13,648 matches
-
tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de nu prezintă consoarte le stârnesc superiorilor mai abitir bănuieli, pe motiv că ei sânt primii condamnați de a încăpea pe mâna cocotelor și de-a trăda pe-acolo cine știe ce secret de serviciu. Și apoi, cu soțiile funcționarilor de talia lui, n-o să fie pus într-o situație delicată, când ele or să vină la el să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort. Și, în loc să chemi Salvarea, ai fugit la tine acasă. Credeai c-o să moară... - Cine mai știe de asta? - Dar n-a murit. Credeam că-și mai amintește și ea. - Tony avea o colegă, Doinița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trăiesc... Cataroiul mușca paharul. Lăutarul îl ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cele mai dificile momente mulțimile au grijă să constituie tribunale, să-și judece viitoarele victime într-un spirit de echitate. Nu mai mică este și onestitatea lor, întrucît de fiece dată predau, pe masa comitetelor, banii și bijuteriile luate de la condamnați. Crimele nu constituie decît un aspect particular al psihologiei lor. Ei le comit mai ales la instigarea unui conducător. Pe scurt, nu există nici mulțimi criminale, nici mulțimi virtuoase; nici violența, și nici eroismul nu sînt atributele lor preferențiale. Ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care nu este nimic altceva decît complicitate. Fiecare este strîns legat de fiecare. Nimeni nu este propriul lui stăpîn. Prin caracterul lor public, mărturisirile și acuzațiile ascund și consacră o complicitate. Chiar cînd au scăpat și au ajuns în exil, condamnații gîndeau că "partidul care ne excomunica, ne întemnița și începea să ne asasineze, rămînea partidul nostru, iar noi îi datoram totul; nu trebuia să trăim decît pentru el, întrucît prin el noi putem sluji revoluția. Eram învinși de loialismul nostru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să întrețină deloc puțin numerosul clan Ceaușescu. Se antrenau intens, 3-4 ore pe zi de forță fizică și arte marțiale, alte 3-4 ore trageri cu armament divers din orice poziție. Țintele erau guri, ochi, frunți desenate pe hârtie. Dar anumiți condamnați de drept comun și-au primit pedeapsa capitală din mâinile acestor indivizi, fiind obligați să-i înfrunte direct. Iar anumite antrenamente se făceau pe viu, cu arme și cartușe active, ca la ruleta rusă, și se terminau cu răniți și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
state membre ale organizației evidențiază voința comună a tuturor statelor de a înfrunta direct terorismul sub toate formele sale și în toate manifestările sale, oricare ar fi autorii, locurile și scopurile sale, el nu mai poate fi tolerat și trebuie condamnat". Qui bono, Cui prodest Tratatul politic de bază cu Republica Moldova Prof. univ. dr. AUREL PREDA* Summary The author of the study entitled "Qui bono, Cui prodest" is of the opinion that the perfect complementary between The Declaration of the Independence
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
libertate (I. Oancea); o instituție complementară regimului executării pedepsei în penitenciare și, totodată, un mijloc de individualizare a executării pedepselor privative de libertate (Basarab) sau o măsură de politică penală importantă pentru realizarea scopului pedepsei, concepută ca un stimulent pentru condamnații care dau dovadă de îndreptare, fiind destinată să grăbească procesul de reeducare și de reinserție socială a condamnatului (Bulai). În raport cu legea, liberarea condiționată constă în punerea în libertate a condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, înainte de împlinirea duratei pedepsei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
executării pedepselor privative de libertate (Basarab) sau o măsură de politică penală importantă pentru realizarea scopului pedepsei, concepută ca un stimulent pentru condamnații care dau dovadă de îndreptare, fiind destinată să grăbească procesul de reeducare și de reinserție socială a condamnatului (Bulai). În raport cu legea, liberarea condiționată constă în punerea în libertate a condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, înainte de împlinirea duratei pedepsei, în baza unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată. Această liberare anticipată este supusă unor condiții care trebuie îndeplinite
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
importantă pentru realizarea scopului pedepsei, concepută ca un stimulent pentru condamnații care dau dovadă de îndreptare, fiind destinată să grăbească procesul de reeducare și de reinserție socială a condamnatului (Bulai). În raport cu legea, liberarea condiționată constă în punerea în libertate a condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, înainte de împlinirea duratei pedepsei, în baza unei hotărâri pronunțate de instanța de judecată. Această liberare anticipată este supusă unor condiții care trebuie îndeplinite pentru acordarea liberării, condiții a căror îndeplinire este evaluată de instanța de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
