2,296 matches
-
de sancționare. Împăratul Constantin I (Constantin cel Mare) este cel care face legătura între religie și stat folosind metodele de represiune ale statului pentru extirparea ereziei, și printr-o astfel de măsură a împăratului va fi exilat Arius după Primul conciliu de la Niceea, considerat ca un pericol pentru biserică. Din motive asemănătoare a exilat episcopul Atanasiu din Alexandria, un dușman înverșunat al Arianismului, numeroși episcopi ortodocși. La început teologul Augustin de Hipona, care a avut dispute înverșunate cu „donatiștii” (o fracțiune
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
cazurilor de erezie, aceasta fiind o reacție a mișcării religioase a katharilor (curaților, între sec. XI-XIV, pornită din sudul Franței), împotriva cărora s-au întreprins câteva cruciade și care au fost prigoniți sau arși pe rug ca eretici. , 1746-1828) La Conciliul din Tours, ținut în 1163 de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate celor care se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181-1185) în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Tours, ținut în 1163 de Papa Alexandru III, s-a accentuat necesitatea unei pedepse adecvate celor care se abat de la calea adevărată arătată de biserică. Astfel, papa Lucius III (1181-1185) în colaborare cu Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa) la Conciliul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților). În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Ad Abolendam” hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților). În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. În 1215, Conciliul al IV-lea Lateran a hotărât împotriva celor eretici, osândindu-i la pierderea avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit. În Cruciada Albigensiană (1209-1229), organizată de Papa Inocențiu al III-lea, papa pretinde regelui Filip al II-lea al
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
IX-lea (1167-1241) cu condiția ca numai biserica să poată hotărî care eretic este recidivant și nu mai poate fi convertit; astfel, papa refuză să accepte declararea ca eretic a orașului Milano care s-a răzvrătit împotriva împăratului. La hotărârea Conciliului din Toulouse (1229) s-au înăsprit măsurile de pedepsire a ereticilor prin descoperirea locurilor unde aceștia s-au refugiat. Celor care le ofereau adăpost sau pomană, le erau dărâmate casele, confiscate bunurile, sau periclitate viețile. Pentru a obține informațiile necesare
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
care au ars pământurile și morile, însă atât cavalerii cât și lituanienii erau epuizați după războiul anterior pentru a risca o bătălie majoră, astfel au încetat luptele în toamna aceluiaș an. Ostilitățile nu s-au mai ridicat până în 1419, în timpul Conciliului de la Constanța, când aceștia au fost chemați la insistența delegatului papal. Conciliul de la Constanța s-a dovedit a fi un punct de cotitură în cruciadele teutonilor, așa cum au făcut pentru majoritatea conflictelor europene. Vytautas a trimis o delegație în 1415
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
erau epuizați după războiul anterior pentru a risca o bătălie majoră, astfel au încetat luptele în toamna aceluiaș an. Ostilitățile nu s-au mai ridicat până în 1419, în timpul Conciliului de la Constanța, când aceștia au fost chemați la insistența delegatului papal. Conciliul de la Constanța s-a dovedit a fi un punct de cotitură în cruciadele teutonilor, așa cum au făcut pentru majoritatea conflictelor europene. Vytautas a trimis o delegație în 1415, inclusiv pe mitropolitul de Kiev. Ca urmare a diplomației poloni-lituaniene, consiliul, deși
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
medieval, fiind probabil opera unor arhitecți de origine maghiară. Ea mai este numită și Poarta Mijlocie ("Orta Kapı"). A doua curte a palatului cuprinde sala divanului, bucătăriile, camerele grăjdarilor și ale îngrijitorilor, Turnul Justiției și Poarta Fericirii. Sala divanului sau conciliul imperial este locul unde erau dezbătute problemele și treburile politice, unde se adunau miniștrii în prezența Marelui Vizir, unde erau primiți ambasadorii și unde aveau loc diferite ceremonii. Ea se află în partea stângă a curții și are două etaje
