2,327 matches
-
Cercetarea educațională prezentată în capitolul 4 s-a înscris pe linia conceptului relațional de funcție-semn (introdus de Umberto Eco, 1976/2008) și s-a centrat pe observarea, analizarea, interpretarea gestului în comunicarea didactică în termeni relaționali (funcții și disfuncții) și contextuali (comunicarea gestuală în trei licee diferite), ceea ce ne-a permis identificarea lui cu o semioză comprimată. În vederea realizării profilurilor profesorilor care eficientizează și devalorizează gesturile în comunicarea didactică, am cercetat cum este influențată gestica acestora de următoarele variabile: reactivitatea la
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
punct de vedere cantitativ (nordicii percep gesticulația italienilor ca fiind excesivă și ridicolă), cât și din punct de vedere calitativ (gesturile italienilor sunt recunoscute ca fiind expresive și dinamice). Plecând de la relația cuvânt-gest, Peter Andersen evidențiază culturile verbale sau slab contextuale, în care comunicarea este explicită sau verbală și culturile nonverbale sau foarte contextuale, în care oamenii comunică implicit, fără a avea nevoie de prea multe cuvinte. Printre culturile care întrebuințează cel mai puțin cuvântul rostit sunt cele din Asia, între
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cât și din punct de vedere calitativ (gesturile italienilor sunt recunoscute ca fiind expresive și dinamice). Plecând de la relația cuvânt-gest, Peter Andersen evidențiază culturile verbale sau slab contextuale, în care comunicarea este explicită sau verbală și culturile nonverbale sau foarte contextuale, în care oamenii comunică implicit, fără a avea nevoie de prea multe cuvinte. Printre culturile care întrebuințează cel mai puțin cuvântul rostit sunt cele din Asia, între care China, Japonia și Corea, iar printre cele care utilizează mai mult comunicarea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
limbaj al orbilor sau surzilor" care duce la neînțelegerea, deformarea sau nesesizarea intenției emițătorului. În concluzie, analiza pragmatică insistă asupra funcției comunicative, acționale a gestului în interacțiunile umane. Concepută în sens larg ca domeniu al acțiunii și interacțiunii comunicative determinate contextual, pragmatica oferă un cadru integrator pentru studiul comunicării gestuale în general, care deține o amploare din ce în ce mai mare în relațiile sociale actuale. Capitolul 2 Aplicații semiotice 2.1. Semioza didactică Intervenția educativă este definită de Constantin Sălăvăstru ca o ,,structură articulată
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
personalitatea receptorului"90. Comunicarea didactică mijlocește realizarea intervenției educative sau fenomenului educațional și generează semnificații în funcție de competențele actorilor școlii. Indiferent de cum este ,,privită" intervenție, întâlnire educativă, interacțiune, relație educațională comunicarea didactică reprezintă un registru de semne lingvistice și nonlingvistice citite contextual. Un cuvânt-semn sau un gest- semn al profesorului își declină semnificația prin intrarea lui într-o rețea de semne anterioare sau coprezente. Legăturile sintactice constituie premise ale descifrării sensurilor cuvintelor și gesturilor acestuia la care se adaugă contextul. Semioza didactică
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Morris (1938): vehicolul semnului (representamen), obiectul desemnat prin semn (denotatum) și agentul semiozei (designatum). Pe lângă analiza triadică, cercetarea de față urmează linia conceptului funcție-semn (promovat de Umberto Eco, 1976/2008) și interpretează gestul în comunicarea didactică în termeni relaționali și contextuali. În acest sens, accepțiunea la care aderăm în partea practică a lucrării ne permite să evidențiem funcții și disfuncții ale gestului în comunicarea didactică. În literatura de specialitate, cercetări întreprinse de Barbara M. Grant și Dorothy G. Hennings (1977), Susan
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care presupun grile de lectură specifice. Asociați fiecărei accepțiuni caracteristica gestuală pe care o evidențiază: a) accepțiunea biologică; caracterul universal al gestului; b) accepțiunea etologică; caracterul local al gestului; c) accepțiunea psihologică; caracterul dobândit al gestului; d) accepțiunea socială; caracterul contextual al gestului; e) accepțiunea culturală; caracterul educativ al gestului; f) accepțiunea artistică; caracterul înnăscut al gestului; g) accepțiunea semiotică; caracterul personalizat al gestului; h) accepțiunea pedagogică. caracterul estetic al gestului. 13. Priviți cu atenție cele patru posturi schematizate (A, B
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
own interpretation grid. The analysis of gesture under various perspectives aims at an inclusive definition: the semiosis of gestural communication, which includes: the innate gesture, the acquired gesture, the personalized gesture, the universal and cultural gesture, the aesthetic, educational or contextual gesture. The "semiotic situation" (of signification) and the "gestural communication situation" (transfer of the significant content) build the semiosis of communicative gestures. I have considered the process of didactic communication as a signifying structure of linguistic and non-linguistic signs as
