3,100 matches
-
corupție. Această distincție reprezintă punctul central al meditațiilor sale pretențioase în individualizarea naturii specifice a corupției, dar la fel de nete în exigența unei schimbări radicale a mentalității, în stilul vieții și al relației, în moravuri și în acțiunea efectivă a persoanei corupte. Dacă fenomenul corupției este calitativ diferită de păcat, e clar că și pentru vindecarea corupției e nevoie de o schimbare radicală a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nevoie de o schimbare radicală a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a vieții, calitativ alternativă. Dar pentru a înțelege până la capăt punerea în pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă pentru omul corupt. E nevoie de ceva în plus: convertirea, în dublul său sens, „cotitură de viață” și „schimbare existențială”. Atunci va fi posibilă reconstruirea condițiilor de bază pentru a primi profeția iertării. Dar noutatea trebuie culeasă și pe plan civil, unde dezbaterea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
precum apa, teritoriul, peisajul, aerul... Un astfel de înțeles fundamental și angajant, pe plan civic, este prezent în mod continuu în amarele considerații ale lui Norberto Bobbio, la sfârșitul anilor optzeci ale secolului trecut, imediat după apariția acelui Stat italian corupt, ce va culmina mai târziu cu explozia organizației Mani Pulite: „Această societate italiană apare ca putrezită și epuizată moral. Toată, nu doar guvernul sau sub-guvernul: între cine stă înăuntrul palatului și cine stă afară există o corespondență. Corupția politicilor și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de șantaje reciproce” 3. Inima zdrobită Există un al treilea înțeles al cuvântului, într-adevăr neprețuit prea mult de etimologie, deoarece prezintă unele lacune lingvistice, dar în același mod este purtător al unei orientări de sens. Este vorba de cel „corupt” ca de cor-ruptum, adică de „inimă zdrobită”, inimă frântă, care în mod obișnuit indică o inimă zdrobită de durere pentru moartea persoanelor dragi sau admirate. Dincolo de această notă lingvistică, este interesant să reluăm această idee a coruptului ca pe a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
vorba de cel „corupt” ca de cor-ruptum, adică de „inimă zdrobită”, inimă frântă, care în mod obișnuit indică o inimă zdrobită de durere pentru moartea persoanelor dragi sau admirate. Dincolo de această notă lingvistică, este interesant să reluăm această idee a coruptului ca pe a aceluia care are o inimă zdrobită, dar nu în sensul nostru modern obișnuit care vede în inimă viața afectivă. Inima poate fi zdrobită într-o manieră mult mai amplă decât afectiv și psihologic, cu scopul de a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o primă reflecție sistematică asupra corupției, plecând de la situații devenite obiect de largă discuție în țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
situații devenite obiect de largă discuție în țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale ale corupției, însă fără a atinge vreodată izvorul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
țară, a scos bine în evidență acest izvor moral al inimii, insistând asupra faptului că „orice corupție socială nu este altceva decât consecința unei inimi corupte... Nu ar exista corupție socială fără inimi corupte”. Și puțin mai înainte: „O inimă coruptă: aici este centrul problemei”. E nevoie de demararea unei cercetări asupra corupției, cu plecare de la acest punct, altfel ne-am învârti doar în jurul exteriorizărilor materiale ale corupției, însă fără a atinge vreodată izvorul adânc. Bergoglio surprinde, deci, invitația lui Isus
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
democrației, păstrează multe aspecte ale legalității aparente, ce cu greu pot fi sancționate”. Clasificarea din International Transparency (ce poate fi consultat cu ușurință pe net), atribuie anual un punctaj a 177 de țări mondiale pe o scară de la zero (foarte corupt) la o sută (foarte curat), evaluând nivelul corupției percepută de locuitori. În 2013 Italia a obținut un punct în plus, ajungând cota de 43, precum Kuweit și România, și clasificându-se, neîncurajator, pe locul șaizeci și nouă în clasificare. Țările
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
tind să lanseze o dezbatere între Comisie, State membre, Parlamentul European și alte stakeholders), prezentat de comisarul Cecilia Malmström, cu câteva luni înaintea încheierii ultimei legislații, cotează corupția UE în jurul a 120 de miliarde Euro, dintre care jumătate din suma coruptă se găsește doar în Italia, adică circa 60 de miliarde de Euro. O cifră exorbitantă pentru realitatea noastră italiană, care impresionează dacă e pusă împreună cu cea a evaziunii fiscale, care „valorează” pe de-a dreptul dublu, în impozite neplătite. Raportul
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de azi), cu un excedent pentru Stat, deci pentru cetățeni, care depășește 2,4 miliarde de euro. „Corupția” legii este mai ambiguă decât „încălcarea” ei, deoarece în primul caz nici o lege nu este încălcată: sunt legile înseși care au fost „corupte”, adică scrise și aprobate pentru profitul clientelei private, împotriva intereselor Statului, sau în interesul unor persoane private spre dezavantajul altora. În fața unei astfel de corupții justiția nu are arme și poate fi combătută doar de politică și de cetățeni. În
