4,293 matches
-
străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e obosit, a călătorit toată noaptea. Nu mai are nimic din bucuria de mai devreme, iar tipele din recepție, niște creaturi plate, făcîndu-și fără chemare meseria, se uită lung cum ieșiți supărați (nu vrei să știi ce le trece prin minte). I se pare foarte nepoliticos ce ai făcut, ar fi bine să te abții, mai ales că doamna a fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ghidul e chiar directorul-adjunct al filialei de turism locale, un tip la vreo 40 de ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu un dosar plin de hîrțoage care nu prea știți ce Înseamnă și cred că nici nu vreți să știți. După
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să piară, noi trebuie să mîncăm, să ne spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prea s-a tras. Atacurile au fost mai mult prin cartiere, În jurul unităților militare... Șoselele de ieșire din oraș sînt controlate de gărzi... civili, nici măcar nu sînt dirijați de armată. Nu prea e nimic de capul lor, cei mai mulți sînt niște creaturi agitate, niște apucați. Nu știu cine le-a dat arme. Nu prea e clar ce se Întîmplă... dar măcar asta e sigur, am scăpat de Ceaușescu. SÎnt radios. Totuși, nu pot să nu-mi fac griji. Să nu-mi fac griji pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd e omul... Singurul animal de pe planetă care scoate omorul din planul sărac al justificărilor biologice și-l umple cu bogăția noilor lui instincte, Înnobilate de actul superior al gîndirii... Că-ți vine să spui că e un mutant, o creatură Împotriva naturii și a ordinii ei. Și, pentru că nu-și cunoaște firea Într-o proporție rezonabilă, moare, așa, un animal nefiresc, un... mutant. Se naște bou și moare vacă. Stînd cu curu’ pe atîtea bombe și pe atîtea pricini de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându-se cu o mână de portiera deschisă și străduindu-se să-și aducă picioarele la nivelul podelei. Colțul portierei îl izbise în obraz. Stella ieși din mașină ca o creatură care alunecă dintr-o crisalidă, ca un liliac negru și umed care se strecoară dintr-o crăpătură, ca visul unui prunc despre venirea pe lume. George avea impresia că o împinsese spre scări. Nu-și putea aduce aminte cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prietenie mută, semisecretă. Pe când era mic, Adam se ținea de poala ei, și chiar și acum, uneori, băiatul o atingea sau o apuca în joacă de rochie, în amintirea timpurilor de demult. Nu-l putea suferi însă pe Zet, o creatură cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bolnav de îngrijorare și de o bucurie înspăimântată, ajunsese în fața ușii și își apăsa degetul pe sonerie. Părerile difereau în privința faptului dacă John Robert Rozanov era „în felul lui“ un bărbat chipeș sau dacă era una dintre cele mai urâte creaturi care existat vreodată. Era înalt, fusese întotdeauna solid, iar acum devenise corpolent. Avea un cap extrem de mare, turtit în creștet, o frunte joasă și un păr foarte scurt, creț, sur pe vremuri și acum cărunt, fără nici un semn de chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mulțumesc. Nu v-ați închinat niciodată în această biserică, după câte știu? — Nu, am primit o educație metodistă. — Sunteți încă un credincios? — Nu. Urmă un moment de tăcere. Părintele Bernard simțea o arzătoare anxietate. Ce voia de la el această stranie creatură și, pe de altă parte, cum să facă să-l rețină? Un gând ciudat. Dar și mai ciudată era imaginea care-i veni preotului în minte: vedea parcă în Rozanov un captiv puternic dar liniștit, închis într-o cușcă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători, care se dovediră a fi de fapt prunci omenești, alergând foarte repede în patru labe. Mai târziu, văzu aceleași creaturi zăcând trântite pe jos, parcă adormite, numai că acum erau păpuși, iar el își spusese: „Deci erau numai niște păpuși.“ Câteva zăceau nemișcate și acestea i se părură a fi moarte; altele se mișcau încetișor și zvâcneau, și acestea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se apuce de treabă. Părintele Bernard avusese o primă surpriză. Se așteptase să găsească o fată bădărănoasă, bine dezvoltată, care umplea tot spațiul cu personalitatea ei, dar creatura aceasta firavă, liniștită, era și mult mai copilăroasă și mult mai stăpână pe sine decât își imaginase el că putea fi o adolescentă americană. Începu prin a-i cere să facă o scurtă expunere asupra articolului de fond din ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