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ideographs and kinetographs), rapidity (by using emblems and pictographs) and attractiveness (offered especially by expressive and personal gestures). Educational research presented in chapter 4 focused on observing, analysing and interpreting gestures in didactic communication in relational (functions and dysfunctions) and contextual terms (gestural communication in three separate high schools), which allowed us to identify gestures with a compressed semiosis. In order to sketch the profiles of the teachers that optimize and devaluate gestures in didactic communication I have investigated how their
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
zâmbet sau verbal); ○ gesturi care pot distrage clientul; ○ tonul neplăcut al vocii; ○ viteza discursului prea rapidă sau prea înceată. 2.2. Ascultarea activă în consiliere Ascultarea este procesul activ de interceptare, procesare și interpretare a mesajului auditoriului și a stimulilor contextuali în cadrul procesului de comunicare. Este o mare diferență între a auzi și a asculta. Auzim atunci când sunetul ajunge la ureche, provocând vibrații care transmit un semnal creierului. Ascultăm atunci când creierul reconstruiește impulsurile electrochimice în forma originală a sunetului, atașându-i
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
și multe altele, nu își regăsește deocamdată utilitatea practică într-o țară în care cadrul legal de funcționare a profesiei de consilier nu este bine stabilit, prin urmare, nici relația instituției consilierii cu celelalte compartimente sociale nu există sau funcționează contextual. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ANDREEA SZILAGYI Introducere 2 1 Cuprins Dezvoltarea carierei teorii 30 9 Dezvoltarea carierei teorii 31 Abilități de comunicare și procesul de suport în consiliere 56 55 282 77 Procesul de evaluare în consilierea în carieră 113 281 Procesul de training
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
pildă, provocarea presupozițiilor moderniste despre "universalitate" și "rațiune" s-a făcut din perspectiva investigării noțiunilor de "contingență", "temporalitate" și "situație". Cât privește diversitatea de forme, practici și identități culturale, sintetizate în termenii "diversității culturale", aceasta ar fi determinată de complexitatea contextuală a vieții culturale ale cărei relații de putere represive și productive ar regulariza corpurile, instituțiile și comunitățile 2. Percepută ca un set relativ omogen și nediferențiat de atitudini, practici și structuri cognitive, cotidianitatea devine o matcă paradigmatică a reflecției culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ocazionând apariția a noi "posibilități ale vieții"49. Dacă teoriile artei postmoderne, care pot include relatări actuale ale teoriilor estetice, se constituie prin situarea artei într-un complex de relații cu diferite alte forme de cunoaștere și activitate, apreciind-o contextual și circumstanțial, în mod interdependent față de o varietate de atitudini și acțiuni umane, condiții în care se reconsideră autonomia artei, atunci teoria formei, prin care Bourriaud încearcă să descrie valoarea relațional estetică a artei, nu ar fi decât o re-denumire
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
meta-artei este socială, deoarece este preocupată de statutul artiștilor (văzuți ca animale politice), care sunt supuși forțelor de manipulare sociale 183. Într-un interviu realizat de Blake Stimson, un alt artist conceptual, Luis Camnitzer, propune spre discuție noțiunea de "artă contextuală", care ar presupune faptul că opera s-ar dezvolta ca o reacție la produsul industrial finisat al artei minimale, punând accentul pe procesul gândirii. Această orientare ar permite dezvoltarea unei relații deschise între opera de artă și diferitele sisteme de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
minimale, punând accentul pe procesul gândirii. Această orientare ar permite dezvoltarea unei relații deschise între opera de artă și diferitele sisteme de referință care ar articula structura lucrării, de la pedagogie și politică, la umor și filosofie. Principalele obiective ale "artei contextuale" ar fi facilitarea formării unui public iluminat și activ politic, demistificarea artei și susținerea privitorului de a deveni creator, eliberarea privitorului de imperativul proprietății și orientarea societății către acel punct în care nu va mai fi nevoie de artiști pentru
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o modalitate de a îmbunătăți critic ordinea realului. Delimitându-se ideologic de legitimare, conceptul de integrare politică a studiilor vizuale contemporane în rețeaua teoriilor artei actuale solicită un punct de vedere neo-pragmatic care să disocieze între diferite strategii post-estetice: contingente, contextuale, circumstanțiale, pe larg, hermeneutice, uzând de cele trei tipuri de subtilități: a înțelegerii, a explicării și a aplicării. În zilele noastre, problema metodologiei pare a fi dominată de paradigma "mobilității". Descriind această paradigmă, Geert Lovink vorbește despre manifestarea contemporană a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dacă ar fi să se țină cont de tendința structurării artistice a discursivității alternative auto- legitimării științifice a discursurilor logice. În măsura în care s-ar lua în considerare istoria formării rețelelor de contingențe care au generat în timp o serie de definiții contextuale ale artei, în funcție de condițiile de viață și co-interesele comunităților asociate de societate cu producția și practicile artistice, ar trebui să se țină seama de felul în care arta poate fi cel mai larg înțeleasă. Fără a pune în discuție originile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
