte, doctorul Erdman relatează povești adevărate cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și umedă, iar aceea a domnișoarei Pantil - fierbinte și uscată. Deși asista pentru prima oară la o ședință de spiritism, nu de spirite se temea Rowe. Ar fi vrut să-l simtă lîngă el pe Hilfe, căci era tot timpul conștient de spațiul gol și Întunecos din spatele lui - un spațiu În care se putea Întîmpla orice. Încercă să-și elibereze mîinile, dar vecinii i le țineau strîns. În salon domnea o tăcere deplină. Rowe simți cum un strop de sudoare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dezinfectant, de parcă ar fi dormit În infirmeria unui azil. În timp ce-și plătea consumația, o Întrebă pe chelneriță: — Aveți vreun telefon pe-aici? Ea Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul probabil pustiu și se Întrebă dacă sendvișul mai era acolo, pe farfurie, lîngă aparat. Din pricina bombardamentelor, orice legătură telefonică devenise problematică, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea să fi pierit cu desăvîrșire; nu se mai simțea capabil de sacrificiu, de curaj, de virtute, pentru că nu mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar nu mai rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau boala. Pacienții Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe cît de veche, pe atît de proaspătă: memoria reținuse doar puține dintre Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luată În seamă. Există momente cînd Îți vine mult mai ușor să-ți iubești dușmanul decît să-ți amintești cît rău ți-a făcut... — Filmul! spuse Rowe, Încet. — Filmul, Îngînă Hilfe, cu un zîmbet franc. Da, Îl am... Era, firește, conștient că totul se sfîrșise - totul, inclusiv viața - și totuși Își păstra aerul glumeț, și chiar vocabularul acela Împănat cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de dans al ghilimelelor. Recunosc, urmă el, „te-am dus cu preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]