2,936 matches
-
de francezi, burgunzi, germani sub conducerea lui Étienne II de Blois, Étienne I de Burgundia și Conrad, conetabilul lui Heinrich al IV-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman. La Nicomedia au fost întâmpinați de Raymond de Toulouse, unul dintre conducătorii primei cruciade, aflat în acel moment în slujba împăratului bizantin. El a fost numit conducător suprem și o forță bizantină sub comanda generalului Tzitas, formată din mercenari pecenegi, a fost trimisă să-i escorteze pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
o forță bizantină sub comanda generalului Tzitas, formată din mercenari pecenegi, a fost trimisă să-i escorteze pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul luni mai spre Dorylaeum, folosind ruta utilizată de Raymond și Étienne în 1097 în timpul primei cruciade. Ei au plănuit să continue drumul către Konya, dar normanzii, ale căror efective depășeau toate celelalte contingente luate la un loc, erau hotărâți să se îndrepte spre nord spre Niksar, unde Boemund I al Antiohiei era ținut ostatic de turcomani
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
de coloana principală a cruciaților fiind distruse. Lombarzii și-au dat seama de greșeala pe care au făcut-o și întreaga lor armată s-a îndreptat către răsărit, intrând pe teritoriile turcomanilor. Turcii selgiucizi, care învățaseră lecțiile înfrângerii din prima cruciadă, aveau acum alianțe cu turcomanii și cu persanii. La începutul lunii august, armatele aliate musulmane au atacat cruciații la Mersivan. Cruciații erau organizați în cinci divizii: ale burgunzilor, germanilor, francezilor, germanilor și ale bizantinilor lui Raymond. Lombarzii din avangardă au
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
care au reușit să scape cu fuga. Imediat după ce Guillaume al II-lea a părăsit Constantinopolul, a sosit o a treia armată condusă de Guillaume al IX-lea de Poitiers , Hugo de Vermandois, (unul dintre cei care dezertase din prima cruciadă) și Welf I al Bavariei. Alături de ei se afla Ida de Austria, care era considerată una dintre cele mai frumoase femei ale vremii sale, mama lui Leopold al III-lea al Austriei. Pe drumul spre Constantinopol și această armată a
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
al XII-lea. Guillaume al II-lea de Nevers, (care scăpase cu viață al Tarsus), și Raymond de Toulouse s-au alăturat resturilor armatelor cruciaților. Sub comanda lui Raymond cruciații ajutați de flota genoveză au cucerit Tortosa. Din acest moment, cruciada s-a transformat mai degrabă intr-un pelerinaj. Supravițuitorii au ajuns la Antiohia la sfârșitul anului 1101 și de Paștele anului 1102 au intrat în Ierusalim. După aceasta, cum jurământul lor fusese îndeplinit, multi s-au întors la casele lor
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
și regatul Ciprului. Victoriile turcomanilor i-au permis liderului lor, Kilij Arslan, să-și stabilească noua capitală la Konya și a ridicat mult moralul musulmanilor, demonstrându-le că armatele de cruciați nu sunt invincibile, așa cum își câștigaseră renumele în timpul primei cruciade. Cruciații și bizantinii au dat vina unii pe alții pentru șirul de înfrângeri suferite, și nici una dintre forțele creștine nu a reușit să asigure o cale sigură spre Antiohia, acum, când Kilij Arslan devenise foarte puternic. Dingura cale liberă spre
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
căi terestre de comunicație sigure de la Constantinopol spre Ierusalim i-a permis de asemenea lui Tancred al Galileii, care conducea în acel moment Principatul Antiohiei, să-și consolideze puterea departe de amestecul bizantin. Ca urmare a înfrângerilor suferite de această cruciadă minoră, expedițiile creștine care aveau să urmeze (cruciadele a doua și a treia) aveau să întâmpine dificultăți uriașe atunci când au încercat să străbată Anatolia.
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
Ierusalim i-a permis de asemenea lui Tancred al Galileii, care conducea în acel moment Principatul Antiohiei, să-și consolideze puterea departe de amestecul bizantin. Ca urmare a înfrângerilor suferite de această cruciadă minoră, expedițiile creștine care aveau să urmeze (cruciadele a doua și a treia) aveau să întâmpine dificultăți uriașe atunci când au încercat să străbată Anatolia.
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
a avut loc în timpul primei cruciade, în perioada octombrie 1097 - iunie 1098. Cruciații au asediat orașul apărat de musulmani din 21 octombrie 1097 până pe 2 iunie 1098. Musulmanii au asediat la rândul lor Antiohia apărată de creștini între 7 iunie 7 și 28 iunie 1098. Antiohia
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
foametea, care a omorât atât oamenii cât și caii: unul din șapte oameni a pierit de foame și au mai rămas în viață numai 700 de cai. Se povestește că unii dintre cei mai săraci soldați creștini, membri ai resturilor cruciadei țăranilor conduse de Pierre l’Ermite, așa-numiții tafuri, s-au dedat la acte de canibalism, consumând cadavre de musulmani. Alți soldați au mâncat carne de cal, iar unii dintre cavaleri au preferat să sufere de foame. Creștinii și exilatul
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
carne de cal, iar unii dintre cavaleri au preferat să sufere de foame. Creștinii și exilatul Patriarh Ortodox al Ierusalimului, Simeon, aflat acum în Cipru, au încercat să trimită alimente, dar nu au reușit să aprovizioneze în cantități suficiente tabăra cruciadă. O parte dintre soldații și cavalerii creștini au inceput să dezerteze în ianuarie 1098, inclusiv călugărul Pierre l’Ermite. Deși călugărul a fost rapid găsit și a fost adus în tabăra cruciată, prestigiul său a fost grav afectat. În februarie
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
pedestrașii de rând au început să sufere de foame și au amenințat că vor pleca spre Ierusalim fără liderii lor, care nu făceau nimic decât să se certe între ei. În noiembrie, Raymond a cedat pretențiilor lui Bohemund de dragul continuării cruciadei și pentru potolirea propriilor oameni. La începutul anului 1099, Raymond a plecat către Ierusalim, lăsându-l pe Bohemund stăpân peste proaspăt înființatul Principat al Antiohiei. În primăvara anului 1099, sub conducerea lui Raymond, cruciații asediau Ierusalimului. Viziunile călugărului Pierre au
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
au mai existat o vreme o facțiune care a crezut în viziunea călugărului. Asediul de la Antiohia a devenit în scurtă vreme legendar, iar secolul al XII-lea a devenit subiect al "chanson d'Antioche", un "chanson de geste" din Ciclul cruciadei.