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
cu "absolutorium" (= echivalat cu bacalaureat bisericesc și cu licență de stat). În perioada 1970-1972, a studiat la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. Aici și-a susținut în anul 1972 licența în teologia universală în limba germană, tema disertației a fost: "Conciliul Vatican II și Euharistia". A fost sfințit preot de către episcopul Áron Márton la 13 aprilie 1969 în Catedrala din Alba Iulia pentru Dieceza de Satu Mare. Aproape de îndată a primit însărcinări deosebit de importante în cadrul ierarhiei bisericii catolice. În perioada 1 septembrie
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
însemnătate foarte mare pentru istoria creștinismului. Pavel se opune categoric pretențiilor manifestate de unii creștini proveniți dintre evrei, care voiau să impună păgânilor convertiți circumciziunea și alte rituri și prescrieri mozaice. Problema a fost prezentată celorlalți apostoli în așa-zisul „conciliu din Ierusalim” (49 e.n.), unde a avut câștig de cauză teza distincției nete între creștinism și iudaism, chiar dacă s-a admis ca ex-evreii să practice prescrierile lor mozaice și s-a recomandat creștinilor veniți dintre păgâni să se abțină de la
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
la Santiago de Compostela, în 1568 și un doctorat la Salamanca, în 1573. A fost Mare Inchizitor al Granadei (1573 - 1580). Ales episcop de Lima în anul 1580, a plecat în America de Sud. Înflăcărat de zel apostolic, a întrunit sinoade și concilii pentru promovarea vieții religioase în întreg ținutul. Sinodul din Lima (1582/83) a fost de importanță fundamentală pentru Biserica din întreaga Americă Latină. În urma acestui sinod a apărut prima carte tipărită pe continentul american (1584), un Catehism redactat în limbi
Turibiu de Mongrovejo () [Corola-website/Science/303197_a_304526]
-
atât din partea clerului și călugărilor, cât și a regimului colonial. Administrația colonială cenzura drastic corespondența Episcopului, pentru a îngreuna comunicarea acestuia cu Roma. A fost unul din puținii care a încercat să pună în aplicare și în Lumea Nouă hotărârile Conciliului Tridentin, spre înnoirea Bisericii în întreaga Americă de Sud. A murit în anul 1606. În 1679 a fost beatificat, iar în 1726, canonizat. Este sărbătorit în Biserica Catolică la 23 martie.
Turibiu de Mongrovejo () [Corola-website/Science/303197_a_304526]
-
din Deventer, care îl inițiază în mistica înoitoare denumită "Devotio moderna". Studiază dreptul și matematica la renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își retrage această teză și devine un apărător activ al
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
în 1423, își ia doctoratul cu o dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își retrage această teză și devine un apărător activ al papalității. Este trimis la Constantinopol, și încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din Orient și Occident. În 1440 revine în Germania
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
pana în 1230, a avut loc o schimbare crucială în care câțiva oameni au inceput sa practice dreptul canonic a profesie in sine. Revenirea profesiei a fost marcată de eforturile bisericii și statului de a reglementa-o. În 1231 două concilii locale franceze au dictat ca avocații să depună un jurământ de admitere înainte de a practica în fața instanțele bisericești din regiunea lor și un jurământ similar a fost promulgat printr-un legat papal în London în 1237. Pe parcursul aceleiași decade, Frederick
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
în 1237. Pe parcursul aceleiași decade, Frederick II, împăratul Regatului Siciliei, a impus un jurământ similar în instanțele civile. Din 1250 un nucleu al profesie a fost clar stabilit. Noul trend spre profesionalizare a culminat într-o propunere la Al doilea Conciliu de la Lion din 1275 ca toate instanțele bisericești să ceară un jurămând de admitere in profesie. Deși nu a fost adoptată de către conciliu, a avut mare influență în multe instanțe bisericești din toată Europa. Instanțele civile din Anglia au aderat
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
