1,915 matches
-
scurta, să se scoată chiar și dintre cele propuse. Pentru că aceasta se face pentru a oferi o introducere și o metodă, ca apoi să se contemple mai bine și mai desăvârșit. 163. A doua notă. Materia alegerilor trebuie începută de la contemplarea plecării de la Nazaret la Iordan, incluzând-o în aceeași a cincea zi, după cum se va spune în cele ce urmează. 164. A treia notă. Înainte să intre în alegeri, pentru ca omul să se poată alipi de adevărata învățătură a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îndurat-o pentru mine1. 204. Prima notă. În această a doua contemplație, după rugăciunea pregătitoare și cele trei introduceri pomenite mai sus, se va ține același fel de a proceda, pe puncte și dialog, care a fost urmat în prima contemplare a cinei celei de taină; iar la ceasul liturghiei și al vesperelor se vor face două repetări ale primei și ale celei de-a doua contemplații; și apoi, înainte de cină, se va face exercițiul cu folosirea simțurilor asupra celor două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu cele cinci simțuri 2. ZIUA A ȘASEA. La miezul nopții, de la coborârea de pe cruce până la mormânt, exclusiv (nr. 298); și dimineață, de la mormânt, inclusiv, până la casa în care era Stăpâna noastră, după ce și-a îngropat fiul. ZIUA A ȘAPTEA. Contemplarea întregii pătimiri laolaltă în exercițiul de la miezul nopții și în cel de dimineață, iar în locul celor două reluări și al exercițiului cu cele cinci simțuri, să mă gândesc de-a lungul întregii zile, cât mai adesea cu putință, cum trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
contemplată întreaga pătimire, să se ia o zi întreagă pentru a contempla jumătate din pătimire și o a doua zi pentru cealaltă jumătate; și a treia zi, toată pătimirea. Dimpotrivă, cel care va voi mai degrabă să scurteze timpul pentru contemplarea pătimirii, să ia la miezul nopții cina cea de taină, dimineață, grădina, la ceasul liturghiei, casa lui Anna, la ceasul vesperelor, casa lui Caiafa, înainte de cină, casa lui Pilat; astfel încât, fără să facă reluări și nici exercițiul celor cinci simțuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noastră, să i se încredințeze în rugăciunea pregătitoare, ca să-i dobândească acest har de la Fiul și Domnul său; și, după ce și-a cercetat fiecare simț în parte, să zică Ave Maria. 249. AL DOILEA FEL DE A SE RUGA ESTE CONTEMPLAREA ÎNȚELESULUI FIECĂRUI CUVÂNT DIN RUGĂCIUNE. 250. Adăugire. Se va ține, pentru al doilea fel de a se ruga, aceeași adăugire, ca și cea de la primul fel de a se ruga1. 251. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare se va face în funcție de persoana căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acești excelenți creatori (Puiu, Mungiu, Porumboiu și ceilalți) repetă experința neorealismului italian. După dezastrul comunist, ca și italienii după falimentul devastator al fascismului, tinerii cineaști români au fost obligați să adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o țară atât de însorită ca Italia, așa că umorul nostru e mai gros, în vreme ce la neorealiștii italieni era mai suav. Tușa e mai groasă la noi. în general, când ne punem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Separatorul e-al nostru de-acum. Să-l stăpîniți sănătoși! le strig. Din sala tabloului de comandă se aud cuvinte de mulțumire. Nu mergi acasă? mă întreabă Ion. Nu, Ioane, îi răspund, mai stau... Mda, zice Ion. Te cred: plăcerea contemplării în ziua a șaptea... Eu plec. La revedere! Mulțumesc, Ioane! îi spun, apoi închid interfonul. Vlad mai stă încă în scaun; privește abătut tabloul de comandă și-și mușcă buza de jos, oftînd din cînd în cînd. Mda, murmură el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mituiască. În acel moment a apărut și un procuror care l-a arestat pe loc (subl.ns.)”. Ce părere are cititorul zilelor noastre cu oareșce convingeri totalitariste, atunci când citește aceste rânduri? Se bucură sau stă un pic la Îndoială asupra contemplării sale filozofice asupra „operelor” lui Karl Marx și Frederich Engels?! ș. „(...) a fost bătut Îngrozitor” Dacă acum bătaia În timpul anchetării unui presupus infractor este interzisă (chiar dacă se mai practică, potrivit relatărilor televizate sau scrise ale unora trecuți prin celulele Poliției
