2,265 matches
-
colectarea datelor" Beneficiile acestor șase surse de dovezi pot fi maximalizate dacă respectați trei principii. Ele sunt relevante pentru toate cele șase surse, iar când sunt folosite În mod corespunzător, pot ajuta la rezolvarea problemelor de stabilire a validității de construct și a fidelității probelor studiului. Cele trei principii sunt după cum urmează. Principiul 1: Folosiți surse multiple de dovezi Oricare dintre sursele de probe menționate poate fi și chiar a fost singura bază a unui Întreg studiu. De exemplu, unele studii
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În realitate sunt analize separate pentru fiecare sursă și o comparație a concluziilor acestor analize. Figura 4.1 - Convergența și non-convergența surselor multiple de dovezi Sursa: COSMOS Corporation. Prin triangularea datelor pot fi prevenite și unele probleme În privința validității de construct, deoarece sursele multiple furnizează de fapt măsurători multiple ale aceluiași fenomen. În mod deloc surprinzător, În urma unei analize a metodelor studiului de caz, s-a ajuns la concluzia că studiile care s-au bazat pe surse multiple au primit aprecieri
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
datelor. Și invers, nici o dovadă inițială nu trebuie pierdută, din neatenție sau greșeală, deoarece toate probele trebuie să primească atenția cuvenită pentru considerarea „faptelor” unui caz. Dacă sunt Îndeplinite aceste obiective, va fi rezolvată și problema metodologică a validității de construct, mărind astfel calitatea studiului ca ansamblu. Imaginați-vă următorul scenariu. Ați citit concluziile la care s-a ajuns Într-un raport de studiu și ați dori să știți mai multe despre lucrurile pe care s-a bazat cercetătorul. Vreți deci
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
mai sus sunt etape destinate tocmai acestui scop. Rolul lor nu este de a impune constrângeri cercetătorilor inventivi, ci de a face procesul cât mai explicit, astfel Încât rezultatele finale - datele care au fost adunate - să reflecte preocuparea pentru validitatea de construct și fidelitate, meritând astfel efortul de a le analiza În etapa următoare. Cum se poate efectua analiza datelor este subiectul capitolului următor. Exercițiitc "Exerciții" 1. Folosirea dovezilor. Alegeți unul dintre studiile de caz menționate În casetele cărții de față. Citiți
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
aplică În special studiilor de caz și care merită menționate În continuare. Prima descrie o tactică generală pentru Începerea redactării, a doua tratează problema dezvăluirii identității cazurilor, iar a treia prezintă un procedeu de revizuire menit să sprijine validitatea de construct a unui studiu. Când și cum se Începe redactarea? Prima procedură presupune demararea redactării la Începutul procesului de analiză. O lucrare menționează că, de fapt, „niciodată nu puteți Începe să scrieți destul de devreme” (Wolcott, 1990, p. 20). Nu foarte departe
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
un ajutor deosebit, cercetătorul ar putea chiar să le publice ca parte componentă a investigației (vezi caseta 40). CASETA 40 Revizuirea studiilor de caz - și publicarea comentariilor O modalitate Însemnată pentru mărirea calității studiilor de caz și asigurarea validității de construct este revizuirea rapoartelor preliminare de către cei care au fost subiecți ai cercetării. Marvin Alkin et al. (1979) au folosit această procedură În mod exemplar, Într-o serie de cinci cazuri. Fiecare studiu trata o circumscripție școlară și felul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
scriam, Îi arătam lui Doc diferite părți și le discutam Împreună În detaliu. Criticile sale au fost neprețuite pentru revizuirea studiului (p. 341). Din punct de vedere metodologic, corecțiile făcute prin acest proces vor spori acuratețea și, implicit, validitatea de construct a studiului de caz. Posibilitatea raportării greșite a unui eveniment ar trebui să fie redusă. În plus, acolo unde nu se poate vorbi de un adevăr obiectiv - cum ar fi situațiile În care diferiți participanți relatează același eveniment În moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cu „sintetizării”, respectiv „școlărește) nu creează probleme în înțelegerea sensului. Puterea de sugestie a metaforei sistemului, ca și cea a mecanismului, folosită de iluminiști, se răsfrânge ca o modă asupra limbajului, dislocând cuvinte din vorbirea curentă pentru a-și impune constructele filiale. Reformarea limbajului însă nu reinventează realitatea, nu o reîncarcă cu alt conținut, ci doar îi oferă o formă la modă, o haină trendy. Conceptul de sistem este un produs târziu al amurgului modernității, obișnuită să folosească metafore ale mecanismului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
