2,036 matches
-
persanii Sasanizi în anul 614 e.n., iar la scurt timp după aceea parțial restaurată de către patriarhul Modestus. Ea a fost iarăși distrusă până la temelie în anul 1009 de către califul musulman din Cairo, Al Hakim, și a fost reconstruită de către cruciați. Cruciații au reclădit prin 1130 bazilica cu trei nave și au închinat-o Sfintei Maria - numind-o Biserica și mănăstirea Sfânta Maria. Pentru întâia oară ea includea acum și cele trei ziduri rămase din vechea sinagogă iudeo-creștină. Lângă peretele de vest
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Pentru întâia oară ea includea acum și cele trei ziduri rămase din vechea sinagogă iudeo-creștină. Lângă peretele de vest al fostei sinagogi, fără a se atinge de peretele de est, (unde la parter se află azi camerele „Mormântului lui David”), cruciații au clădit o cameră superioară cunoscută azi ca Cenaculum și care poate fi vizitată de pelerini. De asemenea, într-o încăpere la nivel inferior au loc ceremonii în amintirea spălării picioarelor. Acolo se află și o sinagogă, pe locul unde
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
1185-1197) . Dușmanilor din Orient ai Imperiului Bizantin, deocamdată, nu le ardea de invazii. Sultanatul de Iconion se împotmolise în disensiunile dintre emirii săi, iar cel mai înzestrat conducător al musulmanilor, Salah al-Din, stăpânitorul Egiptului, era ocupat până peste cap cu cruciații. La 5 iulie 1187, în bătălia de pe malul lacului Tiberiada au fost, practic, complet distruse oștirile regelui Ierusalimului. La scurt timp după aceasta, Salah al Din a pus stăpânire pe Ierusalim. Așa s a ajuns la cea de a treia
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
și Poitou și Frederic I Barbarossa, împărat romano german. Acesta din urmă, ostil Bizanțului, a încheiat un acord cu sultanul de Iconion. Drept răspuns, guvernul luiIsaac II și-a asigurat bunăvoința lui Salah al-Din, lucru ce i-a făcut pe cruciați să turbeze de furie. Înaintând spre Răsărit, Barbarossa s-a socotit îndreptățit să ia cu asalt orașele bizantine. Moartea lui Frederic I (1190) n-a ameliorat câtuși de puțin situația. În anul 1192, Richard I a cucerit insula Cipru, l-
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare să iasă în larg. Dacă e să-i dăm crezare lui Niketas Choniates, Alexios III era cu desăvârșire lipsit de talente în treburile guvernării
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
dorința de a întemeia state în Orientul Mijlociu, avea să se lovească de opoziția bazileului bizantin, cum se întâmplase de mai multe ori. De aceea, pentru Henric al VI-lea o descindere în Palestina implica neaparat cucerirea Constantinopolului, la porțile căruia cruciații nu odată fuseseră opriți și nevoiți să negocieze, cu greu, trecerea armatelor mai departe, acceptând riscul ca în spatele lor bazileul să trateze cu dușmanul. În dieta de la Bari, din 31 mai 1195, ideea de cruciadă a fost adoptată de exaltații
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
a militat, mai presus de toate, pentru o unificare a bisericii de Apus cu cea de Răsărit, pentru o recunoaștere a drepturilor sale și în Orient, lucru ce se dovedea a fi deloc ușor, mai ales după înfrângerile succesive ale cruciaților și după înclinarea lor vădită de a ajunge la un compromis cu musulmanii. Sfârșitul criciadei a III-a îl dezamăgise. Trebuiau căutate noi resurse pentru o expediție sfântă mai eficace, în plus, se impunea luate măsuri în stare să redeștepte
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
la Soisons pentru a stabili planul expediției, dar atunci și au dat seama de numărul lor mult prea mic ca să întreprindă ceva. Au mai așteptat câteva luni, după care, în anul 1200, au ținut sfat la Compiegne. Între timp, numărul cruciaților crescuse sufficient pentru a forma o armată, lor alăturându-li-se micii baroni cu slujitorii lor și, ca totdeauna, pelerinii, oameni fără nici un căpătâi. Orașele italiene, interesate mai departe în obținerea de privilegii comerciale în Orient, au promis să participle