îndeplinite pentru acordarea liberării, condiții a căror îndeplinire este evaluată de instanța de judecată sesizată printr-o propunere sau cerere. Liberarea condiționată este însă supusă și unor condiții viitoare, condiții care vizează comportamentul pe care trebuie să-l dovedească cel condamnat în intervalul de timp cuprins între momentul punerii în libertate și până la terminarea duratei pedepsei. Liberarea condiționată este considerată într-o concepție unanimă ca fiind un mijloc legal cu ajutorul căruia este posibilă individualizarea pedepsei în cursul executării în măsura în care, condițiile prevăzute
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Liberarea condiționată este considerată într-o concepție unanimă ca fiind un mijloc legal cu ajutorul căruia este posibilă individualizarea pedepsei în cursul executării în măsura în care, condițiile prevăzute de lege fiind îndeplinite, se poate prezuma că scopul pedepsei poate fi atins în raport cu anumiți condamnați și fără executarea integrală și efectivă a pedepsei. Cu privire la natura juridică a liberării condiționate, respectiv dacă aceasta constituie un mijloc de individualizare judiciară sau administrativă a pedepsei, în literatura de specialitate există opinii diferite. Argumentele care pot fi invocate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Indiferent de opinia pentru care am opta, liberarea condiționată apare ca un mijloc de individualizare, de adaptare a pedepsei în cursul executării acesteia, deci post judicium (S.Kahane)2. Datorită faptului că pedepsele privative de libertate din a căror executare condamnatul poate fi liberat condiționat se execută în penitenciare, apare evident că rolul acestora în funcționarea instituției este deosebit de important. Punctul de vedere al administrației penitenciarului (Comisia de individualizare a executării pedepselor) trebuie obligatoriu exprimat și consemnat în scris (proces-verbal), atât
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de vedere al administrației penitenciarului (Comisia de individualizare a executării pedepselor) trebuie obligatoriu exprimat și consemnat în scris (proces-verbal), atât în cazul în care liberarea condiționată este propusă, cât și în cazul în care liberarea este cerută direct de către cel condamnat. În ambele situații, aprecierile cuprinse în procesul-verbal întocmit de comisie, sunt, de regulă, decisive pentru fundamentarea soluției pronunțate de instanța de judecată, indiferent dacă soluția acesteia este de admitere a propunerii (cererii) de liberare condiționată sau de respingere. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
pentru fundamentarea soluției pronunțate de instanța de judecată, indiferent dacă soluția acesteia este de admitere a propunerii (cererii) de liberare condiționată sau de respingere. Acest lucru este firesc, deoarece membrii comisiei, prin informații directe sau indirecte care privesc persoana acelui condamnat, sunt cei mai în măsură să facă evaluări în cunoștință de cauză cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege3 și să formuleze, totodată, un prognostic cu privire la îndreptarea, resocializarea condamnatului care urmează a fi pus în libertate înainte de executarea integrală a pedepsei
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
deoarece membrii comisiei, prin informații directe sau indirecte care privesc persoana acelui condamnat, sunt cei mai în măsură să facă evaluări în cunoștință de cauză cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege3 și să formuleze, totodată, un prognostic cu privire la îndreptarea, resocializarea condamnatului care urmează a fi pus în libertate înainte de executarea integrală a pedepsei. Comisia de individualizare a pedepsei, chiar dacă la lucrările acesteia participă și un judecător (judecătorul delegat cu executarea pedepselor), rămâne, prin natura sa, o autoritate administrativă. Din perspectiva celor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
vigoare, cât și în raport cu cele cuprinse în noul Cod penal, decizia de acordare a liberării condiționate, ca și decizia de revocare a acesteia, este de competența exclusivă a instanței de judecată (instanța de executare). Împotriva soluțiilor pronunțate de aceste instanțe condamnatul sau procurorul pot utiliza calea de atac a recursului conform art.450 din Codul de procedură penală. Așa fiind, chiar dacă în luarea deciziei cu privire la liberarea condiționată sau după caz, de revocare a acesteia, instanța de judecată este sesizată și primește
