4,953 matches
-
realizează o împingere a sângelui din venule spre venele mari. Tonusul capilar acționează doar atunci când este crescut. d) Forța gravitațională favorizează circulația spre inimă a sângelui doar pentru venele situate deasupra cordului, pentru cele situate dedesupt efectul fiind invers. e) Contracțiile musculaturii scheletice a membrelor împing sângele din vene spre inimă, deoarece aceste vase au valvule ce nu permit decât circulația centripetă a sângelui. f) Pulsațiile arterelor satelite reprezintă un alt factor de împingere a sângelui spre cord. Presiunea sângelui este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sângelui, viteza cu care se realizează aceasta și volumul sangvin: cu cât presiunea este mai mare cu atât viteza de golire a ventriculilor este mai mică iar cu cât volumul sângelui intraventricular inițial este mai mare cu atât forța de contracție a miocardului este mai crescută. De aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
aceea debitul sistolic (cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai mult printr-o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
expulzată în timpul sistolei) este direct proporțional cu umplerea cardiacă în diastolă. Aceste relații condiționează adaptarea inimii la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai mult printr-o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
la efort. Debitul cardiac (debitul sitolic înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai mult printr-o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se întâmplă în eforturi intense. Capacitatea inimii de a-și mări forța de contracție definește forța de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
înmulțit cu frecvența cardiacă) poate fi influențat prin doi factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai mult printr-o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se întâmplă în eforturi intense. Capacitatea inimii de a-și mări forța de contracție definește forța de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
factori: modificarea frecvenței contracțiilor cardiace și modificarea forței de contracție. Un cord aparținând unui individ antrenat mărește debitul cardiac mai mult printr-o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se întâmplă în eforturi intense. Capacitatea inimii de a-și mări forța de contracție definește forța de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau afectat de procese patologice dispune de o forță de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
o forță de contracție mărită decât prin creșterea frecvenței contracțiilor (tahicardie). Creșterea simultană a forței și a frecvenței contracțiilor provoacă o creștere marcată a debitului cardiac, așa cum se întâmplă în eforturi intense. Capacitatea inimii de a-și mări forța de contracție definește forța de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau afectat de procese patologice dispune de o forță de rezervă insuficientă, în caz de solicitări intense răspunzând predominant prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de rezervă a inimii. Miocardul neantrenat sau afectat de procese patologice dispune de o forță de rezervă insuficientă, în caz de solicitări intense răspunzând predominant prin tahicardie. Corespunzător unor valori de repaus ale debitului sistolic - 80 ml și a frecvenței contracțiilor cardiace - 5/min rezultă un debit cardiac de 6 l/min. Această valoare crește cu 1-2 l în ortostatism ca urmare a scăderii întoarcerii venoase și deci a umplerii cardiace. Valori scăzute ale debitului cardiac se înregistrează în timpul somnului și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
bătăi/min). La o frecvență cardiacă mică în timpul efortului, deci bradicardie, prețul funcțional plătit de organism este mai mic, la acest fapt contribuind și valorile mai mici ale tensiunii arteriale. Așa se explică că sportivii de performanță prezină fecvențe ale contracțiilor cardiace situate către limita fiziologică inferioară sau chiar ușor sub aceasta. În ceea ce privește debitul sistolic, acesta are la un om neantrenat, în clinostatism, valori între 60-90 ml, în general mai mici la femeie decât la bărbat. În ortostatism scade cu până la