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
puse la dispoziție de bogata sa provincie. Apoi, baronii au hotărât să trimită la Veneția o solie, formată din șase nobili, pentru a afla exact în ce condiții orășenii erau dispuși să contribuie la reușita expediției, drumul fiind ales de cruciați, și de data aceasta, pe mare. Cât ce privește etapele războiului, după multe dezbateri, majoritatea a decis să fie atacat mai întâi Egiptul. Nu era o abatere de la ideea de cruciadă. Experiența militară de până atunci dovedise că Ierusalimul nu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
era condusă de seniorul Geoffroy de Villehardouin, nobil provenit dintr-o familie din Champagne, omul de încredere al lui Thibaud, și autorul însuși al istoriei celei de a patra cruciade, o narațiune conținând, de fapt, memoriile purtătorului de cuvânt al cruciaților francezi. Într-una din zilele lunii februarie, la începutul postului Paștelui, solii se prezentau la palatul Senioriei. Ei erau primiți cu multă bunăvoință și manifestări de prețuire de către dogele Enrico Dandolo. Este posibil ca data întrevederii să fi fost înainte
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
se sfătuiască îndelung cu consiliul său pentru a găsi o soluție ca să iasă cât mai onorabil din situația încurcată în care se tezise pe neașteptate. În cele din urmă, hotărârea la care s-au oprit a fost să încheie cu cruciații o convenție. Venețienii se angajau să asigure transportul pe vase, dincolo de mare, a 4500 de cai și 33500 de oameni, obligându-se totodată să le furnizeze hrana timp de nouă luni, evident și după debarcarea pe coasta Egiptului, nu numai
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
a mai plâns nimeni. Cuvintele înghețaseră pe buzele credincioșilor, care, ca treziți dintr-un vis, se întrebau în sinea lor ce vor face. Dogele, împreună cu francezii, s-a întors la palat, a întocmit cartele privizoare la înțelegerea dintre Veneția și cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
împreună cu francezii, s-a întors la palat, a întocmit cartele privizoare la înțelegerea dintre Veneția și cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei. Din nou s-au purtat discuții cu Enrico Dandolo și o nouă convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei. Din nou s-au purtat discuții cu Enrico Dandolo și o nouă convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor neachitați, să cucerească cetatea Zara de pe coasta Adriaticii, cetate nu demult răpită Veneției de către regele Ungariei. Oare Enrico Dandolo își dăduse seama de la început de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea ca ei să
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor neachitați, să cucerească cetatea Zara de pe coasta Adriaticii, cetate nu demult răpită Veneției de către regele Ungariei. Oare Enrico Dandolo își dăduse seama de la început de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea ca ei să plătească cei 85000 de mărci pentru ca, apoi, să-i folosesască drept mercenari în slujba Senioriei? Documentele nu ne permit să dăm un răspuns, dar nu este exclus ca dogele, abil diplomat, să fi
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
să-i folosesască drept mercenari în slujba Senioriei? Documentele nu ne permit să dăm un răspuns, dar nu este exclus ca dogele, abil diplomat, să fi vrut cu un foc să doboare două ținte, iar în ceea ce-i privește pe cruciați, evenimentele ulterioare vor dovedi că pentru ei hotărâtor era elementul politic de moment, nu problemele religioase cu perspectivele îndepărtate ce le implicau. De aceea, ei au acceptat noul târg cu venețienii, care, se pare, uitaseră, cu totul, de episodul din
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
De aceea, ei au acceptat noul târg cu venețienii, care, se pare, uitaseră, cu totul, de episodul din biserica San Marco. Francezii, convinși că fac un lucru util, au pornit spre cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se teamă că papa Inocențiu al III-lea amenința cu excomunicarea întreaga oaste. Puțini au fost aceia care, văzând întorsătura