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe acela care reușește să se extragă din epoca sa pentru a-i privi obscuritatea. Într-o primă instanță, a fi contemporan presupune sustragerea din tumultul epocii, ieșirea din timpul tău, invocarea unui defazaj, a unei exteriorități care să permită contemplarea acestui timp. „La contemporanéité est donc une singulière relation avec son propre temps, auquel on adhère tout en prenant ses distances ; elle est très précisément la relation au temps qui adhère à lui par le déphasage et l’anachronisme.” „Prin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lipsește cu desăvârșire. Ori tocmai faptul că lipsește o face sublimă în această logică a lui „simț enorm și văz monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a golului, a nimicului, proiectează atât auditoriul, cât și pe orator în extaz, pentru că acest vid lasă un orizont infinit de posibilitate, lasă loc viziunii și inserției Noului și a Progresului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dac) nu as Împ)rt)și aceast) sl)biciune - deci „suprafețe estetice”. Ins) Prall vorbea despre viața obișnuit) și experiențele banale, despre o ceașc) de cafea sau faldurile unei draperii, despre o g)leat) pus) sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai degrab) imposibilitatea) de a bloca vacarmul vieții moderne, „lipsa solitudinii, incapacitatea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
datoria la Promontory Point, statul Utah, În anii șaizeci. Urmau cinci vagoane dezamăgitor de urâte. După ce termina definitiv cu ele, hașura cu grijă fumul gros care ieșea din coșul uriaș, Înclina capul Într-o parte și, după o clipă de contemplare Încântată, Îmi Întindea desenul. Eu Încercam să par la fel de Încântat. Uitase tenderul. Un sfert de secol mai târziu, am aflat două lucruri: că Burness, care Între timp murise, era foarte cunoscut la Edinburgh ca un traducător erudit al poemelor romantice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amănuntul genial al portretului) faldurile unei hlamide de un galben fantastic ce iluminează întregul tablou și în care parcă se reflectă, ca într-o oglindă, o parte din lumina de aur ce se revarsă peste sfânt de sus, din cer. Contemplarea acestui portret îmi limpezește spiritul, mă întărește, îmi dă curaj să sper. Se înțelege că „biroul” e un „birou de vară”. Ușa de la intrare rămâne deschisă toată ziua și numai așa, cu ușa deschisă mă simt bine, în elementul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul ei dezolant, de spațiu devastat de o catastrofă. Cum s-o fi născut în sufletul meu acel sentiment pe cât de bizar pe atât de precis conturat, de contemplare postumă? Încerc să mi-l explic prin „imposibilitatea” unor transformări de asemenea proporții. Care, în mod normal, necesită un lung interval de timp (decenii, o jumătate de secol cel puțin). În orice caz un interval căruia eu n-aveam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în care intră vrând-nevrând și critica, și eseul, și filozofia, chiar și marea oratorie, al cărei obiectiv e de regulă persuasiunea în sensul unui efect practic imediat, este în ultimă instanță o „finalitate fără scop”, adică una de cunoaștere, de contemplare, de aprehendare a adevărului. Adică frumusețea (care „va salva lumea”). Acest lucru e cel mai evident în cazul oratoriei, căci interesul ei practic expiră cel mai repede, dar cel estetic rămâne în memoria veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis și până la Eminescu, e asociată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
arie. O statuie sau o catedrală își impun dominația în spațiu, instaurându-și autoritatea pe-o anumită suprafață. Marele comic asta face. Gogol spune undeva, în Suflete moarte, următorul lucru : dacă contempli îndelung un spectacol comic, el devine trist. De ce ? Contemplarea îndelungă te face, pe tine, contemplatorul, să intri în devenirea acestei împrejurări cu toate elementele afective și cu toate elementele umane care-i sunt implicite și, prin urmare, este estompată demarcația izolantă a comicului, care nu vede decât o anumită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai mică minciună în relațiile de prietenie și cele