profesie a fost clar stabilit. Noul trend spre profesionalizare a culminat într-o propunere la Al doilea Conciliu de la Lion din 1275 ca toate instanțele bisericești să ceară un jurămând de admitere in profesie. Deși nu a fost adoptată de către conciliu, a avut mare influență în multe instanțe bisericești din toată Europa. Instanțele civile din Anglia au aderat, de asemenea, la acest trend de profesionalizare; în 1275 a intrat în vigoare un statut care prevedea pedepse pentru avocații vinovați de fraudă
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
Pocăința nu e o întoarcere spre sine, nici o concentrare asupra disciplinei personale, de genul unui atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
de dulap. În Răsărit, spovedania se va practica fie în diaconin, fie în fața unei icoane din nartex. Din punct de vedere liturgic și sistematic, spovada se desfășoară în mai multe etape: În toate riturile există rugăciuni de primire a penitentului. Conciliul Tridentin (în Biserica Catolică) a declarat că spovada e validă, chiar dacă molitva se omite. În practică, molitva se omite în toate riturile, destul de des, îndeosebi când nu sunt mulți credincioși de spovedit, mai ales în afara mănăstirilor. Mărturisirea se desfășoară în
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
bisericești privitoare la hirotonire. A fost înlăturat de la școala alexandrină și exilat, iar apoi a fost depus din preoție, fapt comunicat tuturor bisericilor și, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, "Biserica din Roma" a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul "Demetrius al Alexandriei Egiptului". Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră și s-a stabilit în "Cezareea Palestinei", unde a deschis o școală teologică. Aceasta întrecea
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
A fost înlăturat de la școala alexandrină și exilat, iar apoi a fost depus din preoție, fapt comunicat tuturor bisericilor și, mai cu seamă, Bisericii din Roma. În anul 232, "Biserica din Roma" a confirmat, într-un conciliu, verdictul dat de conciliul condus de episcopul "Demetrius al Alexandriei Egiptului". Fiind alungat din Egipt, s-a dus în Palestina, la episcopii care îl hirotoniseră și s-a stabilit în "Cezareea Palestinei", unde a deschis o școală teologică. Aceasta întrecea prin faimă școala de la
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
sub denumirea de Septuaginta. "Hexapla" lui Origene punea alături șase versiuni ale Vechiului Testament, inclusiv traducerile în greacă din secolul al II-lea ale lui Aquilas din Sinope și Symmachus Evionitul. Biblia creștină a fost compilată în AD 325 la Conciliul de la Niceea, iar Vulgata lui Ieronim, traducere în latină datează din perioada AD 382 - 420. Traducerile latine care au precedat pe cea a lui Ieronim sunt cunoscute sub numele colectiv de "Vetus Latina".<br> Sfântul Ieronim a început prin a
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
să existe în diaspora, precum și, în clandestinitate, în Ucraina. După același model, în 1948, a fost suprimată și Biserica Greco-Catolică din România, iar în 1950, Biserica Greco-Catolică din Slovacia. În timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea și ca urmare a Conciliului Vatican II, datorită ajutorului dat de papă la soluționarea, de către președintele american J. F. Kennedy și Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice Nikita Sergheievici Hrușciov, a Crizei rachetelor din Cuba, au fost stabilite relații neoficiale între Curia Romană
Biserica Greco-Catolică Ucraineană () [Corola-website/Science/302552_a_303881]
-
Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului, stabilită la Conciliul Constantinopol I și reconfirmată la Conciliul Constantinopol II din anul 381 (d.Chr.), pe care Biserica Ortodoxă o păstrează ca atare, spune că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, „purcede de la Tatăl; cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slavit
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului, stabilită la Conciliul Constantinopol I și reconfirmată la Conciliul Constantinopol II din anul 381 (d.Chr.), pe care Biserica Ortodoxă o păstrează ca atare, spune că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, „purcede de la Tatăl; cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slavit”. Astfel, Biserica Ortodoxă susține că Occidentalii
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]