După aceea, își pusese cea mai lungă casetă pe care o avea cu Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi. În timp ce mintea măruntă îi divaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el, ceva alb care i se păru la început a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine, cât de mult bine. Trebuie să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără nicio mască sau falsitate. Trenul de astăzi și avionul de mâine mă duc pe un drum de pelerinaj, la locul întâlnirii celei mari și importante cu mine însumi, pentru a-mi da jos de pe chip orice fard, lăsând loc creaturii originare a lui Dumnezeu și a părinților mei. De ce oare am fost de atâtea ori atât de formal în examinarea conștiinței? De ce oare atâtea șabloane, mentalități și rutină au întunecat chipul meu? De ce oare instituțiile și regulile, uneori în numele lui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și a părinților mei. De ce oare am fost de atâtea ori atât de formal în examinarea conștiinței? De ce oare atâtea șabloane, mentalități și rutină au întunecat chipul meu? De ce oare instituțiile și regulile, uneori în numele lui Dumnezeu, vor să falsifice creatura atât de simplă și frumoasă a lui Dumnezeu, care este omul? De ce oare în locul împărăției lui Dumnezeu voită de Cristos, noi construim propriile noastre împărății? Avem nevoie de întoarcerea pe alt drum la Dumnezeu și la noi înșine. Așa văd
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
inimă. Simplitate, sobrietate, pietate, armonie, reculegere profundă, solemnitate. Toate acestea îți sunt transmise de glasurile lor spiritualizate, iar zidurile solemne și austere ale bisericii te îmbrățișează și te ajută să revii la ceea ce ești de fapt, o simplă și umilă creatură a lui Dumnezeu. Si totuși, liturghia aceasta te poartă spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul lui Dumnezeu și pe Cristos care se jertfește pentru mine, aici, acum. Câtă reculegere în cei prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
destinație. Altfel voi avea fața, mâinile și picioarele pline cu bășici și umflături de la țânțari. Inclin să cred că în planul originar al lui Dumnezeu când a creat universul, s-a strecurat o mică eroare, aducând în existență aceste mici creaturi. Ajung la Saint Gilles în primele ore ale după amiezii și mă opresc în fața unei biserici impunătoare, biserica abațială, cu un portal romanic cu tot felul de sculpturi și basoreliefuri, măcinate de timp. Ușile sunt roșii și nu pricep de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în oameni și în capacitatea lor de a se solidariza cu cei aflați în diferite trebuințe. Da, ar trebui să privim semenii noștri cu mai multă încredere și considerație și să vedem în ei chipul lui Dumnezeu care iubește orice creatură, dar în chip deosebit îl iubește pe om, în ființa căruia și-a întipărit ceva din înțelepciunea și bunătatea sa. Aceasta este una din lecțiile pe care mi le-a oferit acest pelerinaj care, cu ajutorul lui Dumnezeu și mijlocirea sf.
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fost străine nici 199 oboseala, foamea, setea, căldura dogorâtoare, momentele de solitudine dureroasă, ispitele, tentațiile. Experiența mea ca om, ca simplu om, confruntarea cu umanitatea mea, nudă, despuiată de orice mască sau artificiu, m-a apropiat mai mult de mine, creatură simplă, umilă, fragilă, și totuși puternică datorită inteligenței și voinței cu care Dumnezeu m-a înzestrat, dar mai mult încă datorită harului de sus. Sunt convins că acest pelerinaj este un mare dar și har al cerului, de care nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a rămas până la distrugerea edificiului (Ier 3,6) la sfârșitul celui de-al doilea asediu al Ierusalimului în anul 587 sau 586 î.C.; după aceea nu a mai fost reconstruită. Tradiția biblică relatează că arca era împodobită cu heruvimi, creaturi hibride umano-animale înaripate, și e posibil ca atunci când Isaia (Is 6) a avut viziunea sa (care vorbește însă de serafimi, un fel de șerpi cu aripi) să se fi aflat în apropierea arcei Locului preasfânt. Nu e deloc clar ce
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
polemica nu a fost niciodată calea cea mai eficientă pentru a examina mișcare, oricare ar fi ea. Cine poate uita iconografia medievală, în care Biserica apare ca o femeie frumoasă, plăcută, cu ochii deschiși, în timp ce sinagoga este reprezentată ca o creatură urâtă, antipatică și cu ochii legați? a) Pentru a demitiza aceste concepte trebuie mai întâi să ne eliberăm de imaginea iudaismului perceput în mod unitar și să reflectăm în schimb la multele sale fațete. E de ajuns să luăm în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
realitate care este virtualul, propriu tehnologiei de vârf. Aceasta devine, pentru a relua o expresie a lui Bergson: o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă. Într-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să se prezinte în fața juriului. Care candidate? La măritiș. Viitoarele neveste. Trec frumușel prin fața noastră, eventual în costum de baie, le punem întrebări, le măsurăm și, dacă întrunesc punctajul, le dăm aprobare. Vorbiți prostii! Femeia e prin ea însăși o creatură divină. N-are nevoie de aprobarea nimănui. Trupul tău, un stog de grâu înconjurat de crini. Sânii tăi, amândoi precum doi iezi, gemenii unei gazele. Și voi vorbiți de punctaj, de juriu, vite încălțate ce sunteți! Dacă-i așa, înseamnă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]