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și Regulamentul de aplicare a acesteia). Aceste modificări au înființat printre altele și instituția judecătorului delegat cu executarea pedepselor, căreia i s-au conferit ample competențe în privința regimului de executare a pedepselor și cu privire la soluționarea plângerilor sau sesizărilor formulate de condamnați 4. Procedând în acest fel, țara noastră răspunde unui deziderat formulat în hotărârile unor organizații internaționale, universale sau regionale, deziderat care cere ca justiția să nu se oprească la porțile penitenciarului. Liberarea condiționată, ca instituție, este reglementată prin norme cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Codul de procedură penală și în Legea de executare a pedepselor privative de libertate și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Liberarea condiționată este de aplicabilitate generală, în sensul că poate fi acordată, în principiu, oricărui condamnat, indiferent de natura sau gravitatea infracțiunii care a atras condamnarea, de felul pedepsei privative de libertate ori de regimul executării acesteia. Totodată, liberarea condiționată are un caracter personal, fiind strâns legată de personalitatea celui condamnat, motiv pentru care va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fi acordată, în principiu, oricărui condamnat, indiferent de natura sau gravitatea infracțiunii care a atras condamnarea, de felul pedepsei privative de libertate ori de regimul executării acesteia. Totodată, liberarea condiționată are un caracter personal, fiind strâns legată de personalitatea celui condamnat, motiv pentru care va fi precedată de o evaluare riguroasă a personalității condamnatului. Această evaluare ține de competența instanței de judecată și trebuie să aibă ca rezultat formarea convingerii că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate și fără executarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a atras condamnarea, de felul pedepsei privative de libertate ori de regimul executării acesteia. Totodată, liberarea condiționată are un caracter personal, fiind strâns legată de personalitatea celui condamnat, motiv pentru care va fi precedată de o evaluare riguroasă a personalității condamnatului. Această evaluare ține de competența instanței de judecată și trebuie să aibă ca rezultat formarea convingerii că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate și fără executarea efectivă și integrală a acesteia. Strâns legată de caracterul personal al liberării condiționate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
efectivă și integrală a acesteia. Strâns legată de caracterul personal al liberării condiționate este și caracterul discreționar al acesteia, în sensul că liberarea nu se acordă automat odată ce condițiile sunt îndeplinite, ci numai în măsura în care toate datele și informațiile existente cu privire la condamnat conduc la conturarea unui prognostic favorabil privind îndreptarea și resocializarea acestuia. În sfârșit, liberarea condiționată este provizorie, în sensul că aceasta poate fi revocată până la împlinirea duratei pedepsei, în condițiile legii. 2. Referințe istorice și elemente de drept comparat Liberarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
englez. Ulterior, liberarea condiționată ca instituție a fost consacrată în legislația penală a celor mai multe țări, indiferent de sistemele de drept de care acestea aparțin. În România, liberarea condiționată a fost consacrată, pentru prima dată, prin Legea închisorilor din 1874 pentru condamnații minori, iar apoi, printr-o lege adoptată în 1921, a fost extinsă și în raport cu condamnații majori 5, dar cele două legi nu au fost niciodată aplicate. O reglementare completă și viabilă a acestei instituții a fost consacrată prin Legea penitenciarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
indiferent de sistemele de drept de care acestea aparțin. În România, liberarea condiționată a fost consacrată, pentru prima dată, prin Legea închisorilor din 1874 pentru condamnații minori, iar apoi, printr-o lege adoptată în 1921, a fost extinsă și în raport cu condamnații majori 5, dar cele două legi nu au fost niciodată aplicate. O reglementare completă și viabilă a acestei instituții a fost consacrată prin Legea penitenciarelor din 1929. Liberarea condiționată a fost menținută și în Codul penal adoptat în 1936. În
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
fost menținută și în Codul penal adoptat în 1936. În 1950, instituția liberării condiționate a fost înlocuită cu liberarea înainte de termen. Liberarea înainte de termen, menținută până la intrarea în vigoare a Codului penal adoptat în 1968, permitea punerea în libertate a condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei, pe baza rezultatelor obținute de cel condamnat în muncă și în raport de conduita acestuia în penitenciar, în conformitate cu prevederile Legii nr.720/1950. Punerea în libertate a celui condamnat înainte de executarea integrală a pedepsei pronunțate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]