processes of depiction, analysis, judgment and theoretization of an artwork. There is also an argument on the way these types of criticism were used in the practice of conceptual artists (the initiators of post-object art, art as idea, meta-art and contextual art), who developed the idea and the practice of art as (critical) art theory. In the third chapter of the book, for presenting the political dimension of the visual studies, first there is an examination of the documentation of the
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
second persona", așa cum o putem infera din textul articolului lui Edwin Black. Intenția teoretică a profesorului Black, în această piesă, intenție care îi facilitează acestuia posibilitatea înnoirii teoretico-metodologice (și, bineînțeles, terminologice) a criticismului retoric, este aceea de a lărgi cadrul contextual al evaluării morale de așa manieră, încât întreprinderea să includă, mai degrabă decât să excludă, cum "prescrie" tradiția discursivă vest-europeană și, printr-un "ricoșeu" pe care Black îl explicitează, și cea americană printre "obiectele" sale de interes, discursul retoric. Black
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
alte elemente fonice, legate de timbrul sunetelor și de culoarea vocii: mirată, emoționată, nedecisă etc." (Turculeț, 1999, p. 256) este cea care generează curba melodică a mesajului oral, reprezentată în scris prin semne de punctuație. Pauza este concretizată în întreruperea, contextuală, a fluxului sonor (cf. Iordan & Robu, 1978, p. 175), marcă a diferențierii unităților comunicative ale mesajului; în comunicarea scrisă, pauza este reprezentată prin blanc. În afara rolului obișnuit, pauza facilitează decodarea corectă de către interlocutor a structurilor omofone: cumsecade cum se cade
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a diferențierii unităților comunicative ale mesajului; în comunicarea scrisă, pauza este reprezentată prin blanc. În afara rolului obișnuit, pauza facilitează decodarea corectă de către interlocutor a structurilor omofone: cumsecade cum se cade, cu minte cuminte etc. Ritmul/ cadența 13 reflectă, în principiu, contextual, anumite particularități ale locutorului (stare fizică/ psihică, raportarea la timpul alocat transmiterii mesajului, intenție comunicativă etc.); vezi, de exemplu, ritmul vorbirii unui locutor care, implicat în actul comunicativ, încearcă să-l convingă pe interlocutor vs. ritmul celui care nu are
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a, ă, î; vocale posterioare (velare) o, u (liniile verticale ale triunghiului). Acestor criterii li se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
curent), et al. (et alii), C.F.R. (Căile Ferate Române), nr. crt. (numărul curent), dr. (doctor); * linia de pauză: utilizată cu valoare de semn de ortografie în scrierea cuvintelor compuse care conțin, în alcătuirea lor, alte cuvinte compuse: Nord Nord-Est; * accentul cuvântului: valorificat contextual, atunci când accentul grafic poate diferenția sensurile/ valorile gramaticale ale unor cuvinte omografe (zóri zorí, cấntă cântắ). Semnele de punctuație sunt mărci, în planul comunicării scrise, ale intonației/ pauzelor/ întreruperilor etc. Ele sunt folosite în contexte diferite, care le diferențiază la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A ajuns odată cu mama. (componentă a locuțiunii prepoziționale "odată cu") Odată ce ai început, mergi până la capăt. (componentă a locuțiunii conjuncționale "odată ce") I.7.5. Principiul simbolic explică scrierea cu majusculă, respectiv cu inițială mică a anumitor cuvinte 30, în general sau contextual. Vezi, de exemplu: * scrierea cu majusculă a numelor sărbătorilor laice naționale și internaționale: 1 Decembrie, 1 Iunie etc., a sărbătorilor religioase: Paște, Crăciun, Duminica Tomei, Înălțare, a marilor epoci istorice, a unor evenimente istorice sau actuale: Antichitate, Reforma, Simpozionul... etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adăugarea unei consoane inițiale: astronomie gastronomie; * adăugarea unei consoane mediane: ruină rutină; * adăugarea unei consoane finale: ar arc/ ars; * dublarea unei vocale: muze muzee; * repetarea unei vocale: cant canat; * interschimbarea unor sunete: perfect prefect. (e) Polisemia caracterizează unitățile lexicale care, contextual, actualizează sensuri diferite 77; unitățile lexicale multifațetate la nivelul conținutului (unei singure forme îi corespund mai multe sensuri) sunt numite, în literatura de specialitate, cuvinte polisemantice sau "polisemanteme", iar în cazul existenței unui număr foarte mare de sensuri derivate polisemia
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]