stil direct; atât naratorul, cât și personajele (sau personajul narator în proza subiectivă/narațiunea homodiegetică) sunt instanțe narative definitorii pentru opera epică; personajele dramatice (instanțele comunicării teatrale), întruchipate scenic de către actori; eul liric, în ipostaze diverse - instanță a comunicării lirice, construct textual specific discursului liric, eul rostitor, distinct de poetul care a scris poezia. 2) RECEPTORUL este cel care primește mesajul și îl decodează, având un rol com plementar celui de emițător. În majoritatea situațiilor de comunicare, receptorul este și destinatarul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu o puternică încărcătură semantică, metafora are forme multiple: - metafora explicită (in praesentia) presupune prezența termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct este esențial pentru metafora modernă, numită de L. Blaga metaforă revelatorie, fiindcă absența termenului propriu din context ar duce la ermetism, la imposibilitatea decodării semnului. Textual, metafora explicită se realizează prin: construcție apozitivă: Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
banalității cotidiane, ale căutării semnificației și producerii textului. Elementele de metaroman („romanul romanului“ se concretizează prin dezvăluirea mecanismelor de producere a textului) se asociază textualismului (textul se auto-oglindește sau face trimiteri la alte texte, nu la lumea reală), rezultând un construct eterogen („roman palimpsest“) care abolește componentele definitorii ale situației narative: instanțele și perspectivele narative, timpul diegetic, ordinea și modalitatea narării. „Lumea se dizolvăn limbaj și limbajul în lume ca întro bandă a lui Möbius.“ În esență, romanul postmodern demonstrează o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
principala instanță a comunicării lirice, reprezentând modalitatea convențională prin care poetul se proiectează în text, ca „voce“, ca eu rostitor concretizat în ipostaze diverse (umane sau nonumane, ca în poemul lui Mircea Cărtărescu O motocicletă parcată sub stele). Fiind un construct textual, „o compoziție pe care fantezia o realizează pe baza datelor experienței“, eul liric nu este identic cu autorul concret, cu eul empiric al poetului. Chiar dacă reprezintă un alter ego al scriitorului însuși, eul liric - numit și eul poetic, eul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
persoane gramaticale este de a disimula prezența eului liric, sub aparența lirismului obiectiv. Estomparea principalei instanțe a comunicării lirice este motivată artistic prin aplicarea tehnicii picturale a autoportretului. Efectul „dedublării în oglindă“ este focalizarea viziunii artistice nu asupra eului liric - construct textual convențional -, ci asupra autorului concret, desemnat prin numele real, asupra căutărilor și opțiunilor estetice ale poetului. 7. Prin comparația din versul incipit (mut ca o lebădă) se sugerează criza limbajului, ideea că tăcerile sunt mai grăitoare decât orice cuvânt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de compoziție ale operei dramatice studiate semnificative pentru construcția personajului ales Subintitulată „tragedie în patru tablouri“, piesa lui Marin Sorescu dezvăluie formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul. Acestea sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii omului mo dern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diverselor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artis tică a acestor opțiuni este formulată în didascalii: Ca orice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
că libertatea e înlăuntrul său, în spirit. Item 3: prezentarea, prin referire la drama studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce șia pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
îndeosebi a hiperactivității). Dar identificarea acestor tulburări n-are nimic de-a face cu farmacia și vom vedea că majoritatea programelor serioase evită tocmai farmacopeea. Sociologul se va feri ceva mai mult de acest concept, considerând că temperamentul este un construct social, ceea ce nu contrazice abordarea prin factori de risc: astfel se admite pe deplin că interacțiunea dintre acest bagaj genetic și mediul familial este singurul predictor al eventualelor tulburări de comportament (Sanson și Prior, 1999). Studii longitudinale efectuate pe copii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a ideologiei postumanului. Entitățile virtuale care populează aceste spații conceptuale sunt cel mai adesea situate în zona liminală dintre realitatea fizic-materială și ficțiune (ca eroii din literatura și cinematografia cyberpunk, de la conștiințe umane upload-ate la inteligențe artificialeă, contingențe materiale și constructe ficționale. Se creionează astfel un imaginar tehnocultural situat atât în planul realității concrete, cât și în teoriile futuriste ale diverșilor ingineri sau artiști, teorii care la începutul mileniului al treilea par scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă faptul că știința
