3,021 matches
-
un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul sângerând să fie Îndreptat În sus, și totul se acoperă cu o pânză albă, găurită În locul potrivit. După cum vedeți, efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o cunună de fire de păr împrejurul cheliei. Bunicul Annei se uita la picioarele mele. „De ce șchiopătezi?” a întrebat el. „Nu știu. Tata știe”, am răspuns eu. „Poverino.” A ridicat mâna dreaptă de pe masă și mi-a pus-o pe creștet. „Principalul e să ai idei clare”, a zis. N-am înțeles cum adică, fiindcă noi copiii avem mereu idei clare. Știm exact ce vrem să obținem când dăm la schimb o machetă de avion Lufthansa și ce risc ne asumăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici o problemă. Ne-am fi mutat la Vatican, tata s-ar fi tutuit cu papa și i-ar fi iertat toate greșelile. Papa s-ar fi arătat cu tata la fereastră toată ziua, bună ziua, și m-ar fi mângâiat pe creștet. Mai târziu ar fi venit și mama la noi. Costumul îi cădea încă bine tatei. Fusese cusut la comandă. Pentru el, tata îi făcuse rost croitorului de niște piese pentru mașină. Doar cravata, cea cu care tata sperase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mamei atunci când zac în pat și termometrul arată că am treizeci și nouă de grade. Tata mi-a legat șireturile, cu capetele simetrice. M-am sculat de pe scaun, s-a ridicat și el și m-a cercetat cu privirea, din creștet până în tălpi. Și-a umezit degetul mare și mi-a netezit cu grijă sprâncenele, de la rădăcina nasului înspre tâmple. Apoi mi-a luat fața în palme, a întors-o cu blândețe la dreapta și la stânga, mi-a dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era bolnav. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Eu nu prea știam cum să dau mâna, m-am gândit să-i fac cu ochiul, însă n-am îndrăznit. Mi-am zis: e un tip cumsecade, pot fi sigur că de la el n-am să primesc niciodată ghionturi în creștet. Automobilul cu care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea un cucui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și m-a întrebat dacă mi-e frică. Eu n-am zis nimic, dar am recunoscut cu un semn din cap și n-am lăsat cu nici un chip mâna tatei. Doctorul a dat mâna cu mine, m-a mângâiat pe creștet și s-a dus înapoi la biroul lui. A citit documentele medicale aduse de tata. Pe urmă m-a luat de mână și mi-a spus că vom merge într-o încăpere alăturată, unde mă va examina mai în amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că el încearcă să intre în legătură cu ea. Dar blonda încă nu avusese curaj să discute direct cu doamna Ianu.” Acum râdeam și eu, fiindcă tata povestea astfel, încât nu-ți puteai stăpâni râsul. Tata mi-a dat un bobârnac în creștet și a spus mai departe: „Vezi tu, nu e un lucru simplu să ții oamenii atât de strânși laolaltă, cum fac comuniștii. Așa se nasc cele mai bizare idei. Câteodată îmi pun întrebarea dacă Bronx-ul nu e mai bun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ciorapilor. Eu știu că la mine trebuie să sară în ochi înainte de toate pantofii, așadar prelungesc cât mai mult coborârea. Când în sfârșit stau lângă mașină, am grijă să se observe ce greoi și anevoios pășesc. Ofițerul mă măsoară din creștet până în tălpi cu privirea și vine spre mine. Când a ajuns foarte aproape, trebuie să las ușor capul pe spate ca să-l privesc, atât e de înalt. El îmi atinge obrazul cu mâna și-mi zâmbește. Se întoarce spre soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acela întunecat părea seducător și deosebit de atractiv, hai, mișcă-ți picioarele, nu este posibil să nu le poți mișca, este ca și cum planeta Pământ ar înceta într-o dimineață să se mai învârtă, și îi mângâi părul, ridicându-i-l spre creștet, eliberându-i fruntea înaltă, ridurile se conturează tot mai clar pe chipul său, dragul meu, îți amintești când ai venit în clasa mea în pauza aceea și mi-ai spus, hai să plecăm acasă, și am fugit într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschid ușa, fără să bat, o văd șezând pe marginea patului cu degetele încercuite pe încheietura lui, iar el stă drept, cu picioarele încrucișate, brațele îi sunt acoperite de ace, parcă s-ar fi transformat într-un arici, iar pe creștet, în vârtejul din mijlocul căruia pornește părul, îi ardea un bețișor aromat, ca o