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fiziologică inferioară sau chiar ușor sub aceasta. În ceea ce privește debitul sistolic, acesta are la un om neantrenat, în clinostatism, valori între 60-90 ml, în general mai mici la femeie decât la bărbat. În ortostatism scade cu până la 40% datorită creșterii frecvenței contracțiilor cardiace și deci scurtării timpului de umplere diastolică. La spotivii de rezistență debitul sistolic este mai mic: 40-50 ml. Față de aceste valori de repaus, la un efort fizic de intensitate moderată debitul sistolic crește la 100 110 ml, iar la
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
arteriale sistolice, aceasta poate atinge și 290 mm Hg, dar niciodată 300. Tensiunea arterială diastolică prezintă variații mai puțin importante, fiind o constantă fiziologică ce reflectă presiunea exercitată în mod constant asupra tuturor vaselor sangvine. O situație particulară o reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
niciodată 300. Tensiunea arterială diastolică prezintă variații mai puțin importante, fiind o constantă fiziologică ce reflectă presiunea exercitată în mod constant asupra tuturor vaselor sangvine. O situație particulară o reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale, atât sistolică cât și diastolică (crește
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
reprezintă contracțiile izometrice de intensitate foarte mare (cu o forță de contracție mai mare cu 20% decât forța maximă voluntară), care reduc fluxul sangvin la nivelul grupei musculare respective. În scopul măririi debitului sangvin local, organismul reacționează prin creșterea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale, atât sistolică cât și diastolică (crește lucrul mecanic efectuat de inimă). Ulterior are loc o hiperemie locală compensatorie. Referitor la redistribuirea debitelor sangvine, teritorii cum sunt mușchii și viscerele se caracterizează prin modificări mari în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cele două gaze respiratorii. Ventilația pulmonară aduce prin inspirație aer cu concentrație mare de O2 și elimină prin expirație aer cu conținut mare de CO2. Inspirația este un proces activ în care se măresc cele trei diametre ale toracelui datorită contracției mușchilor inspiratori (intercostalilor externi și mai ales diafragmului). Mușchii inspiratori accesori (dințații, marii pectorali, sternocleidomastoidienii, trapezii, romboizii) produc prin contracția lor ridicarea coastelor și deci o mărire suplimentară a dimensiunilor cutiei toracice în timpul inspirației forțate. La bărbat este cracteristică respirația
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cu conținut mare de CO2. Inspirația este un proces activ în care se măresc cele trei diametre ale toracelui datorită contracției mușchilor inspiratori (intercostalilor externi și mai ales diafragmului). Mușchii inspiratori accesori (dințații, marii pectorali, sternocleidomastoidienii, trapezii, romboizii) produc prin contracția lor ridicarea coastelor și deci o mărire suplimentară a dimensiunilor cutiei toracice în timpul inspirației forțate. La bărbat este cracteristică respirația abdominală (creșterea diametrelor toracelui se face predominant prin contracția diafragmului) iar la femeie respirația costală (are o pondere mai mare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Mușchii inspiratori accesori (dințații, marii pectorali, sternocleidomastoidienii, trapezii, romboizii) produc prin contracția lor ridicarea coastelor și deci o mărire suplimentară a dimensiunilor cutiei toracice în timpul inspirației forțate. La bărbat este cracteristică respirația abdominală (creșterea diametrelor toracelui se face predominant prin contracția diafragmului) iar la femeie respirația costală (are o pondere mai mare ridicarea și rotația externă a coastelor prin contracția mușchilor intercostali externi). Ca urmare a creșterii diametrelor toracice, scade presiunea din spațiul pleural, iar plămânii urmează expansiunea toracică și se
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
suplimentară a dimensiunilor cutiei toracice în timpul inspirației forțate. La bărbat este cracteristică respirația abdominală (creșterea diametrelor toracelui se face predominant prin contracția diafragmului) iar la femeie respirația costală (are o pondere mai mare ridicarea și rotația externă a coastelor prin contracția mușchilor intercostali externi). Ca urmare a creșterii diametrelor toracice, scade presiunea din spațiul pleural, iar plămânii urmează expansiunea toracică și se destind. Drept consecință presiunea din căile respiratorii scade sub cea atmosferică și aerul pătrunde în plămâni. În inspirația forțată
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
