246,706 matches
-
-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri, își recunoștea cu o anumită mândrie cochetă slăbiciunile și nerușinările. Obrazul său de copil etern i se îmbujora, își cobora ochii și lăcrima câteva clipe pe rămășițele unei inocențe pentru totdeauna pierdută; dacă, prin miracol, fusese vreodată atinsă de această grație. Lisa își moștenise mama, muiere frumoasă și nevastă năbădăioasă a unui constructor naval
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
După ce vecinul de la trei terminase de povestit, îi oferisem un exemplar cu o dedicație simțită. Cred, de altfel, că a fost singurul care a citit cărticica, avea să-mi spună câte ceva două sau trei luni mai târziu, când până și copiii din bloc știau că Lisa mă părăsise. Se știa, de asemenea, grație bunăvoinței dezinteresate a comentatorilor de la Europa Liberă și a respectului lor pentru adevăr, că generalul Gabi și mult, mult iubita lui Lisa se vânduseră americanilor și că eu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
niciodată, ne spune că "ar fi fost firesc să presupun că făptura oțelită ( ...) mergea să caute în aerul balsamic al înălțimilor și în singurătatea lor adâncă pacea și odihna și mi-aș fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n-aș fi auzit, la mătușa mea, de la o cocoană bătrână, cam rubedenie cu Pașadia, că acesta avea, în răstimpuri, furii, "pandalii" groaznice, dar că, simțindu-le când îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns până-i
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
revărsat, Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
grădina de alături și am rămas acolo. Dar bărbatul... l-am găsit zăcînd sub un tufiș... a murit în brațele mele. Am început să plîng. - E acolo, afară, acoperit de frunze, singur. Ilinca m-a îmbrățișat, leganindu-ma că pe un copil. - Nu plînge, iubito, a șoptit, blînd. Dumnezeu a avut milă de el, acum e dincolo de orice suferință. Odihneasca-se în pace! - Dar soția lui, am suspinat, m-a rugat să-i spun, iar eu nu știu nici cum o cheamă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
mie de poante. Săltat pe ele, tocmai sare în clasa a IV-a. Are centură neagră la Nintendo. Deviza lui e «Sînt curajos ca un haios vînjos»". Iar tatăl, Călin "e ceva mai mare", ar vrea să fie din nou copil, iar deviza lui este un paradox minunat: Dacă nu te miști, te rătăcești". Poveștile pe care le inventează cei trei autori sînt comice, absurde, actuale (Don Global este, desigur, eroul mitic al globalizării), cu o recuzită diversificată cu obiectele secolului
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
în cărții, am mai cerut învățătorului una și gata, am terminat, i le-am înapoiat și i-am spus: Domnule învățător, eu am terminat cu școala, îmi e de ajuns cât am învățat". În plus, Tudor Călărașu nu vede în copilul acela, cu pasiunea lui ciudată pentru citit, un sprijin viitor pentru frați lui, ca, altădată, Ștefan a Petrei Ciubotariul. Viitorul copiilor săi, Tudor Călărașu îl vedea în Siliștea-Gumești, arând și semănând cele paisprezece pogoane de pământ pe care se străduise
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Tudor Călărașu îl vedea în Siliștea-Gumești, arând și semănând cele paisprezece pogoane de pământ pe care se străduise din greu, luptându-se cu impozitele, să le păstreze intacte. Cu toate dificultățile prin care trecuse pentru a urma școala, în interiorul său copilul Marin Preda rămăsese neclintit, colțuros și încăpățânat căci înțelesese, poate, că numai așa poate obține ceva în favoarea sa de la cei din jur și, în primul rând, chiar de la familia sa, părinți și frați. Tatăl său strângea cu greu bani pentru
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
să poarte acest nume de la o poreclă, urmare a faptului că făcuse armata la călărași cu schimbul. Se mergea la armată cu propriul cal și asta însemna o reducere a stagiului militar. Nu orice fiu de țăran își putea permite. Copiii săi, din cele două căsătorii, n-au știut vârsta la care fusese trimis de tatăl său la școală în clasa I: la 11 ani Cu atât mai puțin au știut că, după două trimestre în care nu obține nici o notă
