3,263 matches
-
cu burta pe carte, că altfel n-o scoți la capăt cu sfinția sa!” - gândeam eu cu capul vâjâind de întrebări: „Să citesc nu-i mare lucru, dar ce să urmăresc din tot ce studiez?” Răspunsul a venit când tocmai îmi crăpa măseaua în gură de nedumerire: Să bagi de seamă ce se spune mai ales când îi vorba de biserici și mănăstiri, că pe urmă... Călugărul s-a oprit din vorbire și a făcut un gest care ar fi însemnat: „După
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcută de Miron Barnovschi pe când încă nu era domn - a venit pe neașteptate răspunsul bătrânului, apărut ca din senin în fața mea... M-ai scos din încurcătură, sfințite. Păi de ce mai are omul prieteni dacă nu-l ajută tocmai când îi crapă măseaua în gură? Atunci îi bine, părinte, fiindcă drumul de unul singur printre meandrele istoriei este anevoios. Acum să nu spui, părinte, vorba ceea: „Eu îi dau un deget și el îmi apucă mâna toată”. Da’ de unde până unde te-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai 1752 (7260) biserica Sfântul Spiridon era înălțată. Așa este, însă cine știe ce nu i-o fi plăcut voievodului Constantin Cehan Racoviță, fiindcă între anii 1756-1758 reface biserica. Nu trec decât 44 de ani și cutremurul din 14 octombrie 1802 „a crăpat și a vătămat tare biserica Sfântul Spiridon”. Ca urmare, este demolată și refăcută, fiind gata în 1807. În anul 1786 este înălțat și turnul clopotniță, rezidit apoi în 1808. În 1862 însă i se modifică acoperișul din formă bulbară în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Mi-e rău, a zis ea. Nu era singura căreia îi era rău. După asta, de fiecare dată când mă îmbrăcam sau mă dezbrăcam, evitam să mă uit în oglindă. Din fericire, era luna februarie și era un ger de crăpau pietrele, așa că, până și în pat, puteam să port bluze pe gât cu mâneci lungi. Pe parcursul celor două zile, am avut numai vise îngrozitoare. Mi-a revenit visul meu favorit, acela cu „e cineva înfricoșător în camera mea, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis că era perfect trează. Și un copil și-ar fi dat seama că era beată. Apoi, s-a dus în bucătărie, ca să servească rulada de somon afumat și nu s-a mai întors. Am așteptat-o o veșnicie. îmi crăpa obrazul de rușine și încercam să fac conversație cu domnul O’Higgins. Când m-am dus s-o caut, am găsit-o direct în pat... — Nu mă simțeam bine, a bolborosit Chaquie. —Nu mai e nevoie să spun, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să te facem să rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l mai uram. Nu-i așa? — Sigur? m-a întrebat el îngrijorat. Sigur, l-am asigurat eu. Ce ironie: Luke era îngrijorat dacă îl uram sau nu. Dacă te consolează cu ceva, să știi că mi-a venit să-mi crăp capul când am spus toate chestiile alea, a zis el oftând din rărunchi. Și când am completat chestionarul ăla nenorocit. — Dar a trebuit să le faci, i-am spus eu ca să-l alin. Era spre binele meu. Doamne, cât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ia-l cu tine și putem să trecem notele în revistă în avion... — Sau putem să ne relaxăm și să ne savurăm week-end-ul. Să lăsăm munca la o parte. — și mai bine. Am zâmbit. Salut, ursulețule, mi-a spus Randall, crăpând ușa de la noul nostru dormitor comun. Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Mă gândeam, de fapt... Cezar, Nero, ăștia când? Vreau să spun, când au... Dar Franco, dar Salazar? Mussolini, știu, primăvara, a fost primăvara, nu-i așa? Iar Führer-ul tot așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Degeaba i se explică și i se dau pilule, nu poate accepta că cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, cel mai bun prieten al copiilor, corifeul științei și artelor magice, cel mai iubit dintre pământeni nu mai există, a crăpat, pur și simplu, ca toți pământenii. Când fusese arestat, în urmă cu peste 30 de ani, Părintele