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Asediul Ierusalimului a avut loc între 7 iunie - 15 iulie 1099, în timpul primei cruciade. După cucerierea Antiohiei în 1098, cruciații au rămas în zonă pentru restul anului. Legatul papal Adhemar de Le Puy murise, iar Bohemund de Taranto ceruse și căpătase Antiohia pentru sine. Balduin de Boulogne rămăsese în Edessa, cucerită mai devreme, în
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
asediații, date fiind lipsa apei și a alimentelor din zona înconjurătoare. Ierusalimul era bine pregătit pentru respingerea unui asediu, iar guvernatorul fatimid Iftikar ad-Daula expulzase din oraș majoritatea creștinilor. Dintre cei aproximativ 7.000 de cavaleri care luaseră parte la Cruciada Principilor, în fața zidurilor Orașului Sfânt mai ajunseseră doar aproximativ 1.500. Alături de ei se mai aflau cam 12.000 de pedestrași din cei cam 20.000 de oameni care începuseră pelerinajul. Godfrey, Robert de Flandra și Robert de Normandia au
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
a permis creștinilor să fondeze Regatul Latin al Ierusalimului. Asediul Ierusalimului s-a transformat rapid în legendă, iar în secolul al XII-lea a devenit subiect al "Chanson de Jérusalem", unul dintre cele mai importante "chanson de geste" din Ciclul cruciadei.
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
discursul rostit cu acel prilej la exterminarea evreilor: Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a [[URSS]], Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda numea forțele „iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
rostit cu acel prilej la exterminarea evreilor: Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a [[URSS]], Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda numea forțele „iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și musulmani [[bosnia]]ci și [[tătari]]. Propaganda nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o [[cruciadă]] pan[[Europa|europeană]] pentru salvgardarea valorilor europene. [[Fișier:Bundesarchiv Bild 146II-783, Heinrich Himmler.jpg|200px|thumbnail|Heinrich Himmler]] În [[1942]], [[Reinhard Heydrich]], mâna dreaptă a lui Himmler, a murit la [[Praga]], grav rănit într-un atentat făptuit de agenți cehi
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
a fost a doua cruciadă importantă organizată în Europa, care avea în 1145 ca obiectiv eliberarea Comitatului Edessei, care fusese cucerita de musulmani în 1144. Comitatul Edessei fusese primul stat cruciat înființat în timpul primei cruciade (1095-1099). a fost inițiată de Papa Eugene al III-lea
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
a fost a doua cruciadă importantă organizată în Europa, care avea în 1145 ca obiectiv eliberarea Comitatului Edessei, care fusese cucerita de musulmani în 1144. Comitatul Edessei fusese primul stat cruciat înființat în timpul primei cruciade (1095-1099). a fost inițiată de Papa Eugene al III-lea și a fost prima cruciadă condusă de regi europeni Ludovic al VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei și la care participau corpuri oaste ale celor
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
care avea în 1145 ca obiectiv eliberarea Comitatului Edessei, care fusese cucerita de musulmani în 1144. Comitatul Edessei fusese primul stat cruciat înființat în timpul primei cruciade (1095-1099). a fost inițiată de Papa Eugene al III-lea și a fost prima cruciadă condusă de regi europeni Ludovic al VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei și la care participau corpuri oaste ale celor mai importanți nobili de pe continent. Armatele celor doi regi au călătorit separat spre Constantinopol, fiind
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
un eșec de proporții pentru creștini și un factor important de creștere a încrederii musulmanilor în forțele lor. Ca urmare, musulmanii aveau să organizeze asediul Ierusalimului, pe care l-au și cucerit de altfel în 1187. Răspunsul creștinilor a fost cruciada a treia de la sfârșitul secolului al XII-lea. Singurul succes al cruciaților a fost înregistrat în afara bazinului mediteranean. O armată formată din cruciați flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
mediteranean. O armată formată din cruciați flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit în Portugalia și a contribuit la cucerirea Lisabonei în 1147. Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada nordică, care avea ca scop convertirea forțată a triburilor păgâne la creștinism, luptă care avea să dureze mai multe secole. Formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
greu se putea găsi un loc liniștit și nepericulos, deoarece numărul populației era mic, iar găurile din ziduri permiteau dușmanilor să intre în oraș; noaptea ei năvăleau peste puținii locuitori, omorând pe mulți chiar în casele lor" După succesul primei cruciade, în Orientul Mijlociu au fost înființate trei state cruciate: Regatul Ierusalimului, Principatul Antiohiei și Comitatul Edessei. Un al patrulea, Comitatul Tripolelui a fost înființat în 1109. Edessa era cel mai nordic stat dintre toate cele de mai sus, cel mai puțin
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]