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
și la penultimul fiu al lui Tudor Călărașu, viitorul scriitor. Contemplând o fotografie de la 12 ani, el observă: „Fotografia arată un băiat oarecare, așa cum probabil erau mulți la vârsta mea și totuși sunt în ea niste semne ciudate de impresie: copilul acela parcă avea mintea undeva pierdută în somn. Băiat de doisprezece ani, nu părea încă să se fi trezit la o gândire mai vioaie, mai sprintenă. Spre deosebire de ceilalți, care au o privire isteață și fețele atente, pare adormit, deși fotografia
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
sinceră, nu pot să-ți ascund adânca mea nemulțumire, mai întâi cu privire la limbajul prea greoi și deocheat, care compromite grav restul lucrării. Nu-i pagină să rămână neatinsă. Înjură toți și iar înjură de mama focului: bărbații, femeile și chiar copiii" După ani, Preda i-a comunicat Soranei }opa: „Nu știi, poate, dar la a doua ediție a «Moromeților» am ținut seamă și-am scos de acolo o bună parte din acele injurii care..." Povestirile din „Întâlnirea din Pământuri" reprezintă o
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
pe care trebuie să le trimită la raion. Poporul vietnamez se eliberează de colonialismul francez și drumul spre comunism este deschis. Lumea povestirilor este ostilă, trăiește la nivelul senzorialului și se manifestă instinctual. Este percepția unui narator care preia uimirea copilului cu mintea aflată într-o stare de semitrezie. (fragment din Marin Preda și mitul omului nou, o carte în căutarea unui editor)
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
alerga ca un cățel în coada mulțimii, încerca și el să se agațe. M-a pufnit rîsul. Mă simțeam tare mulțumit; fusesem mai șmecher decît toți ăștia! Cîțiva oameni îmi băteau cu pumnul în ușă. - Ocupat, am zbierat. Mama și copilul. M-am trîntit pe banchetă, cu picioarele în sus, și rîdeam cu o poftă grozavă. În curînd apăru strivită de geam și Jeni. Am crăpat ușa să-i dau drumul, dar în urma ei mai năvăliră doi tractoriști." (p. 35) Episodul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
pare mai degrabă fericit că a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii" (lăsat să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a asaltului feroviar se regăsește și la Ion Băieșu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
dispusă în orice moment să se dezbare de inutilitățile și deșertăciunile lumii, ca și de propria-i identitate. Ecleziast modern, configurat pe dramaticul motiv al "vînării de vînt", opera lui Blecher se încheagă din aglutinări fabulatorii, din retrospecții înșelătoare, cînd copilul, adolescentul și adultul bîntuie același trup dematerializat, fluidizat sau împuținat cantitativ, corpul însuși devenind, periodic, o "vizuină luminată", un spațiu de siguranță dar și topos al unui teribil prizonierat. Tema încarcerării în structuri concentrice, de la "capul strîns puternic în scheletul
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
intervină și nimeni să se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi - o oglindă unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă o singură dată cu tot trupul; pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
acum: trebuie să te scuzi umil dacă ai vreun talent și să faci imposibilul să treci cât mai neobservat. Artistul român, oricare i-ar fi talantul încredințat de Providență, deranjează societatea prin însăși existența lui. El o să-i semene întotdeauna copilului din povestea lui Andersen, celui care strigă din mijlocul mulțimii "Împăratul e gol!" Or, asta nu se iartă ușor. Am înaintea ochilor o carte impresionantă, despre curaj, pe care s-ar putea ca Ileana să o traducă în limba franceză
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