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
orice caz - așa pare - oferă o oarecare indicație. Percepția corupției constă într-un dublu aspect: pe de o parte, deoarece acționează „sub acoperire”, trebuie să ținem cont și eventual să încercăm să verificăm când o colectivitate „percepe” prezența unei acțiuni corupte. Pe de altă parte, în special când percepția crește, motivațiile antropologice ne spun ceea ce este, deoarece sentimentele noastre morale se tem efectiv ca de un rău mortal, și pentru că ne temem să nu fim atrași de corupție. Mai mult decât
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
act toată fecunditatea sa, când el imprimă o curbă antropologică în cercetarea asupra structurii interne a corupției, captivând astfel atenția noastră și revitalizând sentimentele noastre morale, civile și religioase. El analizează desigur corupția dar se oprește mai ales asupra omului corupt. Până acum, de fapt, am folosit termenul „corupție” și am vorbit despre ea: studii, cercetări, rapoarte și analize se concentrează, în mod evident, asupra corupției și rămân cel puțin la suprafața unei fenomenologii despre omul corupt. Riscul - după cum știm - constă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mai ales asupra omului corupt. Până acum, de fapt, am folosit termenul „corupție” și am vorbit despre ea: studii, cercetări, rapoarte și analize se concentrează, în mod evident, asupra corupției și rămân cel puțin la suprafața unei fenomenologii despre omul corupt. Riscul - după cum știm - constă în faptul că științele sociale, ținând cont de abordarea de valori, restituie o viziune morală neutră despre corupție. A conduce reflecția de la corupție la omul corupt, are indubitabil avantajul de a demonta convingerea noastră că putem
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și rămân cel puțin la suprafața unei fenomenologii despre omul corupt. Riscul - după cum știm - constă în faptul că științele sociale, ținând cont de abordarea de valori, restituie o viziune morală neutră despre corupție. A conduce reflecția de la corupție la omul corupt, are indubitabil avantajul de a demonta convingerea noastră că putem să rămânem în interiorul unui impas moral și să vorbim despre corupție ca și cum aceasta nu ne-ar privi în mod direct. În al doilea rând, e evident că o astfel de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
demonta convingerea noastră că putem să rămânem în interiorul unui impas moral și să vorbim despre corupție ca și cum aceasta nu ne-ar privi în mod direct. În al doilea rând, e evident că o astfel de trecere de la corupție la omul corupt nu ne pune doar în fața întrebării lui Zagrebelsky: „Sunt sigur că sunt imun la corupție?”, dar ne obligă să ne întrebăm dacă există o responsabilitate a noastră, de orice natură ar fi, în fața formării oamenilor corupți. 1. Autosuficiența Pe acest
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de la corupție la omul corupt nu ne pune doar în fața întrebării lui Zagrebelsky: „Sunt sigur că sunt imun la corupție?”, dar ne obligă să ne întrebăm dacă există o responsabilitate a noastră, de orice natură ar fi, în fața formării oamenilor corupți. 1. Autosuficiența Pe acest prim aspect sistemic (pe care el îl numește status, adică o condiție ce tinde să se stabilizeze), Papa Francisc îl pune în lumină și îl aprofundează, când afirmă că imanența traduce, în sens antropologic, caracterul stabilității
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sistemul său de viață din care este exclusă, în mod progresiv, orice referință la ceva care îl transcende: un ideal, Dumnezeu, istoria, natura, valori înalte chiar și numai din punct de vedere uman. Și o astfel de imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței omului corupt întâlnim
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței omului corupt întâlnim prima distincție între păcat și corupție, ceea ce conduce la imposibilitatea iertării pentru cel corupt. Bergoglio precizează: „Nu trebuie să confundăm păcatul cu corupția. Păcatul, mai ales dacă este repetat, conduce la corupție, nu însă cantitativ (atâtea păcate fac un
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
ca stabilitate a relației dintre corupător și corupt face în așa fel încât corupția să manifeste unul din punctele sale cele mai înalte de degenerare antropologică: transformă persoana în marfă. De fapt „strada corupției” mută profund calitatea ființei umane: persoanele corupte „încetează să mai fie persoane și devin marfă... vânduți, precum regele Ahab care s-a vândut, iar cel corupt știe bine aceasta, doar că el crede că se vinde pentru a avea mai mulți bani, mai multă putere”, dar în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în schimb valoarea relației și a darului. Dar e evident că aici, în mod decis, Papa Francisc pune în centru conceptul de persoană, care este un punct cardinal al antropologiei și al eticii sociale creștine. Comodificarea întregului, adoptată de omul corupt, constituie efectiv un atac la inima demnității fiecărui lucru adus pe lume de Dumnezeu. 3. Demnitatea călcată în picioare Al treilea element la care ajunge omul corupt este propria „stabilizare într-un păcat grav împotriva demnității” care vine tocmai din
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]