4,763 matches
-
pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului din mâna ei. Un pin răsucit, cascade înspumate, câteva creste îndepărtate de munți și un stol de caractere chinezești zburând prin iradierea vibrantă a apusului, ducând cu ele un înțeles care îi rămânea cu totul necunoscut. În dimineața aceea își înfipsese acul de păr între filele unei cărți de ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de observație, dublate de centura munților. Privirile i se izbeau mereu de crestele lor ca de niște gratii. Umbla de colo-colo, ca într-o celulă prea strâmtă. Nu-și găsea locul. Nici liniștea. Cu atât mai mult cu cât nici ultimele scrisori primite nu erau în măsură să-l liniștească. Își simțea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
evenimente îi dovedeau că nici măcar puternicul imperiu al țarilor nu mai era un loc pe deplin sigur pentru el și familia lui, așa cum sperase. Napoleon invadase stepele rusești. Prințul tocmai ieșea din pădure. Opri calul și își ridică privirea spre crestele munților. Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă nesigură, îngenuncheată de distrugătorul de lume, blestematul Napoleon, și o Rusie la fel de nesigură, amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
numai pe-o parte. Mama caută cu mâna liberă după mine, să mă tragă de-acolo, ori să mă trântească iar la pământ, dar eu mă feresc, scap. Și văd, ca din calidor, totului-tot. O văd pe Ileana cum, pe creasta valului, se apleacă foarte tare-ncoace, de nu i se mai vede nasul din iarbă; și cum ridică foarte tare, Încolo, fusta Înspre Rusu; și cum se bate cu palma peste ceva pleoscăitor: - Na, măi, na, ciolovecule! Dacă ești bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
chermul și la comanda ei, era atenți la fiecare ordin, la fiecare capriciu al ei. Și, așezată într-o bucătărie amplă, în fața unui glob enorm, își comanda pe un ton poruncitor proviziile, trimitea după mirodenii de la multe mări distanță, de pe creste de munte și din deșerturi de dincolo de orizont, trimitea după mirodenii care existau doar în poveștile fantastice ale marinarilor și ale ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să se ducă departe, într-un oraș nou, într-un loc nou, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
realitate îl urau, dorind să scape de el cu orice preț, ei, tuaregii, nu erau decât o parte din peisaj, și erau tot atât de incapabili să-i deosebească pe unul de altul, pe cât de incapabili erau să deosebească două dune cu creasta de piatră, chiar de s-ar fi aflat la jumătate de zi de drum una de alta. Nu aveau noțiunea timpului, nici a spațiului, nici a mirosurilor și culorilor deșertului, după cum nu aveau noțiunea deosebirii dintre un războinic al „Poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apa. încearcă să dormi... Asta-i cel mai bine: când dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără lună presărat de stele care acolo, în munți, păreau și mai aproape, de parcă ar fi atins crestele piscurilor ce se înălțau deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de trupuri de femei goale, întinse la soare, cu pielea aurită, uneori de culoarea aramei și chiar roșie pe crestele culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe care cămilele urcau cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de nisip se mențin unite îmbrățișându-se unele pe altele. — Cât mai e? a vrut să știe în al cincilea din acele răsărituri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Acum ar fi mai bine să dormi. Va fi o noapte lungă. Și-a fost, într-adevăr, o noapte lungă și obositoare. Din clipa când un soare roșu și tremurător a început să se cufunde în pâcla ce plutea deasupra crestelor dunelor, până când același soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia, dându-și aere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el îmi explică dând dovadă de o răbdare surprinzătoare, cum face cu grupurile pe care le conduce, totul ține de norii care se formează dinspre mare și sunt împinși către munte, urcă și urcă, devenind din ce în ce mai denși, până ce ajung pe creste în împărăția cerurilor, unde aerul devine foarte rece și totul se preschimbă cu o viteză uriașă, apa se transformă din nou în aburi, foarte repede, iar aburii se transformă în gaze, și eu întreb, iar dacă cine știe ce nor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar cu numele, pentru simplul fapt că purtau o uniformă. N-avea nimeni intenția de a-i folosi În luptă, așa că se Împrăștiau de-a lungul și de-a latul liniei de atac de sub creastă, se strîngeau În grupuri, mîncau, beau, purtau discuții sau pur și simplu stăteau ca proștii, așteptînd. Atacul era susținut de o brigadă internațională. BĂurăm amîndoi. Apa avea gust de asfalt și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din cîte puteam să-mi dau seama. L-am urmărit cum se Îndepărta singur de pe cîmpul de luptă. Înainte să ajungă-n dreptul mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]