retracția pulmonilor. Ca urmare presiunea intrapulmonară și cea din căile respiratorii devine superioară celei atmosferice iar aerul introdus prin procesul inspirației este eliminat la exterior. În cursul efortului fizic sau în unele ipostaze fiziopatologice procesul expirator poate deveni activ prin contracția mușchilor intercostali interni care produce tracțiunea coastelor în jos, dar și a mușchilor abdominali anteriori (drepți, oblici, transverși) care crește presiunea intraabdominală și deci împinge diafragmul în sus. Elasticitatea pulmonară se datorează fibrelor de elastină din structura acestor organe dar
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
care funcționează corelat cu centrii pontini apenustic și pneumotaxic (echilibrează durata inspirului cu cea a expirului). Activitatea centrilor bulbo-pontini (centrii primari) este influențată de neuroni mezencefalici, diencefalici, limbici și corticali. Centrii bulbopontini sunt învecinați cu centrii cardiovasculari astfel că frecvența contracțiilor cardiace și frecvența mișcărilor respiratorii se modifică întotdeauna în același sens. Inspirația produce distensia plămânilor și implicit excitarea unor mecanoreceptori pulmonari subpleurali, peribronhiali, bronhiali și alveolari. De aici pleacă impulsuri pe cale vagală care ajung la centrul pneumotaxic pontin, ce inhibă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
durată de 24 de ore), glucidele au o ADS de +6% ce atinge un maxim la 1-2 ore iar lipidele au o ADS de +4% cu o durată intermediară între proteine și glucide. Activitatea musculară, mușchii consumând energie atât în timpul contracției cât și atunci când sunt relaxați. Cantitatea de energie cheltuită este proporțională cu intensitatea efortului, aprecierea consumului energetic servind la elaborarea valorii calorice a rației alimentare în scopul echilibrării bilanțului energetic. Randamentul unei activități musculare poate fi calculat pe baza lucrului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
efortului în mușchiul striat (75% din energia produsă aici se transformă în căldură). Ca mecanism de adaptare la frig crește tonusul muscular, iar la o scădere cu 0,6˚C a sângelui apare frisonul care este o succesiune rapidă de contracții și relaxări ale musculaturii striate. Termoliza se realizează prin procese fizice care se află sub controlul unor mecanisme fiziologice. Procesele fizice prin care se produce pierderea de căldură din organism sunt: Radiația infraroșie. Radiațiile infraroșii emise de corpul uman transferă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tiroidei și suprarenalei (hormonii tiroidieni și adrenalina stimulează termogeneza și diminuă termoliza). Termoreglarea în efortul fizic Termoreglarea în efortul fizic prezintă unele particularități. Astfel, termogeneza crește foarte mult, explicabil dacă se ține cont de faptul că energia produsă în cursul contracțiilor musculare este utilizată doar în proporție de 25% pentru efectuarea mișcării (lucrului mecanic), restul eliberându-se sub formă de căldură. Cantitatea de căldură crește în paralel cu consumul de oxigen, în timpul exercițiilor fizice bilanțul termic fiind totdeauna pozitiv (termogeneza este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
este reglată și coordonată prin mecanisme reflex necondiționat, reflex condiționat și prin mecanism central (excitarea directă a centrilor salivari de către dioxidul de carbon). Deglutiția. Prin deglutiție bolul alimentar format, ca și lichidele, sunt transportate în stomac printr-o succesiune de contracții musculare. Deglutiția este un act reflex inițiat voluntar care are trei timpi: bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal constă în trecerea bolului alimentar din gură în faringe, prin contracțiile succsesive a milohioidienilor, stilogloșilor, palatogloșilor, hiogloșilor, ce trag limba înapoi și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ca și lichidele, sunt transportate în stomac printr-o succesiune de contracții musculare. Deglutiția este un act reflex inițiat voluntar care are trei timpi: bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal constă în trecerea bolului alimentar din gură în faringe, prin contracțiile succsesive a milohioidienilor, stilogloșilor, palatogloșilor, hiogloșilor, ce trag limba înapoi și o ridică ușor, fapt ce împinge bolul alimentar în faringe. Timpul faringian constă în deplasarea bolului alimentar din faringe spre esofag, în condițiile în care ridicarea palatului moale oprește
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]