popoarelor inca mai veghea, ziua și noaptea, în amvonul său luminat de la Kremlin și decidea ziua și noaptea fiecăruia dintre muritori. Îl arestaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa zice. — Asta așa e. Zice drept, poți să-l crezi. Că da, la rinichi și la ochi și la inimă. Mai ales la inimă, săracu’ dom’ Marga, cu inima nu prea... — D’aia îi dai haleală multă seara, să crape... Numai când veniți ’mneavoastră. Da’ se termină rău, se termină greu, dom’ Tolea, că nu știți bea, dom’ Tolea, astea-s băuturi iuți... Nici eu, care sunt sănătos, n-aș avea curajul să... De ce, Vasile, de ce? Doar tu ești sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia ieri, în urmă cu trei ani, ca în urmă cu trei sute de ani sau în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară senină și rece, ca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu mi i-ai mâncat! Adevărul e că Tanger nu mai bea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu mi i-ai mâncat! Adevărul e că Tanger nu mai bea de-acum chiar toate porcăriile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-ntorc acasă... - Asta-i! oftează Ilie. Și luni de dimineață la opt ești în gară. Din Babadag (începe să gândească cu voce tare). înseamnă că trebuie să vii de duminică seara-n Constanța, nu? - O noapte-n gară n-o să crăp, sunt fată mare, chicotește Zina și începe să se uite mirată spre paharul ei de vin golit (nu știu când Dumnezeu îl golea, niciodată când te uitai spre ea nu bea, era exact ca Galina, fata de-am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a fost eliberat cu ajutorul unchiului lor, David Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Bine, acum îmi aduc aminte. Wang Guang-mei e o femeie, nu? E soția vicepreședintelui Liu, nu-i așa? Pe casetă se aude sunetul unei izbituri, urmată de țipătul lui Zhang Chong-yi. Nu mai da în el! urlă un anchetator. O să crape dacă-i mai tragi una. Și pe urmă dăm cu toții de bucluc. Nici măcar să nu-ți treacă prin cap să ne prostești! se aude vocea anchetatorului-șef. Dar, tovarășe, spun adevărul. Nu încerc să prostesc pe nimeni. Înțelegeți, eu... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a mă sinucide. Dacă Mao mi-ar fi dovedit că e regele din Shang, aș imita-o pe Doamna Yuji și m-aș înjunghia bucuroasă. Și ar fi demnitate în asta. Însă e prea târziu. Totul e o încurcătură. Se crapă de ziuă și eu nu am dormit. Îmi aduc aminte de tinerețe. Prima clipă când ne-am văzut. Încă mă uluiește. Momentul de magie pură. Fericirea. Felul în care eu și el stăteam în fața peșterii din Yenan, incapabili să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade, obrazul brazdei crăpat de durerea lamei sapei. Acum, când vânturile dezvăluie fața zbârcită a câmpului, retina mea visează pasul solemn al berzei așteptând la margine de orizont întoarcerea lor. Abia acum, când ciocanele toamnei bat arama subțire a frunzelor, urechea mea își aduce
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca la sete mare. Atunci crăpă gura și Înălțimea Sa dă-l întrebă dacă este pidemie. Ăla, neam să priceapă, că nici eu n-am auzit de pidemie. Da’ a priceput când l-am întrebat noi dacă știe de vreo molimă, ceva. Și strigoiu’ ăla dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între perne, simțindu-se înghesuit la propriu și la figurat, Iancu urmărea îngrijorat norii fumurii care îi ascundeau orizontul în oricare parte se uita. Câteva fulgere crăpară spectaculos cerul în mai multe rânduri. Câteva tunete năprasnice. Apoi se porni vântul și, cu totul nedorită, furtuna. Câmpiile nemișcate prinseră deodată viață. Sub șfichiul ploii, lanurile cu grâul abia săltat de o palmă de la pământ, ca și cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iei pradă de război? Mie-mi iei jumătate de țară, nerușinatule, porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]