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
vara anului 1201, în luna noiembrie a anului 1202, începeau asediul nefericitei cetăți Zara, mult prea lipsită de apărare ca să poată opună vreo rezistență. Aceasta a fost prima abatere de la ideea de cruciadă. Cuprinși de beția de a se bate, cruciații au refuzat tratativele pe care conducerea orașului, în van, încerca să le poarte cu ei. Nu au cedat nici când asediații au cerut ca diferendul să fie înaintat spre judecată papei. Disperați, încercând printr-un ultim gest să se salveze
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cu ei. Nu au cedat nici când asediații au cerut ca diferendul să fie înaintat spre judecată papei. Disperați, încercând printr-un ultim gest să se salveze, locuitorii din Zara au înălțat pe zidurile orașului crucifixul, dar, spre stupoarea papei, cruciații și-au bătut joc de acest însemn, au forțat porțile și, fără vreun motiv decât simpla sete de sânge, au început măcelul pe străzi. Se înțelege că orașul a capitulat fără condiții, dogele putând să-l reia în stăpânire fără
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de aceea înaltul pontif a lăsat desfășurarea evenimentelor pe seama conducătorilor laici, trecând sub o tăcere amară cele petrecute. O cruciadă care neglija dispozițiile papale era peste puterea lui de înțelegere. Ca să nu fie complet ignorat, el menținea, mai departe, printre cruciați pe cardinalul Petro din Capua, chipurile ca șef spiritual al expediției. Faptul nu supăra pe nimeni, ba se pare că cruciații s-au înțeles destul de bine cu legatul papal. Întorși la Veneția, o nouă slujbă în biserica San Marco închinată
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
neglija dispozițiile papale era peste puterea lui de înțelegere. Ca să nu fie complet ignorat, el menținea, mai departe, printre cruciați pe cardinalul Petro din Capua, chipurile ca șef spiritual al expediției. Faptul nu supăra pe nimeni, ba se pare că cruciații s-au înțeles destul de bine cu legatul papal. Întorși la Veneția, o nouă slujbă în biserica San Marco închinată eliberării locurilor sfinte avea să zgudie simțurilor. Enrico Dandolo, însuși, om în vârstă, aproape orb, cu corpul vlăguit, dar cu mintea
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
corpul vlăguit, dar cu mintea încă ageră, considera să-și încheie cariera politică printr-un act care să-l aureoleze după moarte. De aceea, în duminica destinată ceremoniei pomenite mai sus, el a urcat la amvon și s-a adresat cruciaților, atrași de eveniment în număr mare în biserică: Sunt un bătrân slăbit de vârstă și aș avea nevoie de odihnă..., dar dacă voi doriți să-mi pun semnul crucii, spre a vă însoți și a vă conduce, iar fiul meu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
vedere plecând pe drumul primejdiilor, lipsindu-se de un adăpost sigur, cald, în care să-și petreacă ultimele zile, a stors din nou lacrimicelor prezenți. În aclamațiile lor dogele a înaintat în fața altarului, a îngenunchiat și în timp ce cardinalul îl făcea cruciat a izbucnit în plâns. A fost un moment înălțător, un număr mare de cruciați italieniau răsărit ca din pământ, dornici să imite exemplul bătrânului senior. Enrico Dandolo, devenit conducătorul lor, plin de importanța ce și o dădea, a cerut ca
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
să-și petreacă ultimele zile, a stors din nou lacrimicelor prezenți. În aclamațiile lor dogele a înaintat în fața altarului, a îngenunchiat și în timp ce cardinalul îl făcea cruciat a izbucnit în plâns. A fost un moment înălțător, un număr mare de cruciați italieniau răsărit ca din pământ, dornici să imite exemplul bătrânului senior. Enrico Dandolo, devenit conducătorul lor, plin de importanța ce și o dădea, a cerut ca semnul crucii din pânza albă, emblema fiecărui cruciat, să nu-i fie cusut pe
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]