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau nu cu idealul postmodernismuluiă, virtualitatea nu poate distruge materialitatea percepțiilor, a experiențelor corporale și a acțiunilor sociale și politice. Corporealitatea este marca virtualității. Astfel, o experiență a realității virtuale depinde de mișcarea și de senzorialitatea corporale, iar aplicațiile și constructele acesteia, oricât de abstracte sau numerice în aparență, se bazează pe necesitatea întrepătrunderii zonei tehnologicului cu teritoriile perceptive și actanțiale ale corporalității fizice și societale. Aspectele corporealității și ale identității în cadrul virtualității vor fi privite însă în mod critic moderat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care utilizarea biotehnologiilor nu este o practică neutră, iar provocările tehnoștiințifice lovesc în straturile adânci ale corporealității umane. Condiția virtualității se dovedește a fi punctul de intersecție dintre realitate, materialitate și corporalitate, pe de o parte, și miturile, simbolurile și constructele cultural-imaginale, pe de altă parte. Antropologia culturală a relației dintre ființa umană și tehnologie își dovedește, la începutul mileniului al treilea, legitimitatea, ca discurs asupra corpului și identităților hibride. Rezumatul capitolelortc "Rezumatul capitolelor" Primul capitol configurează o posibilă ontologie virtuală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în astfel de asocieri, cyborgul, ca superpoziționare a biologiei și a tehnologiei cibernetice, devenind exemplul predilect al postumanului. O mostră de discurs cyborgic în această direcție a excesivului (ca limită riscantă a gândirii umanuluiă, a utopicului, a metaforei sau a constructului ficțional (evident punct de vedere care exclude susținerea practicăă este „identitatea terminală” (vezi Bukatman, 1993Ă. Această sintagmă este analizată de teoretician, în cartea cu același titlu, în termenii ultimi și ultimativi ai cyberspiritualismului, în momentul în care descrie cyberspațiul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
popularizat mai ales prin serialul de televiziune Star Trek. Asfel, odată cu fondarea științei ciberneticii, termenul cyborg a devenit operabil și, spre deosebire de celelalte accepții tehnologice istorice ale întrepătrunderii om-mașină, aduce cu sine posibilitatea (ea însăși chestionabilăă imaginării corpului uman ca un construct de date computaționale destrupate, dar și realitatea propriei funcționări sistemice complexe. Din acest punct de vedere, copiile lui Platon sau simulacrele lui Baudrillard ori ale lui Deleuze și Guattari devin „replicanți” ai omului. Acești replicanți nu mai sunt o ilustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrețesute în mod literal-material: mașinii i se atribuie funcții organice, în protezarea cibernetică, sau chiar o viziune vitalistă, în viața artificială, în timp ce perspectiva asupra ființei umane este reconstruită în funcție de noile tehnologii ale corporealității virtuale. În această direcție, o serie de constructe, în aparență paradoxale, emerg în modelele actuale ale tehnoculturii, precum sintagma „natură asistată de calculator”. Natura reconstruită în mod digital este definită prin topologii specifice de prezență, acțiune și intervenție, de la experiențe conective la evenimente translocale sau globale, de la încorporări
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în contextele simulărilor cibernetice, ca o alternativă, mai confortabilă chiar, a naturalului. Realitatea virtuală este numită, în diacronia utilizării sintagmei, realitate artificială, calificare care atrage după sine echivalarea dintre artificial și virtual, în cadrul realului însuși. Totuși, artificiul cibernetic rămâne un construct uman și nu se vrea situat la polul opus al naturalului sau al biologicului. Dimpotrivă, se urmărește ca artificiul cibernetic să suplimenteze natura, fiind ipostaziat ca o a doua natură, una tehnologică: artificialului nu îi mai revine rolul de substitut
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și obiectiv, simultan ca organism și ca flux între acesta din urmă și tehnologie. Mașinile dezirante pot fi un etalon pentru combinarea dorinței și a tehnologiei în termenii corporalizării: sunt deopotrivă corpuri organizate (organismeă și dezorganizate (fluxuriă. Fiind agregate sau constructe ale dorinței subiective, nu pot fi excluse din procesele productive (nu ne referim aici la termenul marxistă ale subiectivității. Mașinile dorinței operează în subiectivitatea omului în profunzime, până la nivelul memoriei, al afectelor și al sensibilității, transformând-o pe aceasta în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]