intime. În singurătate, caracterul meu s-a ameliorat - eram prietenă cu toți oamenii, dar între noi trebuia mereu să existe o distanță apreciabilă, o perspectivă. Eram rănită și mă vindecam prin contemplarea lumii, implicându-mă cât mai puțin. Citeam texte din filozofia indiană (Bhagavad-Gita, Samkhya-Karika, Tarka-Sangraha), în traducerea, bogată în note, a excepționalului Sergiu Al-George, carte apărută la Editura Științifică în 1971. Când nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mereu în așteptare. Un fel de infracomunicare se amestecă cu vorbele din lume, cele trei ceruri swedenborgiene, care nu pot exista fără cerul apropiat de pământ, conlucrând prin mijloace diferite, prin atmosfere speciale, asemănătoare celor create de poeți prin simpla contemplare și exprimarea ei. Eu însămi simt că sunt compusă dintr-o infinitate de atmosfere și prin ele sunt capabilă să comunic despre zona interzisă oamenilor, trăind puțin în atmosfera vieții interioare. Pär Lagerkvist scrie în cartea lui Sufletele marcate că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a dat mie personal, cu lecturi de neuitat din Biblia luterană) a fost vizita la mormântul lui René, când Ralf ne-a fotografiat, pe mine și pe Lionel, lângă piatra funerară, fotografie dezvăluind magic adâncul contemplativ de pe fețele noastre. Fără contemplare, fără vis, mie mi-ar fi imposibil să-mi duc crucea într-o lume în care chiar limba și imaginile s-au degradat, servind unui singur lucru: reclamei, a face tot pentru vânzare și câștig... Seară de neuitat cu Agneta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de profundă revelație și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna de umeri și iradia din el ceva intens. Viața nu se poate explica prin nimic, în nici un caz nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și asceză. Prin acestea două îmi redescopăr puterea voinței - a-i urma pe alții e periculos. Îi văd pe prietenii mei ca „hoți de energie”, aruncându-și pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în acea zi, nu făcusem economie. Toate acestea făceau ca prezența mea să nu treacă neobservată. Secretara de județ a sesizat imediat privirile bărbaților care mă studiau, dar în mod deosebit ale instructorului de la consiliul unic, tovarășul Ioan, rămas în contemplare cu ochii pe decolteul rochiei mele. Acestea sunt cele două tovarășe care vor conduce comuna Fundoaia! Să le tratați cu respect! Tovarășu’ Ioan, ai grijă că sunt ca și copiii mei aceste două fete, i-a spus fixându-l aspru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu sunt greșite. Pe de altă parte aș fi considerat o trădare să nu particip la această luptă, mai ales că aș putea spune că activitatea mea politică a rezultat în chip organic din însăși firea mea, nepotrivită cu o contemplare aproape impersonală a lucrurilor și a oamenilor. Am fost întotdeauna un neîmpăcat adversar al ideii exprimate în celebrele versuri ale lui Baudelaire : „Je hais le mouvement qui déplace les ligne[s] Et jamais je ne pleurs et jamais je ne
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
răsunătoare arestări în mediul intelectual: avocați, profesori, elevi, torturați și unii uciși în închisoare. Cu coline înconjurătoare pline de pomi fructiferi, cu livezi întinse în jurul caselor care naveau decât parter, orășelul îndemna, în lumina verde-aurie a zilei, la reverie și contemplări tihnite. Munca în livadă nu e nici grea nici bănoasă. În portiță, vecinii fac schimb de vorbe înțelepte, mirându-se de știrile venite de aiurea: crime, războaie, imoralitate. La Fălticeni lumea e alta, căci rața rătăcită în ograda vecinului e
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
profund de persoanele care îi inspirau încredere. Iubește natura și animalele. Încă de copil rămânea încântat în fața coliviilor de păsări. Deseori, ducând comenzile de lucru la surorile evreice Sara și Rebecca, devia spre Piazza Erbe pentru a rămâne extatic în contemplarea păsărelelor, îmbătându-se de trilurile și frumusețea penajului acestor creaturi minunate. Într-o zi a strâns de pe drum un pui de graur, căzut din cuib. L-a hrănit și l-a instruit. Graurul s-a obișnuit să zboare prin casă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]