rază de soare. Ea dă drumul mâinii lui și iese repede din cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te simți, și el spune simplu, mai bine. Ce ți-a făcut, întreb eu, iar el spune, nu știu exact, mi-a verificat pulsul în tot corpul, limba, mi-a pus ace și magneți în diverse locuri, apoi își atinge creștetul capului, iar bețișorul acela m-a liniștit foarte tare, și eu mă gândesc la toate încercările mele de a-l ajuta, încercări grăbite și înspăimântătoare, pline de compasiune, toate făcute în mod haotic și iată că vine femeia aceasta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane, ca și cum devenise parte din mine, îi simt acum ascuțit absența, mi-a fost smulsă din păr, sfâșiindu-mi bucăți întregi de piele. Îmi ating cu degetele jignite creștetul capului, îmi târăsc picioarele pe treptele căminului, imediat Hava mă va chema la ea și va trebui să îi povestesc, chiar dacă nu voi dori, ea va reuși să stoarcă totul de la mine și imediat se va folosi de situație împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă să facă nimic bun cu viața lui, părul îi cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de surprindere acră, falsă, de unde știi, și eu mă bâlbâi, mi-a spus imediat după ce a născut, doar am fost acolo cu ea, vocea ei se repede spre mine, scuturându-mi trupul cu putere, din tălpile late ale picioarelor, până în creștetul capului înfierbântat de razele soarelui, ți-a spus ea? Ți-a spus ea sau poate i-ai spus tu? Am discutat despre acest lucru, ocolesc eu subiectul, era de așteptat din partea ei, nu crezi, dar ea mă întrerupe brusc, obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că tata e bine, întreabă ea, iar eu mă grăbesc să spun, sigur că da, de ce să nu fie bine, și ea zice, este ciudat faptul că nu sună, poate i s-a întâmplat ceva, eu pun o mână pe creștetul ei, Noghi, preferi să îți faci griji pentru el, decât să fii furioasă, dar îți este permis să fii furioasă. Poate că într-adevăr i s-a întâmplat ceva, de unde știi că nu, insistă ea, trezind în mine o îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea cu patos, ca și când s-ar despărți de mine pentru totdeauna, iar eu simt ciocul ascuțit al îngrijorării lovindu-mi creștetul, Hava, ești bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi mai fi aici, iar eu spun aproape strigând, este ceva serios, și ea zice, ceva ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amîndoi ploaia bătÎnd În geam, iar el Încerca să se abțină și să nu-i pipăie fața frumoasă așa cum fac orbii, Însă nu era alt fel În care i-ar fi putut atinge chipul. O trase aproape și-i sărută creștetul capului. „Trebuie să mai Încerc În altă zi“, se gîndi. „Nu trebuie să mă port prostește În ceea ce o privește. E atît de bine s-o ating și o iubesc atît de mult și i-am făcut atîta rău, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
efort uriaș să merg la Sainsbury și să umplu frigiderul cu semipreparate. Mă șterg și mă îmbrac în pijama, când se aude din nou soneria. Mă furișez la fereastră și privesc afară. Apartamentul meu e la etajul unu și, zărind creștetul lui Davey în dreptul ușii, mă trag repede înapoi. La naiba! Mi-e ciudă pe mine însămi că nu m-am stăpânit astăzi. Și lumina e aprinsă. Știe că sunt acasă. Mă va desființa mâine la serviciu dacă nu-i deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi urau pe arendași, iar arendașii Îi urau pe proprietari. Însă trăiau la un loc, cum era cazul unchiului Carlo. În ’914 unchiul Carlo se Înrolase voluntar la vânătorii de munte. Fire aspră de piemontez, numai datorie și patrie din creștet până-n tălpi, devenise mai Întâi locotenent și apoi căpitan. Pe scurt, Într-o bătălie pe Carso se nimerise lângă un soldat idiot căruia-i explodase o grenadă În mână - altfel de ce le-ar mai fi zis grenade de mână? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-aici să mi se așeze în poală. Curând se întoarse și mătușă-mea ridicând victorioasă pachetul deasupra capului: am recuperat cârnatul! He he, credeau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că n-o să investesc în Botoșani! A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una delicată, înconjurată de plete lungi, negre, cu ochi expresivi, căprui-închis, ca de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]