reciproca. În spirt, creierul lui Broca Așteaptă, de secole, ca cineva Să-i mîzgălească măcar cu carioca Lobii frontali. Să-i mai dea Și lui o senzație, colo, ca-n vremea sa. Degeaba! Nimic nu e moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
între două șiruri de oameni care te ascultă, te privesc și, brusc, dispar; comic, nu?" Ionesco par lui-même Alternare de notații din anii ’30-’40 și reveniri din 1967, împărțite în aparente capitole între care sînt intercalate patru "povești pentru copiii mai mici de trei ani" (absurd-fascinante istorii urmuziene ale lui Josette), Prezent trecut, trecut prezent e, poate, cel mai personal, cel mai "dezgolitor de sine" (și cel mai psihanalizabil) text al lui Eugen Ionescu (o dovadă pentru aceasta ar fi
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
premonitoriu formidabil, Ștefan Bănulescu a radiografiat fenomenul contemporan nouă și scăpat de sub control, pe care, undeva, l-am denumit "animale comunitare": "(...) preotul paroh putea fi văzut prin Metopolis cum trece pe străzi urmat de o sumedenie de copii sumar îmbrăcați: Copiii femeii-paracliser și nu numai ai ei, pentru că în clipa cînd preotul a avut slăbiciunea să-i îngăduie și să-i poarte după sine, la convoi s-au alăturat și alți copii din flori, abandonați de cine știe cine sau pierduți ori făcuți
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
că sunt poftit la examenul școlii de analfabeți din localitate. Nu la dispensariu, nu la maternitate, nu la alte alcătuiri ale republicii. Ca un cărturar ce mă aflam, eram poftit să văd școlarii vârstnici care se așezau în rând cu copiii lor, absolvenți mai vechi ai învățământului elementar. Bărbați cu bărbi cărunte, neveste care nu mai aveau tinereță decât în priviri, se supuneau rânduielii timpului nou, deveneau cititori ai bibliotecii căminului cultural, dădeau primăverii de la Pietrile un spor de strălucire spirituală
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
pornit oricând în cruciadă. Bineînțeles, asta dacă nu cumva își vâră în cap să moară la propriu, precum Jofre Rudel, de dorul niciodată văzutei de către dumnealui prințese din Tripoli și, pe deasupra, nu prea atestată documentar. Universul sub un deget de copil Rezumând și neidealizând, accesul orbilor de rând la literatură era cu putință în epoca aezilor în măsura anevoie probabilă în care drumurile lor se intersectau cu cele ale cântăreților. Dar din momentul răspândirii scrisului și a cărții, lectura lor, a
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
de două puncte. La 16 ani, Louis își definitivase alfabetul. După sute de testări, el a fost omologat în 1829. Ei bine, prin aceste șase puncte așezate sub forma unui dreptunghi care încape perfect sub vârful degetului arătător al unui copil, poate fi codificat întregul univers. Cu alte cuvinte, toate codurile de semne grafice inventate de om până la această oră pot fi transpuse în sistemul Braille care, în acțiune, dezvoltă un număr enorm de combinații de puncte, de dispuneri ale acestora
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
O dată cu sosirea verii , pe 1 iunie este și ziua copilului. Copilăria este cea mai frumoasă vârstă. Lumea copiilor, cea mai frumoasă lume, este lumea jocului. Copilăria este senină și frumoasă când te iubesc părinții. În fiecare zi este ca în basme. Într-o zi sunt prințesă, într-o zi fata
Lumea copiilor. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_716]
-
noi modalități, mai complexe, de percepție a multiplelor realități dezvoltate instantaneu de noile mijloace de comunicare ale lumii actuale. Un fel de ghiveci (în sensul bun) științifico-filologic, fascinant prin ineditul posibilităților, ne livrează sadic acest autor, care, cu frenezia unui copil, asimilează textului convențional cam tot ce se poate și într-o serie neîntreruptă de registre, de la umorul gratuit până la caricaturalul grotesc și gravitatea metafizică. Tot ce înseamnă literă, cifră, schemă, semn, simbol își găsește, la un moment dat, rațiune textuală
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]